Poveste africană dedicată celor care se consideră "tineri de suficient de multă vreme"

Imagine preluata de pe cugetliber.ro

Afara ninge viscolit asa ca m-am gandit ca intr-un moment de ragaz, intre doua sarbatori, sa ne amuzam cu o poveste africana dedicata celor care ne consideram tineri, de suficient de multa vreme.

 Într-o zi, un câine bătrân și înfometat, în căutare de mâncare, se îndepărtă mult de satul în care trăia,până când îşi dădu seama că s-a rătăcit.

În timp ce își adulmeca propriile urmele ca să găsească drumul către casă, văzu un leopard tânăr alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca.

 Câinele bătrân gândi: "Până aici mi-a fost !", dar observând nişte resturi de oase lângă un copac, se întoarse cu spatele la leopardul care se apropia, și începu să le roadă cu poftă.

Când să sară leopardul la el, câinele cel bătrân exclamă:

 "Acest leopard a fost cu adevărat delicios ! Oare unde mai pot găsi unul ?"

La auzul acestor vorbe leopardul se opri brus și speriat, fugi mâncân dpământul, gândind:

"Ufff! Era cât pe ce să o încurc !”

 În acest timp, o maimuță, care privise întreaga scenă din copac, se întrebă cum ar putea profita de ceea văzuse pentru a obţine protecția leopardului.

Alergă repede după acesta, dar câinele cel bătrân văzând-o cum fuge, își dă seama că maimuţa pune la cale o ticăloșie.

 Ajungându-l din urmă pe leopard, maimuța îl lămuri cum l-a păcălit câinele.

Tânărul leopard, furios, spuse:

"Hai,maimuță, sări pe spatele meu și vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înșele!"

 Câinele văzu leopardul cu maimuța în spinare, se cam sperie, dar se întoarse cu spatele la cei doi și se comportă ca și cum nu i-ar fi văzut.

Când auzi că aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă:

"Unde-o o fi puturoasa aia de maimuţă ?!  De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard și tot n-a venit  !!!"

 Speriat, leopardul scutură maimuța din spinare și fugi.

Câinele prinse maimuța și o mâncă, plecând sătul acasă.

 Morala:
 Nu râde de cei în vârstă! Spiritul și înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu vârsta
 iar experiența şi rafinamentul pot întrece puterea și tinereţea.

 NU NOI SUNTEM ÎN VÂRSTĂ; ALȚII SUNT MAI TINERI !

Cele 5 legi ale PROSTIEI

Daca tot suntem in perioada de studiu si pregatiri pentru sezonul de primavara, care pare-se ca la unii deja a demarat, am gasit printre materialele adunate de-a lungul timpului aceste legi. Asa ca azi va fac cunostinata cu Carlo Cipola si cele 5 legi ale prostiei. Carlo M. Cipolla a fost un istoric al economiei italian. Este autorul eseului Legile fundamentale ale imbecilității umane, scris în limba engleză.WikipediaS-a nascut: 15 august 1922, Pavia, Italia Decedat: 5 septembrie 2000, Pavia, ItaliaStudii: Universitatea din Pavia

Carlo Cipolla (istoric și economist) a argumentat foarte bine natura prostiei. Anii lungi de cercetări l-au ajutat să formuleze cinci legi universale, funcționabile în orice societate. S-a dovedit că prostia în sine e cu mult mai periculoasă decât ne-am obișnuit noi să credem.

Prima lege a prostiei: Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. 
Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. 
 A doua lege a prostiei 
Ani de observări și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge.Așa s-a născut - după voința Celui de Sus, dacă vreți.
Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate
Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți.
Și mai impresionant a fost să se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincie sau din universități: același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel. 
Rezultatul a confirmat super-puterea naturii: același număr de laureați au fost proști.
Ideea pe care o lansează legea a doua este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a doua, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea, cât și printre bărbați.
Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a doua sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în societatea unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările.

Legea a treia a prostiei

Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii autorului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.

Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri: 
naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P).
● Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). 
● Dacă Vasile face ceva ce îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D). 
● Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui ȋnsuși, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor.  
● Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți.
Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii nimerind la conducere și având autoritate politică și socială.
Dar trebuie de specificat ce anume îl face pe un prost periculos.
 Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional.
Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cît mai mult câștig, cu toate că nu e suficient de deștept ca să câștige singur. 
Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare. 
Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.
Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională.
Despre asta a scris Schiller: „Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”
 A patra lege a prostiei
Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc și în orice circumstanțe înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.
Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum atunci când prostul va trăzni ceva.
Un stereotip răspândit: prostul își dăunează doar lui însuși. Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriile beneficii. Dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.
 A cincea legea a prostiei
Prostul e cel mai periculos tip de personalitate.
Prostul e mai periculos decât infractorul.
Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect: o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i e nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă.
Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat ȋn țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii încalcă mereu legile.
Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. 
Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.
Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții.
Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți.
Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor și toată țara se duce de râpă.

Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap.

Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori.

  

Vibraţia vindecării: SOLSTIȚIUL DE IARNĂ, RENAȘTEREA PĂSĂRII PHOENIX DI...

Vibraţia vindecării: SOLSTIȚIUL DE IARNĂ, RENAȘTEREA PĂSĂRII PHOENIX DI...: Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.  Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împr...

Invataturi stramosesti

Bea apă, din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată .
Așterne-ți acolo,unde iși face culcuș pisica.
Manancă fructul, care a fost atins de un vierme.
Culege cu îndrazneală ciuperca, pe care stau gâzele.
Sădește pomul acolo,unde sapă cârtița.
Casa cladește-o pe locul, unde se încalzește șarpele.
Fântâna sap-o acolo, unde se adăpostesc păsările pe arșiță.
Culca-te și trezește-te odată cu păsările - vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.
Mănâncă mult verde - vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului.
Inoată des - și te vei simți pe pământ, precum peștele în apă.
Privește cât mai des cerul - și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi.
Taci mult, vorbește puțin-și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace"

Poveste de sarbatori

Aceasta poveste, cu origine necunoscuta, a facut inconjurul internetului si am dorit sa v-o fac cunoscuta si voua in preajma sarbatorilor de iarna pentru ca simbolizeaza spiritul acestora. O seara frumoasa si lectura placuta.

            Doi barbati, amandoi grav bolnavi, au ocupat aceeasi camera de spital. Medicul i-a permis unuia dintre barbati sa se ridice stand in pat timp de o ora in fiecare dupa-amiaza pentru a inlesni astfel drenarea fluidului din plamanii sai. Patul acestuia era asezat langa unica fereastra din camera. Celuilalt barbat in schimb, doctorul i-a recomandat sa stea tot timpul intins pe spate.

Barbatii vorbeau ore in sir. Vorbeau de sotiile lor, de familiile lor, de casele lor, de joburile lor, de implicarea lor in serviciul militar, de locurile in care isi petreceau vacanta…

In fiecare dupa-amiaza, cand barbatul aflat in patul de langa fereastra statea in capul oaselor, acesta isi petrecea timpul descriindu-i colegului sau de camera toate lucrurile pe care le putea vedea pe fereastra.

Barbatul din celalalt pat a inceput sa traiasca pentru acele momente de o ora cand lumea lui devenea brusc mai mare si insufletita de toate activitatile si culorile lumii de afara.

Fereastra dadea inspre un parc cu un lac incantator. Rate si lebede se jucau in apa in timp ce copiii isi carmuiau barcile pe suprafata apei. Tineri indragostiti mergeau brat in brat printre flori in toate culorile posibile, iar de la distanta putea fi vazuta o priveliste minunata a profilului orasului.

In timp ce barbatul de la fereastra descria toate acestea in detalii bine mestesugite, barbatul de pe partea cealalta a camerei inchidea ochii, imaginandu-si pitoreasca scena.

Intr-o dupa-amiaza calda, barbatul de la fereastra descrie cum trece o parada…

Desi barbatul nu putea auzi muzica fanfarei – o putea vedea cu ochiul mintii fiindca gentlemanul de la fereastra o infatisa cu multe cuvinte descriptive.

Au trecut astfel zile, saptamani si luni... Intr-o dimineata, in salonul celor doi pacienti soseste asistenta din tura de zi pentru a aduce apa si gaseste in schimb corpul lipsit de viata al barbatului de langa fereastra. Barbatul murise linistit in somn.

Asistenta s-a intristat si a chemat ingrijitorii spitalului pentru a ridica corpul neinsufletit al barbatului.

Dupa o perioada de timp, cand a considerat ca este momentul potrivit, barbatul ramas in salonul de spital a intrebat daca ar putea fi mutat langa fereastra. Asistenta a fost fericita sa faca mutarea si, dupa ce s-a asigurat ca are parte de tot confortul, l-a lasat singur.

Incetul cu incetul, chiar daca simtea dureri, barbatul a reusit sa se sprijine pe un singur cot pentru a se uita pentru prima oara la lumea adevarata de afara. S-a caznit sa se intoarca usor pentru a se uita afara pe geam. Ochii lui au dat insa de un perete gol.

Atunci, barbatul a intrebat-o pe asistenta ce anume l-ar fi putut determina pe colegul sau sa descrie lucrurile minunate de afara.

Asistenta a raspuns ca barbatul era orb si nici macar nu putea sa vada zidul.

A spus: “Poate ca a vrut doar sa te incurajeze.”

Epilog:

Exista o fericire nemaipomenita in a-i face pe altii fericiti, in ciuda propriilor situatii. O durere impartasita este pe jumatate din durere, insa fericirea, atunci cand este impartasita, se dubleaza. Daca vrei sa te simti bogat, numara pur si simplu toate lucrurile pe care le ai si pe care banii nu le pot cumpara.

‘Astazi’ este un dar frumos, de aceea este numit “Prezent”.

Autor: Anonim – primit pe email.

50 de sfaturi - de la un copac

Credea cineva că un copac nu poate să dea sfaturi? Ei bine, uite 50 de sfaturi de la un copac:

1. Nu depinde de tine cum te naști. Și noi copacii suntem de mai multe feluri. Salciile par triste, stejarul puternic, arțarul mândru, însă fiecare are același potențial și e unic în felul lui. Folosește-ți propriile abilități și învață altele noi

2. Găsește-ți energia și puterea interioară. Noi ne folosim de asta iarna, când e frig și zăpada ne apasă crengile.

3. Fii flexibil. Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne mișcăm o dată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziția inițială și mai puternici.

4. Bucură-te de vremurile ploioase. Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei crește frumos.

5. Nu există copac urât, doar ochi care privesc fără să vadă.

6. Evoluează în ritmul tău și bucură-te de drumul creșterii tale. Noi copacii nu ne uitam invidioși la alții, care sunt mai mari sau mai puternici. Doar ne bucurăm de fiecare zi, cu fiecare frunză înverzită.

7. Ia o parte din grijile și pesimismul altora și transform-o în energie pozitivă, apoi dăruiește-o, ca o gura bună de oxigen.

8. Nimic nu durează. Și nouă mereu ne cresc alte crengi și frunze, însă nu stăm să plângem după fiecare frunză îngălbenită de timp, ci ne bucurăm de ce avem.

9. Rădăcinile puternice te ajută de fiecare dată. Nu uita de unde ai plecat și ce lecții ai învățat pe parcursul creșterii tale.

10. Câteodată viața poate să-ți pară grea sau tristă. Nu renunța atunci! Oricât de mare ți-ar părea furtuna de afară, rădăcinile rămân puternice și curând vei vedea cum iese soarele.

11. Fii recunoscător în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările își găsesc refugiu și cântă de pe crengile de sus, noi copacii, în semn de mulțumire, înflorim.

12. Renunță la frică! Dacă s-ar teme copacii, ar rămâne cu frunze vechi și putrezite, însă ei au curajul să le dea drumul și să accepte altele noi.

13. După o iarnă grea și apăsătoare, vine primăvara. Întotdeauna. Așa că nu-ți mai face atâtea griji.

14. Iubește! Pentru noi nu există copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic și nu ne lăsăm blocați de soi, culoare sau rădăcinile lui, așa că-l iubim pe fiecare și formăm împreună frumoasele păduri, parcuri și atâtea alte zone pe care nu le-ai văzut înflorite, de ochelarii grijilor tale.

15. Realitatea ta nu e singura existentă, așa că ascultă și adevărul celorlalți. Un copac nu spune „Toate frunzele trebuie să fie verzi.” Dacă ar face asta, ar ignora toate celelalte soiuri minunate, cu frunze roșii, portocalii și atâtea alte diferențe importante și superbe.

16. Universul înseamnă abundență. Un copac niciodată nu se întreabă daca va mai veni căldura, dacă va reuși să supraviețuiască frigului și cum îi vor crește înapoi frunzele. El știe că lucrurile astea vor veni natural.

17. Tot ce ai e clipa prezentă. Nu contează cât de frumoasă sau dureroasă e. Alege să o savurezi, căci nu va mai veni înapoi.

18. Încetează să consideri că lucrurile sunt grele. Un copac nu spune “Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros și inconfortabil!” Pur și simplu o facem, cu încredere și ușurință.

19. Nu aștepta fericirea, alege-o ! Ai auzit vreun copac să spună „Dacă aș fi cu 5 metri mai la dreapta și mai înalt cu 20 cm aș fi mai fericit? “ Noi nu spunem asta, pentru că am înțeles că putem alege fericirea în momentul prezent, din locul în care suntem, cu resursele pe care le avem.

20. Tinde spre înălțimi, bucurându-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei mai avea ce să înveți și ce să realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos.

21. Compară-te cu tine însuți. Nu contează că unii copaci au frunzele roșii, iar anumiți oameni îi preferă. Eu sunt un alt soi, însă anul ăsta am cele mai frumoase frunze de până acum, de un verde crud.

22. Lasă-te îmbrățișat. Așa poți primi o bucățică de energie și iubire, dăruind în schimb același lucru sau orice îți dorești.

23. Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deși nu se vede întotdeauna, niciun copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iar

alte ori ne simțim obosiți după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau pur și simplu, suntem ușor îndoiți pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm și vulnerabili și goi.

24. Adu valoare în viețile oamenilor prin ceea ce ești. Eu ca și copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea și am o prietenă salcie, care admiră îndrăgostiții care privesc melancolic spre crengile ei.

25. Observă cum fiecare frunză, are altă nuanță de verde. Aplică asta în viața ta și se va schimba radical.

26. Admiră ce este în jurul tău. Până și noi copacii, ne dregem frunzele de admirație când vedem oameni frumoși, fericiți și îndrăzneți.

27. Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă și abundentă, cum îți și trece prin cap că tu ai putea fi altfel?

28. Iartă. Deși câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natura sau aruncă gunoaie pe jos, știu că e în puterea mea să devin mai puternic și ei nu știu mai mult de atât. Totuși tu, fiind om, poți face o schimbare în acest aspect. Iartă , apoi decide cum vrei să acționezi tu.În toate aspectele vieții tale.

29. Fii responsabil ! Daca am da vina pe verile toride și gerul iernii ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.

30. Timpul cel mai potrivit e acum ! Nu așteptăm anotimpul potrivit, ci creem noi momentul oportun. Pentru a crește. Aplică asta în viața ta și renunță la amânare. Tu ca om, ai și mai multe posibilități.

31. Renunță la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2008, în loc să se bucure de primăvara plăcută din 2013. La fel e și la oameni.

32. Fii tu însuți întotdeauna. Renunță la măști. Ai văzut tu vreun copac care să mintă că e de alt soi doar pentru a fi plăcut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem lângă noi oamenii care rezonează cu ceea ce suntem cu adevărat.

33. Fii puțin egoist, până-ți găsești forța de a dărui. Toamna, datorită dansului nostru, vântul pare mai puternic și oamenii evită să stea lângă noi. Dacă e furtună, se tem să nu cădem pe ei. Însă dacă am rămâne drepți doar de dragul lor, ne-am rupe. Așa că, înțelege că uneori e nevoie să vă alungăm puțin, pentru a vă putea dărui mai mult mai târziu

34. Nu te supăra pe defectele observate la ceilalți, căci ei sunt oglinda ta. Am un prieten copac, ce stă lângă un lac. Are multe imperfecțiuni. E strâmb, frunzele sunt mai puține, iar crengile mici și neregulate. Toate astea se reflectă în lacul din fața lui, însă niciodată nu l-am auzit supărându-se pe apă că-i arată calitățile și defectele lui.

35. Uită-te în interior. Mă amuză cum voi oamenii vreți să deschideți porți ce se deschid doar din interior. Dacă viața ta nu arată cum ai vrea, uită-te la rădăcini, la interiorul și credințele tale. Am văzut o femeie supărată că merele din pom nu erau bune și vroia să schimbe merele, nu să îngrijească mai bine rădăcinile pomului.

36. Nu știu dacă ți-a mai spus cineva, însă noi copacii, în perioadele senine, ne păstrăm o rezervă de energie în interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee să te gândești și tu să iei decizii pe termen lung.

37. Îndrăznește să strălucești la valoarea ta. În momentul când ne cresc frunzele, nu doare,ci e sărbătoare

38. Oricât de întuneric ți-ar părea că e, uită-te în sus. Întotdeuna vor fi stele care să-ți lumineze drumul. Și nu, nu ești singur.

39. Înfrumusețează viețile altora fără să aștepți nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-ești dator”?

40. Bucură-te de soare, însă nu rămâne în zona de confort în perioadele calde. Nu aștepta vântul să te pună în mișcare. Tu continuă să crești singur oricum.

41. Îndrăznește să țintești sus. De multe ori când vedem luna pe cer, ne întindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodată, sau poate că da. Orice ar fi, ceva frumos ne așteapta. La fel e și pentru voi. Viața recompensează oamenii îndrăzneți.

42. Nu contează câți ani ai, ci viața din anii tăi. De asemenea, experiența nu constă în vârsta înaintată, ci în lecțiile învățate. Poți înflori indiferent de cifra pe care o sărbătorești an de an.

43. Încetează să te întrebi dacă există viață dincolo de moarte. E mai important câtă viață există înaintea morții. Noi copacii facem tot ce stă în putință pentru a trăi și oferi valoare cât timp suntem aici.

44. Copacii nu au nevoie de confirmări și aprecieri. Ar fi culmea să ne certăm între noi și să cerem altor copaci să ne spună că suntem frumoși, iar frunzele și tulpina sunt perfecte. Privește-te singur în oglindă (sau în lac, cum preferi) și găsește singur acele părți pe care le iubești la tine. Încetează să te mai judeci. Ești minunat!

45. Ascultă muzică . Și copacii iubesc muzica. Iar când pare prea liniște, ne dezmierdăm frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie și liniște. Deschide geamul dimineața devreme și vei înțelege ce zic.

46. Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi viața, nu uita că ai aceeași valoare și stă în puterea ta să continui să crești. Sau ce? Vrei să spui că dacă vântul de anul trecut m-a îndoit puțin, nu mai sunt perfect și puternic?

47. Într-o zi, s-a oprit o tânără să se sprijine de tulpina mea și citea o carte. Mi-a atras atenția o frază.” Pentru fiecare frunză dintr-un copac, există un înger care-i spune Crești! Crești!” Ce norocos sunt! Îți dai seama ce îngeri ai tu în viața ta?

48. Ai răbdare. Câteodată poate dura ani până să ajungi la înălțimea propusă, însă te asigur că merită.

49. Dă mai departe. Nu trebuie să pari arogant, drept și de neclintit. Stejarul e atât de puternic pentru că împarte energia lui. Așa că ajută și tu oamenii ce apar în calea ta.

50. Iubește viața. Iar viața îți va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar și în mijlocul furtunii, poate să apară o pasăre, un om sau… o stea căzătoare.

---

Scris de Raluca pe site-ul scrie și pe blogul său personal: entuziasm.ro.

ÎNVĂTĂTURI CORECTE ŞI ÎNVĂTĂTURI GREŞITE DESPRE SĂRBĂTORI ŞI OBICEIURI POPULARE NECREŞTINE LEGATE DE ELE

-De cand si pana cand trebuie tinuta o zi de sarbatoare? 

Sarbatoarea incepe din ajunul ei, de la vecernie, toata noaptea, utrenia, liturghia si pana la miezul noptii din ziua de sarbatoare. 

-Cum trebuie crestinul sa se pregateasca sufleteste si trupeste pentru sarbatori? 

In primul rand conteaza si sarbatoarea, cat este de mare; daca e vorba de impartasanie se face o pregatire mai serioasa. Sa nu se impreuneze sotul cu sotia atat in ziua sarbatorii, cat si in ajunul ei. 

-Cand, din diferite motive nu putem lipsi de la serviciu in zilele de sarbatoare si duminici, ce putem face in schimb pentru suflet? Ce sa facem cu castigul din acele zile? 

Cel mai bine este sa se evite pe cat este cu putinta de a calca legea sarbatorilor si a zilei Domnului, adica Sfanta Duminica . Iar, cand nu se poate, castigul din acele zile sa-l folosim numai pentru milostenii la cei saraci. Daca se poate sa plecam din timpul programului putin pana la biserica, sa mergem. Daca nu, nu. 

-In ajunul Bobotezei se pot spala rufe? Se poate face baie? Dar dupa Boboteaza? Cate zile tine sarbatoarea Bobotezei? 

Nicaieri in sfintele canoane nu se interzice sa spalam rufe sau sa facem baie atat inainte de Boboteaza, cat si dupa sarbatoarea Bobotezei. Aceasta sarbatoare tine o zi, pe 6 ianuarie. Agheasma Mare se ia in ziua de Boboteaza si 8 zile dupa aceasta, ultima zi fiind cea in dreptul careia scrie pe calendar „Odovania praznicului Botezului Domnului”. Este bine (dar nu obligatoriu) sa ajunam in ziua de 5 ianuarie (daca nu cade sambata sau duminica ). 

-Cate zile se praznuieste sarbatoarea Rusaliilor? 

In sarbatoarea Rusaliilor intra: Duminica Rusaliilor si lunea, care este cinstita ca sarbatoarea Sfintei Treimi. Nu martile si joile pe care le tin babele necredincioase caci acestea sunt obiceiuri paganesti. 

-In ziua de Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul este bine sa se taie cu cutitul (paine sau alte alimente)? Dar sa se manance mancaruri de culoare rosie? 

Sa se stie ca in aceasta zi se tine post si, cine poate, chiar ajunare (daca nu cade sambata sau duminica). Iar celelalte, adica sa nu se taie paine sau alimente, nu trebuie tinute, pentru ca sunt rataciri. La fel si obiceiul babesc de a nu manca mancaruri de culoare rosie. 

-Cine trebuie sa pregateasca Pastele? E bine a plati pentru Paste? Cate zile la rand se ia Pasti ( pasca ) ? 

Pastele se pregateste la fel ca aluatul de prescura, de catre persoanele amintite la facerea prescurilor. Platirea Pastelui este o inventie popeasca. Pastele se ia numai in cele 3 zile ale sarbatorii Invierii sau chiar toată Săptămâna Luminată. 

-In noaptea de Pasti se duce cocos la biserica ? 

Acesta este un obicei popesc, care poate provoca multa dezordine in biserica in timpul slujbei, tulburand rugaciunea crestinilor prin cantatul sau. 

-In noaptea de Pasti se impart 24 de batiste pentru vami, 1-2 lumanari aprinse pentru vii si morti ? 

Acesta este obicei babesc. 

-In Ajunul Craciunului se fac scutecele Domnului, turtele de post cu coliva. E un obicei bun ? 

Acesta este un obicei bun si se poate face . 

- Ce sunt sărbătorile cu cruce neagră? Ce putem face şi ce nu putem face în aceste zile?
Sarbatorile cu cruce neagra nu este obligatoriu sa le tinem asa cum avem porunca sa le tinem pe cele cu cruce rosie. Ele sunt zile obisnuite. Crucea neagra vrea sa ne arate ca este vorba de un sfânt mai important. Daca avem totusi evlavie si ne-a ajutat vreodata unul din acesti sfinti cu cruce neagra, iar noi vrem sa tinem ziua lui ca pe o sarbatoare cu cruce rosie, nu e nici o greseala. Ba chiar e bine. 

-Dacă nu ai haine noi nu ai voie să vii la biserică de Paşti. 

Într-o parabolă a Mântuitorului, un oaspete este dat afară de la masă pentru că nu avea veşminte alese. Aici Mântuitorul voia să arate că în împărăţia cerurilor nu vom intra oricum, dar nu la îmbrăcăminte se referea EI, ci la suflet. Se spune că un oaspete a fost dat afară de la masă şi s-a întors cu haine noi, dar în loc să mănânce, el a început să pună mâncarea pe haine, spunând că a fost primit la masă nu pentru el, ci pentru haine. Iubiţi credincioşi, spălaţi-vă hainele – chiar cele vechi – spălaţi-vă trupul, DAR MAI ALES SUFLETUL, şi veniţi să-L primiţi pe Hristos cu cântarea: “HRISTOS A INVIAT !”. 

-A doua şi a noua marţi după Paşti este mare sărbătoare. 

Ce fel de sărbătoare? Nu este adevărat! Cum este oare posibil să credem aşa ceva? Aşa este şi cu sărbătorile de tipul: lunea ciorilor, marţea viermilor; miercurea strâmbii; joia iepelor. În care calendar aţi văzut dumneavoastră asemenea sărbători? 

-Dacă munceşti în sărbători ca: Iuda, Vîrtolomeu, Precupu, Pîrşcovu, dă piatră (grindină) şi trăsneşte. 

În calendar nu există asemenea sărbători, nici cu cruce roşie, nici cu cruce neagră, dar oamenii le ţin. Mai bine lucrează duminica şi în schimb ţin aşa zisele sărbători (Iuda, Vîrtolomeu, Precupu, Pîrşcovu). Vorba românească: “Scump la tărâţe şi ieftin la făină”, adică dăm importanţă zilelor fără valoare, şi nesocotim Duminica. Iar dacă Domnul vrea să ne pedepsească cu piatră sau grindină, o poate face oricând vrea EI. Iar când lucrează în Sfânta zi de Duminica se scuza aşa: Pe lâng’-o sarbatorea I Câte o chiotorea (Adică ne iartă Dumnezeu dacă muncim duminica). Nu este adevărat. Porunca a patra nu poate fi călcată cu astfel de scuze: “Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile” (Iacov 2;10). 

-La o săptămână după Sf. Ilie este sora Sf. Ilie. 

Sfântul Ilie nu a avut nici o soră. Aşa ceva nu scrie nicăieri. 

-La nouă joi după Paşti să nu se meargă la muncă. 

Nici Biserica, nici Sfânta Tradiţie nu îndreptăţesc şi nici nu amintesc acest lucru. Acest lucru nu s-a pomenit nici în credinţa iudaică, nici în cea creştină. Şi atunci se naşte clar o întrebare la care să răspundeţi dumneavoastră: cei care au inventat aceasta sărbătoare sunt cei leneşi sau cei gospodari? 

-De Înălţarea Sfintei Cruci nu trebuie să mănânci ceva în formă de cruce (colac, prescură), nici nuci (pentru că au formă de cruce în miez) şi nici usturoi pentru că are inimă în el. 

În orice zi ar cădea, data de 14 septembrie este zi de post si tinerea postului este cea care contează în ziua aceasta, dacă ne referim la mâncare. Mai contează si credinţa cu care întâmpini aceasta sărbătoare şi ce fapte bune faci în ziua aceea. De fapt această scorneală cu ce nu trebuie mâncat vine sigur de la persoane care nici nu merg la biserică în acea zi de sărbătoare. 

 Există sărbătoarea numită Ilie Palie? 

Ilie Palie nu a existat ca persoană şi deci nu există această sărbătoare. Este o născocire. Daca ar fi existat această sărbătoare ar fi fost scrisă cu cruce roşie pe calendarul ortodox. Pare a fi chiar o batjocorire a numelui Sf. Ilie prin adăugarea unui cuvânt care rimează. 

Există sărbătoarea numită Foca? 

În calendarul ortodox pe data de 23 iulie este sărbătoarea aducerii moaştelor Sf. Mare Mucenic Foca. Probabil la acest sfânt se referă sărbătoarea aceasta. Acest sfânt însă nu este trecut cu cruce roşie în calendarul ortodox, deci e o sărbătoare pe care nu avem datoria să o ţinem. Este un obicei specific zonei Moldovei. 

Este păcat să spălăm rufe în Săptămâna Luminată? 

Nu este nici un păcat dacă spălăm rufe în Săptămâna Luminată în zilele de miercuri, joi şi sâmbătă. În celelalte zile din această săptămână, adică luni, marţi şi vineri, este păcat să speli rufe deoarece luni şi marţi încă este sărbătoarea Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos, iar vineri este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Deci în Săptămâna Luminată putem spăla rufe doar în 3 dintre zilele acestei săptămâni. 

Este păcat să facem baie sau să ne spălăm la cap în duminici şi sărbători, adică în toate zilele însemnate cu cruce roşie pe calendarul bisericesc? 

Nu este specificat clar nicaieri in invatatura de credinta a Bisericii daca e pacat sau nu. Cel putin eu nu am gasit pana acum. Daca insa legam lucrurile, duminica si sarbatoarea sunt zile in care trebuie sa ne ingrijim mai mult de suflet, iar de trup doar cu strictul necesar. Asa se face ca trebuie sa evitam orice grija lumeasca deosebita cum este si baia. Facand asa nu avem indoiala ca o fi sau n-o fi pacat ce am facut noi. La fel se pune problema si pentru spalatul la cap. 

Vinerea este păcat să facem baie sau să ne spălăm la cap? 

Vinerea desigur că avem voie si sa facem baie, si sa ne spalam, si sa coasem, deoarece nu e sarbatoare. Doar in sarbatorile cu cruce rosie si in duminici nu e bine sa facem din acestea si nici un fel de treburi deoarece zilele acestea sunt pentru grijile sufletesti si nu pentru cele ale trupului. 

Alexandru Macedon

Înainte de a muri, Alexandru cel Mare și-a chemat generalii şi și-a spus ultimele trei dorințe.
1) Sicriul să fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.
2) Comorile dobândite (argint, aur, pietre preţioase), să fie risipite pe tot drumul până la mormânt.
3) Mâinile sale să atârne în afara sicriului, să poată fi văzute de toți.

Unul dintre generalii săi, surprins de aceste dorinţe neobişnuite l-a întrebat pe Alexandru care sunt motivele.

Alexandru a explicat:
1) Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii să-mi ducă sicriul, pentru ca în felul acesta să arate tuturor cât de neputincioși suntem în fața morții.
2) Vreau ca pământul să fie acoperit de comorile mele, pentru ca toată lumea să poată vedea că toate comorile pe care le câștigăm aici, pe Pământ, aici rămân.
3) Vreau ca mâinile mele să atârne în aer, goale, pentru a le permite oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, așa cum am venit, atunci când se termină tezaurul cel mai de preț – Timpul.