Cred ca se poate folosi destul de bine pe orice teren daca pe portiunea plina de bulgari a functionat. Merita incercat.
"O persoana va fi mai fericita nu datorita lucrurilor si experientelor noi, ci datorita a ceea ce are si este deja"
sâmbătă, 25 aprilie 2015
marți, 21 aprilie 2015
A-nceput de ieri sa cada cate-un fulg
Sa tot gradinaresti pe o asa vreme |
La inceput am crezut ca e doar o lapovita care va trece |
Dar, doamna iarna se pare ca nu vrea sa plece si insista. |
Padurea incearca sa-i faca fata iar noi fete, fete... |
Pana si piticii de gradina au ramas mirati de capriciile vremii. |
Dupa o noapte rece, dimineata cu ...nea |
Ce vina am avut noi c-am inflorit la timp, narcise zgribulite... |
Si suratele lor care-o duc la fel de... rau. |
Stam linistiti sub... plapumica de zapada. |
Si ...legenda continua. |
O gradina care zambeste chiar daca... afara ninge. |
luni, 20 aprilie 2015
FERTILIZATORI NATURALI
Pentru
a creste, a se dezvolta, a face flori sau fructe, plantele au nevoie in primul
rand de azot, fosfor, potasiu care trebuie sa se gaseasca in cantitati corespunzatoare in
sol.
Pe
langa aceastea mai exista si alte substante necesare lor: calciu, magneziu, fier, zinc,
cupru etc.
Existenta
lor in sol contribuie la fertilitatea acestuia. Insa cum nimic nu e perfect, se poate intampla ca
plantele tale sa nu beneficieze de una sau de mai multe substante necesare. Fertilitatea
solului constă în cantitatea şi calitatea humusului din el.
Calitatea
humusului interacţionează cu starea generală a plantei, cu sănătatea ei, precum
şi cu calitatea recoltei. Animalele au nevoie de mai puţină mâncare dacă
aceasta provine din sol fertil.
Unul dintre principiile cultivarii legumelor în
sistem ecologic este ca nutritia plantelor sa nu se faca cu saruri fertilizante
usor solubile, ci sa se faciliteze utilizarea acestora prin intermediul
organismelor vii din sol (fungi, bacterii, insecte si viermi). În acest scop,
legumicultura ecologica trebuie sa stimuleze activitatea organismelor vii. Cu
cât un teren este mai bogat în organisme vii, cu atât este mai fertil, iar
plantele vor fi mai rezistente la atacul parazitilor.
1. Principiile de fertilizare în
agricultura biologică (organică)
Scopul
fertilizărilor este aportul de elemente fertilizante în sol pentru furnizarea
unei nutriţii echilibrate şi suficiente. Solul trebuie să fie capabil de a
furniza plantelor elemente nutritive din materii organice nepoluate precum şi
din îngrăşăminte minerale greu solubile.
Nutriţia să fie echilibrată pentru
evitarea carenţelor şi exceselor în unul sau altul dintre elemente şi pentru a
obţine produse de o bună calitate nutritivă şi gustativă. Nutriţia să fie
suficientă (după cerinţele plantelor) dar nu maximal deoarece scade calitatea
produselor (% de substanţă uscată scade şi creşte cel de nitraţi).
În
legumicultura ecologica, baza fertilizarii o constituie îngrasamintele organice
naturale pregatite dupa o tehnica speciala si îngrasaminte minerale greu
solubile cu folosire lenta (faina de fosforite, silicati, saruri potasice
naturale).
În
afara de dejectiile animale provenite din zootehnie, legumicultura ecologica se
bazeaza si pe reciclarea materiei organice, a productiei secundare formata din
resturile vegetale care rezulta din gradini, vii, livezi, garduri vii, parcuri
si spatii verzi.
Materialele
organice (gunoiul de grajd, paiele, frunzele ) introduse în sol în stare
proaspata si în cantitati mari pot sa aiba urmari nefavorabile asupra cresterii
plantelor, prin blocarea azotului solubil folosit de microorganisme în procesul
de descompunere, fenomen cunoscut sub denumirea de ,,foame de azot‘’.
Pentru
mentinerea fertilitatii solului se vor aplica doze moderate, aplicate
fractionat si nu doze mari care pot inhiba germinatia semintelor, favorizeaza
cresterea luxurianta în detrimentul fructificarii si sensibilizeaza plantele
fata de atacul bolilor si daunatorilor.
De
asemenea, introducerea materiilor organice la adâncime duce la descompunerea
lor anaeroba, cu producere de compusi toxici pentru plante.
Substantele
nutritive trebuie puse la dispozitia plantelor în mod treptat si în raporturi
armonioase corespunzatoare fazelor de vegetatie, tinând cont ca, prin
descompunerea materiei organice, unele substante sunt utilizate direct de
plante (azotul), altele ca fosforul si magneziul sunt mai întâi folosite de
microorganisme si apoi, prin descompunerea materiei organice, revin în solutia
solului.
2. Reguli de fertilizare în
agricultura biologică (organică)
Îngrăşămintele
organice constituie baza fertilizării biologice – ca tehnică îngrăşămintele
organice vor fi aplicate de aşa manieră încât niciodată o materie organică
proaspătă (nefermentată sau îngrăşăminte verzi) nu va veni în contact cu
rădăcinile plantelor. Materiile organice trebuie să fie în prealabil fie
compostate fie aşezate la suprafaţă şi apoi încorporate printr-o lucrare superficiala (5-10 cm) în sol.
Îngrăşămintele
minerale constituie întotdeauna o completare a fertilităţii organice.
Îngrăşămintele minerale se folosesc numai în cantitate mică pentru a completa
sau echilibra materia organică. Ca tehnică, îngrăşămintele minerale se aplică
sub formă greu solubilă în sol. Aceste minerale insolubile apropiată de forma
lor naturală sunt în principal algele şi carbonaţii de calciu, fosfaţii
naturali şi pudra (praful) de rocă.
Îngrăşămintele minerale nu vor fi aplicate niciodată sistematic şi ritmic ci numai pe măsura nevoilor solului şi a plantelor.Avantajele utilizarii unor fertilizatori naturali sunt:
Îngrăşămintele minerale nu vor fi aplicate niciodată sistematic şi ritmic ci numai pe măsura nevoilor solului şi a plantelor.Avantajele utilizarii unor fertilizatori naturali sunt:
·
protejezi solul, mediul, plantele si
sanatatea ta;
·
faci economie de bani, avand
materiale la indemana;
·
contribui la mentinerea unui sol sanatos;
·
incurajezi formele de viata benefice
in gradina;
·
previi eroziunea solului;
·
contribui la fertilizarea solului;
·
reciclezi materiale;
·
contribui la realizarea unui bun
drenaj al apei;
·
poti sa modifici pH-ul solului in sensul in care iti doresti (mai acid sau mai
alcalin);
·
stimulezi dezvoltarea in mod natural
a plantelor;
plantele devin mai rezistente la boli si daunatori;
plantele devin mai rezistente la boli si daunatori;
·
plantele nu ajung sa depinda de doza
regulata de fertilizator chimic ce o aplici tu;
·
Se pot folosi pe post de
fertilizatori diverse materiale: balega de la anumite animale, iarba, trifoiul,
lucerna, fasolea (ingrasamantul verde), zatul de cafea sau cafeaua lichida,
malaiul, algele, cenusa, compostul etc. Din anumite plante se pot face fertilizatori lichizi.
Îngrăşămintele folosite în agricultura biologică (organică
sau ecologică) sunt: îngrăşăminte
organice, amendamente şi îngrăşăminte minerale naturale
Categorie
|
Denumire
|
Compozitia
|
Mod
de folosire
|
INGRASAMANT |
Alge
|
CEAI
DE ALEGE
- daca locuiesti aproape de mare poti sa beneficiezi de
acest fertilizator bogat in substante hranitoare. Inainte de a le pune pe sol
sau in compost,
algele trebuie spalate de sare. Iata o reteta de ceai:
- Se aduna alge cat sa umple jumatate dintr-un vas, se
spala de sare si se acopera cu apa. Se lasa sa stea aproximativ 3 luni.
Inainte de utilizare se ia din solutia rezultata o jumatate de cana si se
dilueaza in 10 litri de apa. Daca nu este suficient de diluata poate arde
plantele. Cu aceasta solutie se stropesc frunzele sau se uda pamantul.
|
|
Apa
|
Apa
rezultata din spalarea carnii sau pestelui.este un bun fertilizator dar
trebuie filtrata deoarece bucatile de
came sau peste, cand ajung in pamant, putrezesc si emana miros neplacut iar
grasimea, se depune pe particulele de pamant si impiedica buna aerisire a
radacinilor.
Apa in care
s-au fier stiuleti de porumb,legume,oua sau paste fainoase se poate folosi ca
fertilizator mai putin cea in care s-au fiert cartofi care este ierbicid.
|
||
Biohumusul
|
toate
cele 16 elemente de care plantele au nevoie. Concentraţia azotului, fosfor-ului,
potasiului, magneziului, calciului şi ale altor elemente benefice sunt de
multe ori mai mari decât în cel mai bogat sol,are un Ph neutru
|
Este
obţinut cu ajutorul râmelor, din dejecţiile animaliere şi resturile vegetale
din ferme, fiind cel mai puternic competitor al îngrăşămintelor chimice ca
performanţă fertilizantă, dar mai ales ca preţ. Dejecţiile animaliere pot fi
de bovine, porcine, cabaline, ovine etc.
Biohumusul
îmbunătăţeşte aerarea solului, nu aglutinează, păstrează umiditatea necesară,
reduce nevoia de apă, permite un excelent drenaj al solului, nu conţine
seminţe de buruieni sau substanţe care împiedică creşterea plantei. Biohumusul a fost clasificat în două
categorii: biohumus şi vermicompost. Biohumusul conţine doar excrementele
râmelor, pe când vermicompostul conţine, pe lângă excrementele râmelor, şi
50-60% hrană neconsumată de către râme, din care cauză este inferior
calitativ biohumusului.
Procesul de copostare cu viermi
poate fi descris astfel.
Resturile vegetale ca paie, fîn, frunze căzute, resturi vegetale de mîncare, compost se amplasează într-un box sau ladă de plastic destinată compostării. Lada trebuie sa aibă un drenaj bine asigurat, orificiile din dosul lăzii vor permite surplusului de apă să se scurgă, şi substratul să rămînă doar umed. Substratul aranjat în lăzi, se lasă pe vreo cîteva zile pentru a verifica dacă temperatura acestuia nu creşte brusc, în cazul în care temperatura creşte şi apare miros neplăcut, este un indiciu că acesta nu este condiţionat bine şi au început procese de fermentare anaerobă. Substratul în acest caz se afînează bine şi se lasă cateva zile să se răcească. În caz contrar viermii introduşi în substrat vor muri... temperatura critică pentru viaţă fiind de 32 grade Celsius. La următoarea etapă se introduc viermii la suprafaţa substratului, în cîteva minute aceştia vor dispărea de pe substrat. La substrat se mai adaugă puţin sol sau nisip acesta trecînd prin intestinul viermilor participă la macerarea hrănii.
Viermii pot procesa o cantitate de substrat egală cu masa
corpului său în 24 de ore. Ating maturitatea sexuală în jur la 3 săptămîni şi
populaţia de viermi se dublează în jur la o lună - o lună jumătate, după care
creşte în progresie geometrică.
Viermii sunt hrăniţi cu regularitate adaugînd substrat în lada de compost. La formarea totală a compostului cu obţinere de biohumus, acesta are un miros placut de sol şi o culoare închisă. Viermii se colectează, şi se refolosesc la următoarele cicluri de compostare. Viermii mai mari pot fi folosiţi pentru pescuit sau ca hrană pentru peşti din iazuri artificiale iar cei mici sa lăsaţi la compostare.Puteţi încerca să obţineţi biohumus chiar acasa aruncînd resturile bucătăriei de la curăţarea legumelor şi fructelor într-o ladă destinată compostării şi adaugînd viermi în aceasta.Procesul de compostare durează în jur la 3-4 luni şi vă răsplăteşte cu un adaos minunat pentru florile dumneavoastră de cameră. |
|
Cenusa
|
Potasiul
si fosforul se gasesc in forme in care pot fi preluate cu usurinta de catre
plante.Microelemente magneziu,fier,bor,
|
Cenusa care se obtine in urma arderii lemnelor,paielor,cocenilor,tulpinilor
de floarea soarelui contine o insemnata cantitate din substantele nutritive.
Compozitia cenusii variaza foarte mult in raport cu felul
plantei ca si cu varsta acesteia precum si cu conditiile de sol pe care a
crescut aceasta.
De regula plantele tinere dau mai multa cenusa decat
plantele batrane
Cenusa este un ingrasmant cu potasiu, dar contine si alte
elemente pentru care are un sport nutritional mult mai bun decat
Ingrasamintele de fabrica cu potasiu.
Cenusa provenita de la floarea soare-lui si risca are
aproape acelasi pro-cent de potasiu ca si ingrasamintele de fabrica cum ar fi
sarea potasica.
Cenusa de lemne intrucat nu contine clor, este mai buna ca
ingrasamant cu potasiu decat ingrasamintele de fabrica care pe langa potasiu
au si clor.
Se poate spune ca toate plantele sunt recunoscatoare la
aplicarea cenusii ca ingrasamant. Ea trebuie aplicata insa la plantele care o valorifica mai bine,
adica mai intai la cele care nu suporta clorul apoi la radacinoase si apoi la
culturile semicere. Actiunea cea mai mare se manifesta pe solurile nisipoase,
apoi pe cele nisipolutoase, inmlastinate, turboase si solurile de lunca.Pe
solurile acide, cenusa datorita continutului de calciu si a altor substante
lesietice contribuie la scaderea aciditatii pamantului.
Ca ingrasmant cenusa se foloseste inainte de insamantare o
data cu afanarea, la insamantare pe randurile plantelor sau la cuib,
precum si in timpul vegetatie sub forma pulvurenta sau in solutie.
Dozele anuale sunt diferite in functie de felul cenusei,
insusirile pamantului si metoda de introducere in sol Inainte se insamantare
se folosesc in medie 600-1000kg/ha pentru radacinoase (sfecla/morcovi) si
tuberculifere (cartofi) si 1000-1200 kg/ha pentru plantele textle (in canepa) uleioase (floaresoarelui)
Pe solurile podzolice e recomandat ca dozele sa fie mai mari decat pe solurile acide si cand se insaman-teaza plante ca ierburi , lucerna, trifoi Ca ingrasamant in timpul vegetatie : 300-500 kg/ha la cuib sau pe randurile plantelor: 50-100kg/ha la semanat. Semintele se tavalesc prin cenusa si apoi se seamana sau se face o solutie de o parte cenusa si 5-10 parti apa si se lasa cateva ore se-mintele la inmuiat dupa care se lasa putin sa se zvinte si apoi se seamana. |
|
Coaja de banana
|
Potasiu
|
Azotul da verdele plantei, fosforul da rodul plantei si potasiu da
imunitatea plantei (in mare), de aceea avem nevoie ca ingrasamant natural
coaja de banana sau alte materiale naturale care contin potasiu. Se stie ca
rosiile sunt un mare rezervor de potasiu necesar inimii noastre, deci, mai
ales la rosii e bine sa adaugam cojile de banane tocate marunt si adaugate in
gropile in care pregatim sa le plantam.
|
|
Coaja
de ou
|
Calciul
face parte din sub-stantele nutritive secundare, necesare plantelor sa
creas-ca. Coaja de ou contine 95% carbonat de calciu
|
- cojile de ou se usuca, se macina cat mai bine si se
incorporeaza in sol, la baza plantelor.
-cojile de ou pisate pot fi amestecate in amestecul de
pamant utilizat la insamantare.
-la rosii, se foloseste o portie de coji uscate in groapa
de plantare.Se poate preveni putregaiul florilor.
-coji de oua zdrobite, se pot pune in cerc,in jurul unor
plante mai tinere,la baza,pentru a descuraja melcii sau viermii sarma,
acestia fiind incomodati de marginile ascutite ale cojilor.
-se mai poate folosi apa in care au fiert ouale, se
raceste si se uda orice planta .
-poate corecta orice teren, al carui sol este acid,
incorporand cojile uscate si pisate in sol, pe teren intins se foloseste
varul.
|
|
Compostul
|
un ingrasamant natural intotdeauna la indemana, si o me-toda foarte buna
de a recicla o mare parte din resturile naturale, de a reduce volumul de
gunoi menajer.
este
mai sarac în azot dar mai bogat în celelalte elemente fertilizante(P2O5 K2O,
CaO).
|
Pentru a obtine un compost reusit, trebuie sa tineti cont de trei
elemente esentiale: o drenare a apei si un grad de umiditate adecvate, o buna
aerisire si in al treilea rand resturi corect alese.un
aport regulat de compost, com-pensează pierderea humusului şi redă solurilor
cultivate fertilitatea lor naturală.
Compostul reprezintă produsul final al biodegradării
controlate (compostării) a deşeurilor organice de natură vegetală sau
animală. Este un produs stabil, igienizat şi bogat în humus, ce poate fi
utilizat ca îngrăşământ, amendament sau suport de cultură. Coeficientul de
mineralizare a humusului este 1,67-1,75%, iar pentru compensarea
pierderilor anuale de 1% humus trebuie să aplicăm 10 t/ha/an compost
fermentat (10kg/m2), iar creşterea de la 2 la 3% humus va fi
realizată în 10 ani dacă se aplică 40 t/ha compost fermentat (4
kg/m2/an).
Fiind o biodegradare contro-lată,
microorganismele responsabile, desfăşoară o activitate complexă, condiţionată
de patru parametrii esenţiali:Oxigenarea: Procentul de oxigen trebuie
să fie suficient de ridicat (20% în mediu). Scăderea lui sub 5% indică
apariţia anaerobiozei;
Caracteristicile fizico-chimice
ale produselor supuse compostării: raportul adecvat C/N se situează
în jur de 25-30/1 şi trebuie diminuat prin compostare până la valori
de 10-12:
1;
Temperatura: este
manifestarea cea mai bine percepută în compostare, ea asigurând
igienizarea-distrugerea germenilor patogeni, a seminţelor de buruieni
Umiditatea: este
necesară vieţii microorganismelor; o umiditate de 40-70% este optimă.
Procesul
de compostare cuprinde două faze principale:
fază de fermentare/descompunere: degradarea
rapidă a materiei or-ganice proaspete de către microorganisme cu degajare
de căldură, iar prin menţinerea temperaturii de 60ºC timp de 4 zile se
realizează igieni-zarea compostului. Această activitate bacteriană necesită o
aprovizionare cu apă şi oxigen. Această fază durează câteva zile până la
câteva săptămâni. Se observă, o dată cu reacţiile metabo-lice de degradare, o
scădere în volum (de 30-50%) si greutate (40-60%) din cantitatea iniţială,
prin pierderea apei şi dioxidului de carbon.
fază de maturare în
care are loc biosinteza lentă a humusului, care nu necesită nici apă, nici
oxigen şi poate dura câteva luni până când se atinge gradul de maturare
urmărit.
Aportul compostului are efecte bene-fice asupra solului
manifestate atât fizic şi chimic, cât şi biologic.
EFECTE FIZICE: •
Culoarea închisă a solului (datorată humusului) mo-difică comportamentul
termic al acestuia şi de asemenea devine mai bun absorbant al luminii cu
influenţă benefică în creşterea vegetală;
• Stabilirea structurală şi porozitatea mai bună
facilitează creşterea rădăci-nilor şi implicit dezvoltarea vieţii biolo-gice
(creşterea activităţii bacteriene a solului);
• Retenţia mai bună a apei de către sol limitează
eroziunea;
• Aportul de compost pe solurile argiloase permite o
îmbunătăţire a drenajului.-12: 1;
EFECTE CHIMICE:
• O mai bună reglare a cantităţii de elemente nutritive
pentru plante;
• Putere de tamponare ridicată (pH);
• O îmbunătăţire a puterii de retenţie a solului în ce
priveşte ionii minerali sau organici;
• O acţiune energică(oxidarea C si H);
• Frânarea acidifierii solului.
EFECTE BIOLOGICE:
• Aportul humusului reprezintă sursa de nutriţie pentru
flora si fauna solului;
• O acţiune nutritivă progresivă: mineralizarea azotului,
eliberarea fosforului şi sulfului.
|
|
Gunoiul
de grajd
|
Gunoiul de grajd este un amestec de dejecţii solide şi
lichide provenite de la ani-male şi, de materiale grosiere folosite ca
aşternut. În majori-tatea cazurilor, gunoiul de grajd are efecte pozitive asu-pra
solului şi a plantelor culti-vate, este însă şi o sursă im-portantă de
infestare a tere-nurilor cu buruieni şi uneori cu agenţi patogeni şi de polu-are
cu azot a solurilor şi a apelor de suprafaţă şi adân-cime.Conţine de regula:
-
azot
(0,30-0,60%),
-
fosfor
(0,17-0,40%),
-
potasiu
(0,10-0,35%)
precum si
calciu, magneziu, sulf, fier, zinc
|
poate fi folosita foarte bine ca
ingrasamant, fie aplicata pe sau incor-porat in sol toamna, cand nu mai sunt
plante in gradina, fie ca material de compost.
La majoritatea culturilor, gunoiul
de grajd, indiferent de tip, se aplică în două sezoane importante:
1. vara – toamna, după
recoltarea cerealelor de toamnă şi până la începerea lucrarilor de toamnă
2. primăvara în perioada
martie-mai
Cantitatea de gunoi necesară pe
parcele cultivate cu plante anuale se calculează înmulţind necesarul anual (10 t/ha- 1kg./m2) cu
lungimea rotaţiei (numărul de ani). Gospodăriile şi fermele cu multe tipuri
de soluri vor fertiliza prioritar cu gunoi parcelele cu soluri grele. se imprastie 4-5 kg de gunoi pe
fiecare mp
Nu se aplica balega proaspata la
plante intrucat aceasta le arde. Bogata in substante hranitoare, ea trebuie
sa stea aproximativ 6 luni inainte de a o folosi. Trebuie avut in minte ca
ceea ce mananca animalele de la care folosesti gunoiul va fi integrat in
solul gradinii si in plantele pe care le vei consuma tu.
Efectul de îmbunătăţire a fertilităţii naturale a
solului se resimte în cazul utilizării gunoiului de grajd până în al 4-lea an
de la aplicare
CEAI DE BALEGA - in 10
litri de apa se pune maxim 1 Kg de balega de vaca. Se amesteca bine si din
solutia rezultata se toarna in functie de marimea plantelor, pe sol in jurul
fiecareia. Daca plantele sunt mai mici se toarna mai putin. De exemplu, la un
ardei matur se toarna o cana (aproximativ 250 ml ), la o rosie mai tanara se
toarna maxim 500 ml , iar la una matura maxim 1 litru.
Este bine ca la inceput sa pui mai
putin fiindca exista riscul sa arzi plantele. Nu se foloseste solutia la
rasaduri din acelasi motiv.
gunoiul
se va aplica in primul rand la culturile de castraveti, vinete, varza,
conopida, tomate, ardei, cartofi, dovlecei.
1.BALEGARUL DE CAL- este de
departe cel mai bun biocombustibil, are apa doar 70%, foarte bogat in
hidrocarburi si produsi ce contin azot. Are pH bazic 8-9 si dezvolta o
teperatura maxima intre 70-800C.
Energia sa calorica se pierde pana la jumatate in primele doua sap-tamani de fermentatie restul urmand sa se degaje in 7-8 saptamani. De aceea, daca asezam balegar de cal ca pat cald in rasadnite in primele doua saptamani vom obtine tempe-raturi de 60-70 grade Celsius, apoi temperatura va scadea la 30 grade, si se va mentine la aceasta valoare timp de 6-7 sapt. .
2. BALEGARUL DE VACA
se deosebeste de cel de cal prin conti-nutul mai mare de
apa (75-80%). Din acest motiv temperatura maxima la care ajunge prin
fermentatie este de 45 grade Celsius, temperatura ce se degaja tot aproape 2
saptamani. Apoi temperatura scade la 20 de grade celsius pentru urmatoarele
4-5 sapta-mani.. Se poate creste valoarea ener-getica a acestui balegar de vaca
prin adaugarea de paie sau rumegus
3. EXCREMENTELE DE OAIE SAU DE CAPRA sunt
foarte uscate si trebuie umezite inainte de a fi folosite. Este foarte indicat
sa se amestece cu alt tip de balegar deoarece singur fermenteaza lent
ajungand la 55 grade Celsius dupa 2 saptamani de la asezarea in patul cald.
Se mentine aceasta temperatura cam o saptama-na dupa care ea va scadea pana la
15-20 grade Celsius pentru urmatoa-rele 45-50 de zile.
4. EXCREMENTELE DE PORC
nu se folosesc aproape deloc pe post de biocombustibil
fiind prea umede si mult prea acide.
Ele nu reusesc sa incalzeasca deloc rasdnitele dar se pot amesteca cu balegar de cal si cu paie. Poate pe undeva natural acest fapt deoarece porcul este departe de a fi exclusiv ierbivor. De ce se ard rosiile, cand se folosesc excremente proaspete,simplu din cauza aciditatii mari, rezultat al hranei variate ce include si carne, grasimi, etc.
Când animalele
sunt hrănite cu nutreţuri concentrate şi fânuri, atunci şi dejecţiile au un
conţinut mai bogat în azot, fosfor şi potasiu.
Când în hrana animală se folo-sesc mai multe furaje fibroase dejec-ţiile au o cantitate mai scazută de substanţe hrănitoare pentru plante
Daca faceti rost de balegar,
depozitati-l undeva in curte acoperit pentru a fi ferit de precipitatii si a
nu se dilua. Iar dupa ce folositi balegarul in rasadnita si el a fermentat
complet, in toamna il puteti amesteca cu pamantul si veti aduce un aport de substante
nutritive pentru culturile viitoare sau il amestecati cu pamant si veti
obtine un excelent pamant pentru obtinerea rasadurilor tot in sezonul viitor.
Neaparat insa asteptati inche-ierea
fermentatiei deoarece aciditatea ridicata si fermentatia in desfasurare va va
arde culturile fara mila.
|
|
Gunoiul de pasari
|
foarte bogat în azot, fosfor si
potasiu; este de aproximativ de 3 ori mai bogat ca gunoiul de grajd
|
Modul cel mai indicat de folosire
a acestui ingrasamant este in forma de solutie, aplicata in timpul perioadei
de vegetatie a plantei.
Cu cateva zile inainte de intre-buintare, gunoiul maruntit se ameste-ca cu apa, o parte de gunoi si doua parti de apa. In ziua in care se face tratarea plantelor se adauga iarasi apa in pro-portie de 1 :10 daca se foloseste pentru tomate, dovlecei, gulii, ceapa si de 1 :20 daca se foloseste pentru castraveti, morcovi, praz. La o planta se da 0,3-0,5 l de solutie.
Acesta se poate folosi in doua feluri:
a) fie la cuiburile de rosii, ardei si vinete, in momentul imediat
inainte de plantare, gainat uscat ,adunat intr-un sac pe timp de iarna)
amestecat cu urzici tocate si putina cenusa de lemne
b) fie depozitat in butoi peste care se toarna apa, cam o galeata de gainat
si 20 de l de apa. Acesta se lasa cam zece zile la macerat dupa care se
fo-loseste lichidul pana ajungem la ma-teria sedimentata, fara sa amestecam ,dupa care se adauga iar apa, se as-teapta cateva zile si se foloseste si tot
asa cam de trei ori.
Ultimul material ramas va contine mai mult nisip si pietricele pe care le-au inghitit gainile pentru procesul din gusa si se foloseste si el asa solid la dovlecei, de ex.
Este la indemana tuturor celor
care au gaini,rate, gaste sau alte pa-sareturi in curte, poate mai la
indema-na decat orice alt ingrasamant. Trebuie retinut ca gainatul este extrem
de acid ceea ce face ca el sa se foloseasca numai in stare uscata. Se faramiteaza
foarte bine pana cand ajunge de consistenta malaiului si se imprastie pe
pamant asa uscat inainte de plantarea rasadurilor cu cateva zile. Dupa ce-l
imprastiem se uda foarte bine. Nu va feriti sa folositi in amestec cu balegar
si paie; acestea sporesc cantitatea de celuloza marind astfel capacitatea
calorica.
|
|
Faina de coarne
|
se
adauga in amestecul de pamant, in cantitate de 2-3 grame la 1 kg pamant.
|
||
Făina de oase
|
pulbere alb
murdar, aspră la pipăit. conţine în medie 15-34% P2O5 şi 0,7-4% N
|
Se recomandă prioritar pe solurile cu reacţie acidă sau
neutră.
|
|
Faina de sange
|
se
adauga in amestecul de pamant, in cantitate de 2-3 grame la 1 kg pamant.
|
||
. Îngrăşămintele verzi
|
Sunt diferite plante, mai ales leguminoase care se cultivă în mod special, singure sau în amestec, pentru a îmbunătăţii însuşirile solului. |
1.Fabaceae (Leguminosae):
bob,
mazăre, măzăriche, lupin, fasoliţă, soia, trifoi, sulfina (Mellilotus
officinalis), etc.
2. Brassicaceae (Cruciferae): rapiţa,
muştar etc.
3. Poaceae (Gramineae): secară, triticale( combinative
grau/secara) si ovăzul în amestec cu leguminoase anuale. Avantajele
folosirii sunt:în cursul creşterii, se comportă ca un mulci viu; absorb
substanţe nutritive, împiedicând spălarea lor; odată incorporate în sol,
eliberează aceste substanţe nutritive;rădăcinile plantelor verzi au un efect
pozitiv asupra solului.
Se recomandă:
• ca aceste îngrăşăminte să fie tocate mărunt
• uniform împrăştiate pe teren • să nu se introducă direct în sol, ci numai după o perioadă de compostare la suprafaţă.
Dintre dezavantajele îngrăşămin-telor verzi sunt:
• costurile relativ mari cu înfiinţa-rea, recoltarea şi încorporarea culturilor • efectele de blocare a azotului mineral • de intensificare a mineralizării materiei organice din sol.
Partile de planta (radacini, frunze, tulpini) ramase pe teren
dupa re-coltare constituie o sursa de humus
|
|
Mranita |
Se obtine din gunoi de grajd foarte bine putrezit (2-3 ani) |
contine o
cantitate destul de mare de substante nutritive usor accesibile plantelor si,
datorita acestui fapt, se aplica în cantitati de 1-2 ori mai reduse decât
bale-garul obisnuit.
Mranita se foloseste la culturile de legume, aplicându-se în mod frec-vent ca îngrasamânt local la tomate, cartofi) sau cu ocazia in-samantarii (la castraveti, pepeni, dovlecei- la cuib) sau la pregatirea diferitelor amestecuri de pamânt pentru rasadnite. Ea se foloseste in cantitati mai mici (1-2 kg/mp). |
|
Mulciul
|
Reprezintă acoperirea solului cu materii organice: resturi
vegetale, paie sau frunze, etc. Descompunerea materialelor din mulci duce la
creşterea cantitatii de materie organică din sol.
|
||
Scoarta de copac
|
Scoarta de copac maruntita
reprezinta atat un strat protector cat si un ingrasamant natural. Inainte de
a aduce si imprastia in-grasamantul natural, pamantul din gradina trebuie afanat, iar buruia-na deja crescuta taiata imediat, altfel mai tarziu va veti
lovi din nou de ea. Trebuie sa fie asternut un strat cel putin la fel de gros
cat un pumn,5 - 7 cm.
In cazul in care exista multe
resturi de lemn are o influenta ne-gativa asupra plantelor, deaoarece in
procesul de mucegaire retine foarte mult azot. Foarte important este ca acest
produs sa nu fie tratat chimic.
|
||
Turba
|
este un amestec de resturi vegetale semidescompuse |
Se extrage din turbariile care se
formeaza în regiunile cu umiditate mare – în zonele înalte turbarii înalte
sau în zonele joase – turbarii joase sau de mlastina.
|
|
Urina şi mustul de bălegar
|
dejecţiile
lichide, respectiv, fracţia lichidă a bălegarului produs de animale. Produse
organice azotopotasice.
|
se aplica
sub forma de solutie diluata cu 3 – 4 parti de apa. Se administreaza 2 – 3
litri/m2, de regula în cursul perioadei de vegetatie, ca îngrasare suplimen-tara,
având un efect rapid.
compoziţia chimică a urinei şi mustului de bălegar orientează folosirea acestora în două direcţii: Activator al fermentării gunoiului de grajd şi al compostului;
Îngrăşământ cu acţiune rapidă, atât ca îngrăşământ de
bază, cât şi foliar.Fertilizarea cu urină şi must de bălegar se face numai o
dată la 3-4 ani pentru a evita îm-buruienarea terenurilor şi decalcifi-erea
plantelor şi a vieţuitoarelor ierbivore
|
|
Urina
umana
|
contine in procente
destul de mari elemente precum azotul, fosforul si potasiul,
|
-urina
umana poate fi folosita drept excelent ingrasamant in agri-cultura (urina si
fecalele umane fac parte din ingrasamintele tradi-tionale orientale si sunt
folosite de secole fie dupa compostare fie direct) Se pare ca efectul
acesteia este cu atat mai spectaculos daca este intrebuintata impreuna cu
ce-nusa rezultata in urma arderii lemnului. “In multe privinte
sub-stantele se completeaza in mod natural”, incearca sa explice fenomenul
conducatorul studiului, Surendra Pradhan, cercetator al mediului la
Universitatea Kuopio in Finland.Urina umana contine in procente destul de
mari elemente precum azotul, fosforul si potasiul, iar cenusa este bogata in
sub-stante nutritive care nu se rega-sesc in urina, precum calciul si
magneziul. Ambele au fost folosite separat, ca ingrasamant, de secole
intregi, insa de-abia acum agricultorii au venit cu ideea de a le folosi
impreuna, tocmai datorita proprietatilor eficiente mai degraba complementar,
decat singular.
Urina se
colecteaza de la toaletele eco-friendly sau, mai simplu, fer-mierii isi pot
colecta propria urina in canistre, pentru a o utiliza mai apoi ca ingrasamant
la propriile culturi de rosii. Dupa aplicarea urinei ca ingrasamant, la
aproximativ trei zile distanta, se adauga si cenusa ca fertilizant
secundar.Studiul a dovedit ca doar urina unei singure persoane poate fi
suficienta pentru a fertiliza 6.300 de rosii pe an, cantitate care poate
atinge chiar un volum de 2,4 tone de rosii.
O
problema ridicata cu privire la utilizarea urinei pentru fertilizarea
culturilor ar fi anumite elemente regasite in componenta acesteia, cu
precadere ramasitele din anti-conceptionale care, cred unii, ar putea afecta
negativ recoltele. Cercetatorii nu neaga existenta acestei probleme, dar
sunt de parere ca ”in orice caz, in mica masura, in cadrul unei familii,
cantitatea de reziduuri farma-ceutice prezente in urina este destul de scazuta
si poate fi acceptabila”.Inclusiv ingrasa-mintele actuale comerciale contin,
de ani de zile, reziduuri hormonale si farmaceutice si nu au prezentat niciun
risc pentru agricultura, sustin expertii. In orice caz, cercetatorii privesc
mai degraba latura eficienta a procedeului si spera ca descoperirile cu
privire la utilitatea urinei vor contribui la dezvoltarea unei atitudini
pozitive in ceea ce priveste folosirea acesteia impreuna cu cenusa, drept
ingrasaminte - ca rezultatele nu se afirma numai in cresterea productiilor si
imbunatatirea calitativa a recoltelor de rosii, dar si in reducerea contaminarii
apei si in controlul calitatii solului si al emisiilor de azot.
|
|
FERTILIZATOR |
Urzica vie
|
Contine azot,fosfor dar
si microelemente
|
Se poate folosi planta tocata marunt si introdusa in cuiburile in care
urmeaza sa plantam rosii, ardei, vinete, dar si pe santuri facute langa
stratul de castraveti. Se acopera cu pamant si daca nu a plouat se uda si
deasupra.
macerat de
urzica. - meto-da
descrisa in cartea,,Gradina de le-gume ecologice- Agnes Gedda: “Pentru a
prepara solutia de urzici, pu-teti folosi orice recipient; atentie, insa,
vasul respectiv nu trebuie sa fie din metal. Se umple recipientul pe trei
sferturi cu urzici proaspat taiate. Evitati sa puneti radacini sau florile
acestora fiindca v-ar putea invada legumele cu un covor de urzici. Se
foloseste un kg de plante la 10 litri de apa. Dupa ce ati pus urzicile usor
zdrobite in recipient, turnati apa de ploaie pana la 5 sau 10 cm de buza
(marginea) recipientului, amestecati ca sa iasa aerul si acoperiti cu un
capac daca vreti sa evitati mirosul. Fermentatia are loc 15 zile , dupa care
se strecoara solutia si se toarna in recipiente inchise (peturi, poate) pe
care sa le pastrati mai multe luni. Fiindca nu se foloseste asa concentrata
solutia ci se dilu-eaza in apa, cand se foloseste, o masura de solutie de
urzici la 5 ma-suri de apa si cu aceasta se uda plantele pe pamantul de
deasupra radacinilor sau daca rosiile sunt deja musu-roite se face un sant de
jur impre-jur si asa se uda cu acest ingrasa-mant. Nu se intampla nimic daca se
stropeste planta pe frunze, insa nu pe roua, nu pe soare in mijlocul zilei si
nu pe canicula.” Urzica este si fungicid si insecticid,
|
AMENDAMENTE
|
Clorura de calciu |
este incoloră şi uşor solu-bilă în
apă cu care poate forma repede soluţii suprasaturate. Se prezintă sub formă
spongioasă şi higroscopică şi conţine 16% Cl si 19% Ca. pentru corectarea
reac-ţiei alcaline
|
|
Gipsul
|
Sulfat de calciu
|
conţine 79% sulfat de calciu si aproximativ 21% apă.
pentru corectarea reacţiei alcaline
|
|
Dolomitul
|
carbonat de
calciu (54%) cu carbonat de magneziu
|
este un amestec de carbonat de calciu (54%) cu carbonat de
magneziu (45%), conţine 25-30% CaO şi are efect de neutralizare mai mare
decât piatra de var măcinată. Datorită conţinutului ridicat de magneziu se
recomandă a se aplica mai ales în asolamentele cu trifoi, lucernă, lupin,
cartof, rădăcinoase furajere, sfeclă de zahăr, varză etc. pentru corectarea
reacţiei acide
|
|
Marna
|
Carbonat
de calciu
|
are culoare gri şi gri-închis,
conţine 15-30% Ca sub formă de carbonat de calciu şi 25-75% nisip şi argilă
şi are acţiune mai rapidă decât piatra de var măcinată.
Marnele mai bogate în argilă sunt
mai potrivite pentru solurile nisipoase, iar cele bogate în nisip pentru
solurile argiloase. La noi în ţară, local, se foloseşte o marnă numită
polechim sau polochim care conţine 13-20% carbonat de calciu şi 32-35%
argilă. pentru corectarea reacţiei acide
|
|
Piatra de var măcinată
|
se produce în carierele de extragere a pietrei de var şi
se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă, cenuşie sau gălbuie.
Conţine calciu (40-50%) sub formă de carbonat de calciu şi se foloseşte pe
toate tipurile de sol cu reacţie acidă, de obicei toamna. pentru corectarea
reacţiei acide
|
||
Tufurile vulcanice
|
se prezintă
ca o masă spongioasă uşor fărâmicioasă, de culoare gri deschis până la gri
închis şi conţin 45-56% Ca sub formă de carbonat de calciu şi 10-20% nisip si
argilă. Au acţiune mai rapidă decât piatra de var măcinată pentru corectarea
reacţiei acide
|
||
Praful de lignit
|
sulf
|
conţine sulf
şi acizi humici şi este eficient mai ales pe soloneţurile care fac crustă
pentru corectarea reacţiei alcaline
|
|
ÎNGRĂŞĂMINTE
MINERALE NATURALE
|
Zgura lui Thomas
|
Fosfor total (P2O5)–11-24%
Fosfor asimilabil(P2O5)–10-24%
Calciu
(CaO) – 38-50% Magneziu (MgO) – 2-5%Mangan (MnO) – 5-13% Fier – 8-15%
|
este un produs secundar din
procesul de prelucrare a fontei în oţel. Se prezintă sub formă de pulbere
fină şi are culoarea cenuşie negricioasă. Este un îngrăşământ puţin solubil
în apă, dar solubil în acizi slabi şi citrat de amoniu.
|
Cenuşa
|
Potasiu,fosfor,magneziu si microelemente |
Este
un îngrăşământ pota-sic care conţine însă şi însemnate cantităţi de fosfor,
calciu, magne-ziu şi microelemente. Se poate aplica pe toate tipurile de sol
şi în orice perioadă de timp: înainte de afanare, la pregătirea terenului
pentru însămânţare şi în timpul vegetaţiei culturilor.
Cenuşa
se poate folosi la tratamentul seminţelor (10-15kg/ ha), localizat pe rând
(100-200 kg/ ha) sau la cuib (15- 20 g la fiecare cuib), concomitent cu
semănatul şi foliar sub formă de soluţii (50-150 g cenuşă dizolvată în 10 l
de apă).
|
|
Dolomite
|
Carbonat de
calciu, carbonat de magneziu
|
este un amestec de carbo-nat de
calciu (54%) cu carbonat de magneziu (45%), conţine 25-30% CaO Corecteaza
reactia acida cu efect de neutralizare mai mare decât piatra de var măcina-tă.Datorită conţinutului ridicat de magneziu se recomandă a se aplica mai ales
în asolamentele cu trifoi, lucernă, lupin, cartof, rădăcinoase furajere,
sfeclă de zahăr, varză etc.
|
|
Kiseritul
|
Sulfat de magneziu de origine marina
|
Corecteaza
reactia acida a solului
|
|
Granitul
|
în afară de
siliciu (50-65% SiO2) mai conţin potasiu (3-10% K2O), magneziu (2-7% MgO) şi
o gamă largă de microelemente.
|
Problemele acestor îngrăşăminte
sunt costurile mari cu mărunţirea şi gradul redus de solubilitate al
elementelor nutritive.corecteaza reactia alcalina a solului.
|
|
Bazaltul
|
|||
Porfirul
|
- Fertilizarea de baza consta in inglobarea
ingrasamantului in sol, toamna sau primavara, inainte de initierea unei
culturi. Ingrasamantul, care poate fi chimic sau organic, se incorporeaza
in sol odata cu sapatul.
- Fertilizarea de tip starter se face chiar in momentul plantatului,
ea are rolul de a oferi plantutelor toate substantele nutritive necesare
pentru a se dezvolta rapid si armonios. In functie de tipul culturii pe
care o initiem, ingrasamantul se poate aplica la cuib sau pe randuri.
- Fertilizarea faziala se utilizeaza, dupa cum ii spune
si numele, in diferitele faze de dezvoltare ale plantelor. Ea se face atat
radicular (ingrasamantul va fi absorbit la niveul radacinii) cat si
extraradicular (se aplica la nivelul frunzelor).
·
Azotul este foarte important în
formarea proteinelor în plantă. Stimulează creşterea tulpinii şi a frunzelor.
·
Fosforul joacă un rol foarte
important în respiraţie şi aport de energie.
·
Potasiul dă fermitate plantei,
precum şi un important sistem radicular.
·
Sulful este necesar formării de
compuşi organici, de vitamine şi ai altor compuşi ai plantei.
·
Calciul influenţează creşterea şi
forţa plantelor.
·
Magneziumul este necesar pentru
fotosinteză.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)