joi, 31 octombrie 2013

Becky Bee – Cărticica meșterului cobar

O noua carte foarte interesanta de care ne putem bucura gratie grupului de Traduceri Ecologice Independente fapt pentru care tin sa le multumesc si sa-i salut cu simpatie si respect.
Această carte este gândită astfel încât să vă puteți alătura cu ușurință altor pionieri ai acestei aventuri atât de împlinitoare. Ea este scrisă pentru oameni, indiferent dacă au sau nu experienţă în construcţii. Sper că aceasta este o carte pe care veţi dori să o păstraţi şi să o daţi mai departe tinerilor pentru a­-i inspira ca, în viitor, să ridice cămine naturale. 
Construirea cu cob este o acţiune politică puternică, reducând foarte mult nevoia de sistemele ipotecare, de industria construcţiilor şi a lemnului şi de companiile petrochimice. Meșterii cobari irosesc mai puţin din viaţa lor ca să muncească și să plătească toate cele de mai sus, şi dobândesc mai mult timp pentru a trăi. Construirea caselor cu materiale naturale adunate cu blândețe de pe pământ crește probabilitatea de a supraviețui a vieții înseși.
! Acest volum a fost realizat folosind programe pentru DTP și editare imagini create în regim de colaborare voluntară și distribuite gratuit (freeware & open-source).
Din acest motiv, este posibil ca unele programe de citire (de exemplu, Adobe Reader) să întâmpine dificultăți în navigarea în document. În acest caz, recomandăm testarea unor programe similare alternative (de exemplu, Evince, care se poate descărca gratuit de aici)
Puteti descarca gratuit cartea de aici

duminică, 27 octombrie 2013

TRISTETEA ŞI BUCURIA ÎN MEDICINA CHINEZĂ


In tratamente, medicina chineză ia in calcul FACTORUL SUFLET.
Spun chinezii că in vindecare trebuie să participe sufletul bun. 
Medicina chineză susţine că un om cu suflet rău nu se vindecă. 
 Chinezii susţin că INIMA ESTE SEDIUL SUFLETULUI
Există şi un punct pe corpul omenesc prin care se ajunge la suflet.
Acest punct este denumit de chinezi vama sufletului şi reprezintă un punct energetic 
aflat la două laturi de deget de incheietura pumnului.
Se spune că in acel punct a pătruns primul cui in trupul lui Iisus, atunci cănd a fost răstignit.
De altfel, cu mii de ani in urmă, şi chinezii credeau intr-un singur Dumnezeu. Şi acuma, unii mai cred!
Reamintim spusa filozofiei chineze că sediul sufletului este in inimă, dar chinezii  mai susţin că fiecare organ are un suflet, un duh
Tot de la bătrîni, mai ales babe, aflasem asta, dar liber cugetătorismul m-a prostit.
Când mă supăra ceva, din mine, mă rugam de acel organ şi - minune ! - el se calma, ce-i drept, temporar.  FICATUL este sediul sentimentului de mânie, sediul supărării. Ficatul este generalul care elaborează strategia, dar vezica biliară este organul care dă curajul de a lua decizii. Un om cu deficit de energie pe ficat este un om care se enervează des. 
 In mod paradoxal, 
 INIMA este afectată cînd sentimentul de bucurie este in exces.
 De altfel, componenta Yang este cea a bucuriei, iar contrariul Yin inseamnă tristeţe. Dar aceste contrarii energetice se transformă unul in altul cănd ajung la limita excesului. Yang cănd atinge excesul se transformă in Yin şi invers. 
  DACA UN OM SE VA BUCURA FOARTE TARE, VA URMA O PERIOADA DE TRISTETE.
 Stări de mine trăite-n nenumărate dăţi, încît de pe la 45 de ani mi-am impus să nu mă mai bucur excesiv! Ci, cu prudenţă...
 Când PANCREASUL, dar şi STOMACUL prezintă deficite de energie, omul acela este tot timpul ingrijorat, nemulţumit, el despică firul in patru. 
 Când PLĂMÎNUL se află in suferinţă energetică, oamenii sunt trişti, melancolici
 Insă RINICHIUL dă durata vieţii. El este rezervorul de energie al organismului. In rinichi se află energia ancestrală. Părinţii lasă descendenţilor moştenirea de energie in rinichi. Cand alt organ se află in sărăcie energetică, rinichiul ii donează energie.
De aia, te şi simţi ca "frînt de şale", éreinté, cum ar spune frîncii, uneori, nu doar la solicitări fizice.    
 EFECTELE SUPARARII  
Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina mari  neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. 
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere
vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi producând EFECTE PERTURBATOARE ÎN CÂMPUL NOSTRU ENERGETIC . DE ACEEA NIMENI NU POATE FACE RĂU ALTUIA, FĂRĂ SĂ PLĂTEASCĂ...
 GANDUL
Oricând aveţi gânduri negative despre o  persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei..
Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice  gând rău reprezintă un atac  energetic care aduce un prejudiciu omului  respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. 
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers.
Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru.
Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră.
Toate  gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.
 IN CUPLU
Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt.
Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. 
Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia.
Astfel  devii vampir energetic.
Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.
Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare..
Lipsa de comunicare duce la dezastru...
Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură...
O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere.
Dacă doi parteneri  abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei NU merită să rămână împreună.
Cu cât este mai puternică  dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. 
Dependenţa naşte agresivitatea, iar agresivitatea produce boala.
Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia.
Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.
Ori de cate ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.
 CEARTA, MÂNIA, NERĂBDAREA EMIT ÎN TĂCERE O MARE FORŢĂ DESTRUCTIVĂ.
Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor..  În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit.
Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa de el.   
Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.  
 DESPRE PROBLEMELE PERSONALE  
Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor...
Când nu vorbim cuiva despre  problemele noastre, noi ne îndepărtăm de ele..
Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora.
Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să NU căutaţi milă sau compătimiri...
Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă.
Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă..! 
Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.
Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă..! 
 DESCARCARE
Este mai bine să plângeţi,decât să urâţi...
Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil.
Atunci când plângeţi, agresiunea apărută se distruge.  
 MUNCA
Munca NU trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte...
Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea.
Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.
Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs.
Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa.
Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atât  va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.  
 
OFENSE 
Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu.
Dacă n-o accepţi, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte
Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.  
Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă.
CUM DĂRUIEŞTI AŞA PRIMEŞTI..!
Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiti.

INGINERUL SI MANAGERUL

Cred ca, din pacate, nu doar un mega banc, ci e si o parte din realitatea ultimilor 23 de ani !!!! 
Un tip zboara cu balonul admirand peisajul rural pe care-l survoleaza. La un moment dat isi da seama ca s-a ratacit si, observand un om dedesubt, coboara balonul sa-l intrebe unde se afla. - Nu te supara, am nevoie de ajutorul tau. Trebuie sa ma intalnesc cu un prieten intr-o jumatate de ora si nu stiu unde sunt. - Cu placere: te afli la bordul unui balon, la 10m deasupra solului, coordonatele fiind 41 de grade latitudine nordica si 63 de grade longitudine estica. 
La care tipul din balon, nervos, zice: - Cu siguranta, esti inginer! 
- Ai dreptate, cum ti-ai dat seama? - Pai foarte simplu: toate datele pe care mi le-ai dat sunt corecte din punct de vedere tehnic, dar nu-mi rezolva problema, n-am nici cea mai mica idee ce sa fac cu informatiile primite, si sunt in continuare la fel de ratacit ca si inainte. Si inginerul: - Tu cu siguranta esti manager! 
- Ai dreptate, de unde stii? 
- Pai e si mai simplu : 1. habar n-ai unde esti si nici incotro te indrepti ; 
2. ai facut o promisiune pe care habar n-ai cum s-o tii, si mai mult, te bazezi pe mine sa-ti rezolv problema. 
3. Rezultatul e ca esti tot in rahatul in care erai si inainte de a te intalni cu mine, numai ca acum ai impresia ca e vina mea!

Vindecarea trupului incepe cu vindecarea sufletului

Articolul acesta se doreste să fie cât mai explicit şi cât mai scurt si la obiect.
 Ştiinţa din spatele acestei maladii  "de speriat" e una foarte simplă si dovedeste ca mereu avem de invatat, constientizat mai ales.
 Corpul  fizic:
e format din trei părţi principale: celule şi două  lichide (sânge şi limfă).
Sângele alimentează cu ''hrană'' toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp.
 EXEMPLU:
un nou-născut pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele. Exact la fel e şi cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta "uleios", limfa, şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă:este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat - asemenea sângelui de către inimă. Iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică - mişcarea muşchilor îl pune în mişcare. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor atunci cand ne miscam alert. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman..... e ''o grămadă'' de celule.Sângele:   are un ph de 7,35 - 7,45: aşa a fost creat, aşa trebuie să rămână ! În aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situatie; altfel, viaţa ar înceta în corpul acesta.Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele CEL MAI PUTIN. Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare! 
 Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin?.....Aruncă toată aciditatea pe celule! Şi la multi dintre noi face aceasta de trei ori pe zi .
Starea  normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii numite şi "uzine energetice", deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu  - ADN mitocondrial -, care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale!
Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devie astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme, la fel cum am educa un copil. De obicei se transformă (ajunge un talhar sau politician, totuna:) şi devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie (ciordeli, speculatii, parazitarea celorlalti semeni, adica cancer social). Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp si in parlament.
Sistemul imunitar şi globulele albe le distrug, însă (mai face doamne-doamne curatenie). În cazul acesta, se ridică întrebarea: "Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar (cum ar fi constitutia si implicit justitia si organilii ei) şi de globulele albe proprii?" Aici e partea interesantă celulele au o inteligenţă proprie (nu e cazul romanilor:).
Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celule trofoblaste, adica un fel de lup in blana de miel, nu pierdeti ideea cu politicul, veti intelege perfect cum e cancerul individual si social totodata) şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e înăuntru. Exact  acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase şi anumite celule prembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă.
Celulele  stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident).
Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce?  \
Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită "tripsină". Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se "ascunde" acolo, declanşând imediat durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ''parazit'')
Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, ... deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar?...
Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de ''stilul de viaţă'' şi de obiceiurile alimentare. Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul "cancer în faza I".
Dacă în aceşti zece ani ţinem câtev posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici si nu ştim aceasta.
Chimioterapia si radioterapia, ce fac? Omoară celule canceroase! Foarte bine, până aici.... Omoară, însă, şi celule sănătoase!  Haideţi să trecem cu vederea aceasta...... Dar fiţi atenţi: ele PARALIZEAZĂ GLOBULEE ALBE! Dupa prima şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă,deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar.
Acum intră în scenă ''medicamentele'' lui Dumnezeu. 
În multe fructe şi legume există nişte ''coloranţi''. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent, urat de colorantul roşu şi de cel galben.
Să vedem modul de funcţionare ! Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie (ciordeala cum spuneam mai sus), deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri pe capete. Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două.
Celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte toxic. Aceasta otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine sistemul limfatic!!
Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea. 
Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi  îl va duce în ficat. Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat. Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac ! Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie - stimulată!! -, dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism. 
Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc - prin mişcarea limfei otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă. 
Iar acum, în încheiere, o părere personală - dacă vreţi, o credinţă a mea :
TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE ÎNAINTE VINDECAREA SUFLETEASCĂ, EMOŢIONALĂ !După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii - care, în sine însele, sunt pentru a "omorî" trupul (pe lângă celulele canceroase sunt omorate și celule sănătoase) - şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin "medicamentele" Lui: pentru SUFLET - credință, dragoste şi iertare, iar pentru TRUP - plante şi fructe vii. În multe cazuri, prin binecuvântarile lui Dumnezeu corpul reîncepe să funcţioneze şi să se regenereze, chiar dacă este atât de otrăvit de ură, invidie -mai ales-, neiertare-mult, mult, mai grav-,gelozie, frici ... stil de viaţă şi alimentaţie necorespunzătoare.
Dumnezeu vindecă sufletul ruinat ... şi salvează şi trupul - de multe ori, şi mai ruinat -, restaurând astfel o mare parte a fiinţei umane ... Condiția este, El nu poate reface trupul, atâta timp cât Tu nu te preocupi să-ți refaci, mai intâi, sufletul ! S-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele negative acidifică sângele şi pot aduce un dezechilibru în metabolism.
Nu uita, planul Lui funcționează astfel:
VINDECAREA TRUPULUI ÎNCEPE CU VINDECAREA SUFLETULUI (prin minte, intelegere, constientizare)!!!

luni, 21 octombrie 2013

Casa de paie de la Turda – experimentul locuinței de 15.000 de euro cu întreținere zero

Un articol interesant si foarte util pentru toti cei care-si doresc independenta.
Casa de paie de la Turda – experimentul locuinței de 15.000 de euro cu întreținere zero
Un cuplu de tineri și-a construit o casă din baloți de paie de grâu, în vecinătatea ruinelor unui castru roman. Mai mult, clădirea este aproape independentă energetic, apa menajeră fiind colectată din picăturile de ploaie, energia electrică e obținută din lumina captată de celule fotovoltaice și economia la căldură se face printr-o izolație a acoperișului cu fulgi de ziare, iar sub pardoseală au folosit panouri izolante de la camioanele frigorifice.
Tânăra scenografă Eliza Loboncz a hotărât să nu se resemneze în fața crizei economice care a tăiat bugetele teatrelor din toată țara, punând artiștii în standby pe termen nedefinit, ci a decis să se implice într-un proiect îndrăzneț, prin care aplică scenografia în propria viață. Își construiește o căsuță din povești, construită din soare, ploaie, grâu, pământ și…șoricei, amplasată într-un decor rural, în ciuda localizării ei fix în buza orașului Turda.

Au adaptat proiecte din alte țări la condițiile din România
Eliza face parte din categoria de tineri originali, artiști liberi în spirit și cu vederi anti-mainstream. Așa că, în timp ce poate alte cupluri ar fi ales să dea un avans la achiziția unei locuințe în rate, pe 30 de ani, prin Prima Casă, ea și prietenul ei Dragoș, au decis altceva. Să nu devină sclavi pe viață, ci casa să fie acel loc sigur de refugiu, în care să nu stea la masă și în pat cu bancherul. Și au reușit. Am întrebat-o de ce a optat pentru paie: “Ideea de unde să vină? Din lipsa de bani. Chirii și bani pe care-i investești în ceva care nu-ți aparține și nu ai libertatea să pui ceva în ea, să-ți amenajezi un spațiu. De acolo ne-a venit ideea și am început să studiem soluții mai ieftine și în același timp ecologice și am găsit varianta de casă din paie. Am studiat cu lunile. Am optat pentru materiale ecologice, fiindcă iei mai întâi elemente ale naturii care nu costă atât de mult și trăiești într-un spațiu mult mai sănătos. Am căutat soluții în mai multe colțuri ale lumii, adică încercăm să ne orientăm și climatic cum stau ca fiabilitate și dacă există precipitații multe, cum se comportă și ce soi de rezistență au și din tot ceea ce am descoperit, este foarte rezistentă și seismic, izolația este foarte bună, la ploi nu se pune problema, adică rezistă, am înțeles că în timp necesită oarecare reparații, dar nu mi-este foarte clar. Acum foarte multe detalii nu-ți pot da, pentru că suntem începtători, pot să-ți confirm doar că am muncit ca nebunii”.
Cum în Romînia casele de paie nu sunt decât excentricități, nu există date clare despre durabilitatea unei asemenea construcții, însă tânăra scenografă a făcut săpături și se pare că sunt mai trainice decât s-ar crede la prima vedere: “Durata de viață a unei asemenea case este de sute de ani. Sunt mai multe case de paie în toată lumea, care au rezistat sute de ani. Și clădiri istorice și cu etaje”.

Întreținerea tinde spre zero
Casa este micuță, are 48 de metri pătrați la parter și o semi mansardare de 11 metri pătrați, loc în care va fi dormitorul. Ca suprafață e undeva între un apartament de două și unul de trei camere, însă Eliza nu se uită la suprafață, ci vede partea plină a paharului: “Dar va fi autonomă și nu vom mai plăti întreținerea. Încercăm să ne autosusținem, să fim independenți de toți. Investițiile, exceptând terenul pe care l-am primit de la mama, au ajuns la 15.000 euro, dar incluzând proiectul, tot ce ține de centură, stâlpi, piloni, tot ce ține de partea de beton și de structură de lemn, de acoperiș, gard și asta include și panouri solare și tot sistemul de electricitate. La panouri solare costurile sunt undeva la 1500 de euro cu baterii, stabilizator de curent și invertor. Nu vom mai plăti niciodată întreținerea, cu excepția îmbunătățirilor la celulele fotovoltaice, care îmbătrânesc după un anumit timp și a înlocuirii bateriilor la anumite intervale, pentru randament mai bun șamd. Dar în afară de asta nu vom plăti niciodată. Și mai avem o problemă, de care am aflat ulterior demarării proiectului. După harta izvoarelor subterane, zona stă foarte, foarte rău cu apa. Am vorbit cu o firmă de foraje și au spus că nici n-are rost să investim. Asta este cea mai mare problemă acolo. Avem țeavă bătută în pământ, dar a dat randament foarte slab, iar acum facem un bazin de acumulare a apelor pluviale de 15 metri cubi, care e suficient pentru moment. și prin sistem de filtrare vom pompa în casă și apa menajeră vine reciclată, merge către plante și așa mai departe. Ne-am gândit și la varianta ce-o să facem dacă nu plouă îndeajuns să ne umple bazinul. În cel mai rău caz vorbim la apele române și cu cisterna se rezolvă într-o oră și e o sumă mică. Ca să dai poate 200 de lei la două luni e wow. Ar fi practic singura investiție de cheltuieli, însă noi sperăm ca apa pe care o strângem din ploi să fie suficientă și să nu dăm nici banii ăștia”.
Pereții au grosimea de 60 de centimetri

Deși casa nu are un sistem de încălzire cu pompe de căldură sau cu tuburi solare, casa din paie este atât de bine izolată termic, încât cheltuielile cu încălzirea vor tinde mai degrabă spre zero. Pereții au grosimea de 60 de centimetri, iar spațiul dintre tavan și țiglă este umplut strat de 28 de centimetri de izolație din fulgi de hârtie reciclată și tratată contra incendiilor și dăunătorilor: “La izolația acoperișului am mers tot pe ideea de ecologic. Celuloza e cea mai bună chestie apărută pe piață, mult mai bună izolatoare decât vata de sticlă”. Și cum sub pardoseală nu se pot folosi ca izolație nici baloți de paie, nici celuloză, Dragoș a găsit soluția: “Am pus o folie și după aia de la o firmă am luat pe gratis resturi de materiale ce se pun pe caroseriile de camioane care duc mărfurile perisabile. Fiind resturi aveau forme și dimensiuni diferite, așa că bucățile le-am întins pe jos, am făcut un puzzle din ele și peste am pus lut. Vara e răcoare și bine, iar iarna trecută, cu toate golurile aferente, în timp ce tencuiam aveam peste zero grade și puteam munci fără probleme în casă. Suntem convinși că în iarna asta, când vom fi deja mutați cu totul, va fi un confort foarte bun”.
A zidi cu paie pare un joc de copii. În realitate poate deveni un chin
În teorie suna foarte bine, dar practic lucrurile au decurs mult mai greoi decât și-au imaginat, deoarece mâna de lucru au fost Eliza cu Dragoș și din când în când i-a ajutat un prieten și pe alocuri de mama Elizei, scenografa Clara Loboncz: “În majoritatea timpului am muncit ori singură, ori Dragoș singur, ori împreună. E o casă construită în cuplu, fiindcă în medie au lucrat cam doi oameni la ea. Uneori sentimentul e foarte chinuitor, pentru că e genul de construcție la care ar trebui să participe mai mulți oameni, să nu devină un chin, să nu devină o povară, ceea ce nu s-a întâmplat deloc. Orișicum este o mare bucurie, doar că uneori epuizarea duce la suprasaturație și trebuie să faci pauze, pe care nu ni le permitem.”.

Cuplul a început proiectul undeva la finalul lunii iunie anul trecut și acum sunt la faza de finisaje interioare. Fundația constă în 9 piloni care au drept cofrag câte trei cauciucuri de tir uzate, puse unul peste altul, care au rol atât de formă pentru betonul care a fost turnat, dar și de hidroizolație. Structura este din lemn, iar zidurile sunt din baloți, care odată tencuiți îți oferă și izolația și peretele într-un tot unitar. Însă ziditul propriu-zis al baloților de paie a fost contrar așteptărilor orice altceva, numai o joacă de copil nu: “A durat aproape o vară întreagă și o toamnă întreagă. După acoperirea baloților rămâneau spații, nu reușeam să compactăm foarte bine baloții între ei și spațiile respective trebuiau umplute cu un amestec de lut și paie. Ei, asta a durat foarte mult, pentru că e foarte anevoios procesul. În zona unde suntem n-ai nici apă, nici un fel de sursă care să te-ajute și atunci totul merge manual, totul trebuie cărat. Aduceam cu portbagajul butoaie cu apă de la baza dealului. M-a mai ajutat mama în toamnă câteva zile, ca să terminăm, că venea deja frigul pe noi. Baloții i-am cumpărat de pe un deal alăturat, sunt baloți de grâu. Cam atât. Pot să spun că nu erau suficient de compactați, i-am improvizat tot felul de menghine să-i rebalotăm puțin, să-i mai strângem. A fost o aventură interesantă și încă mai este. Numai sper în curând să se termine. Un balot costă trei lei. Cu transport cu tot, care costă destul de mult, ajunge la 4 lei. Paiele sunt tratate. Pe măsură ce clădeam baloții am pus var, care este foarte bun antiseptic și este tratat prin pulverizare, cu soluție de ignifugare, antiseptică și antifungică. Peste baloți casa este tencuită cu o compoziție de lut, nisip, balegă de cal și paie. Când se usucă vom zugrăvi cu var, var, pentru că pentru noi este foarte important ca porii să nu-i închidem și casa să respire. Atunci funcționează perfect”.
Casa vie, mult prea vie pentru gustul unora
Eliza și Dragoș și-au dorit o casă vie, și au avut parte de asta din belșug : “În toamna trecută am avut un colectiv întreg de șoricei, care se cuibăriseră în zidurile de paie. Suntem în plin câmp, dar în rest nu am avut probleme cu ei. Pe măsură ce tencuiam și finisam pereții, se retrăgeau. Îi deranjează gălăgia. Pe măsură ce s-a cizelat casa au dispărut și șoarecii. Nu mai avem. Practic toate documentarele pe care le-am văzut, spuneau că șoarecul face parte din structura casei”. Pentru că nu există construcție trainică fără sacrificii, unii șoricei pățesc ca Ana lui Manole, ne explică Eliza: “E destul de sadic, dar se întâmplă pentru cei care nu mai reușesc să evadeze”.

Am intrat în locuința aflată în stadiul final de amenajare, m-au izbit formele organice ale pèreților, care, deși văluriți aproape imperceptibil, îți dădeau clar sentimentul de loc cald, născut asemeni unui vas de lut, la propriu din truda mâinilor: “Am tencuit toată casa din două sau trei straturi exterior și ceea ce era haios e că singură fiind acolo, singurul omuleț cu care puteam să povestesc era ciobanul cu oile care treceau: «Na merge domnișoară?». «Merge, merge». Ciobanul ăsta era un nene care cam întotdeauna își vindea laptele pe pălincă și venea mereu nevastă-sa să-l certe, deci cam ăsta era tot divertismentul meu. Deși nu e o arhitectură strălucită, forma casei e dreptunghiulară și nu ne-au permis să facem pereți rotunjiți și așa mai departe, frumusețea e că în jurul ușii și a geamurilor glafurile devin rotunde și zidurile fiind foarte groase, au aproape 60 de centimetri, ca la o cetate medievală, efectul e impresionant. Pe urmă ne-am putut juca sculptural în interior cu rostulețe tăiate în baloții de paie, ce ne permit să găsim un joc și puțin dinamism”.
Și scrumiera e…bio
Printre elementele pe care le zărim pe șantier, la loc de cinste se află o scrumieră “bio”, construită din același material cu care au fost făcuți pereții, “fereastra adevărului”, un geamlâc mic de sticlă prin care se văd baloții de paie din zid și “Vladimir”, al treilea membru al echipei, fără de care misiunea casa n-ar fi reușit: “Vladimir e generatorul nostru de curent. E piesă de colecție, cred că a prins și războiul. Ăsta ne-a salvat pe noi. A băgat săracul pe-aicea ca un erou. L-am luat cu 3 milioane de la casări de la armată”.
“Am amestecat materialul: lut paie, balegă, nisip și primul, primul strat se aplică cu mâna ca să intre în profunzime în paie și pe urmă îl tragi cu gletiera, exact ca pe sistemul convențional. E absolut plăcut, pentru că deși la un moment dat devine obositor, că tot tencuiești cu săptămânile și lunile, dacă treci la o etapă în care lucrezi cu ciment 2-3 zile, zici vai și-ți dai seama ce frumos e să lucrezi cu lutul, deoarece e atât de organic și e atât de plastic, încât nu există eșec. Dacă ai greșit puțin este un surplus de material, ai udat, ai rașchetat, se întâmplă instant, dacă lipsește din zid, ai udat puțin pentru aderență, încarci. Nu există nici un fel de impediment. E foarte, foarte ușor”. De test, m-am sprijinit de un perete, să văd dacă un zid de paie îmbrăcat în lut, îmi poate ține greutatea. Dragoș și Eliza au râs de mine: “Poți să bați și cuie în ziduri, nu doar să te sprijini. Nu o să fie probleme că nu o să putem pune un tablou, o lucrare, ceva pe perete. Lucrul pe care încă nu-l știm e cum o să lipim gresia în baie. În mod normal ar trebui prinsă cu adezivi speciali pentru așa ceva. Dar încă studiem problema”.
Totul e organic și de aceea nimic nu e standard în casa lui Dragoș și a Elizei. De pildă tencuiala e de la 1 centimetru la câțiva, în funcție de nevoile bucății de perete, iar în dreptul prizelor apar mici umflături ale zidului, care dau locului un farmec aparte. Un alt element important, care e rareori conștientizat, este mirosul casei, pe care orice locuință îl are și care influențează starea de spirit a locatarilor: “Miroase a natural. Cel mai apropiat gând este pierdut pe o pajiște la munte. Libertate și puritate, asta simt absolut și prin textură și prin starea pe care ți-o oferă casa”.
Articolul a fost publicat în ediția de septembrie a revistei Agrointel.


luni, 14 octombrie 2013

Un batran catre fiul sau - preluare

PRELUARE :

Un bătrân către fiul său


Te rog, nu-ţi fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe faţă.
…Când erai mic,cu ea,eu te ştergeam întruna,
Şi îţi dădeam, băiete, ca să mănânci dulceaţă…

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că-ndrug aceleaşi vorbe, până ce oboseşti.
…Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Şi repetam cuvinte, să-nveţi ca să vorbeşti…

Ştiu că te enervezi, când mergem la plimbare,
Iar paşii mei greoi mă tin, pierdut,în urmă.
…Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
Şi nu ştiam, atunci, că trupul meu se curmă…

Ştiu că nu mă suporţi, să am faţa nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
…Când erai mic, copile, şi-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul ca să nu intri-n baie…

Ştiu că îţi tulbur somnul, durerile mă seacă,
Şi tot mai grea îmi pare, acuma, bătrâneţea.
…Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n ţipetele tale, trecură-mi tinereţea..

Mă iartă, tu, copile, că azi îţi sunt povară,
Că nu mai am putere… hai, mergi şi te-odihneşte,
Şi să nu uiţi, băiete… îţi spun a mia oară:
Că tot ce este viaţă, se trece, îmbătrâneşte…

de Vasile David

luni, 7 octombrie 2013

O noua carte de la TEI

Dragi prieteni,

Cartea a 12-a din biblioteca gratuită TEI este gata.

Pentru cei care vor să înțeleagă limpede care este direcția în care se îndreaptă lumea de astăzi, pentru cei care știu sau măcar intuiesc că nu poți fi liber atâta vreme cât căldura din casa ta depinde de o conductă magistrală de gaze, atâta vreme cât hrana ta depinde de TIR-uri și camioane care brăzdează continentele, atâta vreme cât tot ce cumperi și folosești, de la palton la ghiveciul pentru flori, de la tigaie la mp3 player, depinde de petrol cum depinde de insulină un bolnav de diabet.

Pentru cei cărora nu le plac minciunile confortabile și miturile moderne ale salvării omenirii prin și mai multă tehnologie, și mai mult control, și mai multă centralizare.

Pentru cei care încă nu știu că cele mai multe dintre războaiele de pe glob - fie ele economice sau/și militare - sunt războaie pentru resurse.

Pentru cei care încă nu știu că toate formele de energie "alternativă" pot exista numai atâta vreme cât mai există petrol.

Pentru cei care încă mai cred și speră naiv că "oamenii de știință" vor găsi o soluție perfectă, care să fie atât de bună încât să nu presupună poluarea iremediabilă a planetei.

Pentru cei care nu cred în Superman.


Pentru voi toți, am tradus cartea lui J. Kunstler - "Îndelungata Criză".

Înainte de a vă îndruma către linkul de unde puteți descărca această carte, vă reamintim că avem în continuare nevoie de traducători (amatori sau profesioniști), redactori - cunoscători de engleză și franceză și corectori voluntari pentru a ne continua munca! Mai multe detalii la carti.din.tei [a rond] gmail.com și pe pagina "Pune umărul la TEI" a site-ului din primul link.

Cartea despre "Îndelungata Criză" se poate descărca gratuit de aici:

sau de aici:

http://www.scribd.com/doc/172826526/12-J-Kunstler-Indelungata-Criză-TEI-color

(Atenție - vă rugăm să dați share la aceste linkuri copiind și textul nostru de mai sus. Mulțumim!)