"O persoana va fi mai fericita nu datorita lucrurilor si experientelor noi, ci datorita a ceea ce are si este deja"
Se afișează postările cu eticheta Leacuri de gradina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Leacuri de gradina. Afișați toate postările
sâmbătă, 2 iulie 2022
vineri, 12 decembrie 2014
Remediu natural pentru deblocarea venelor inimii
Sa nu aveti nevoie....dar sa-l pastrati ....
Remediu natural pentru deblocarea venelor inimii
Dacă suferiţi de o afecţiune cardiacă, dacă vi s-a recomandat o angiografie sau un bypass, aşteptaţi puţin.. Înainte de a proceda fie la angiografie( eu abia ce am trecut prin angiografie si montare de stent) sau bypass, încercaţi cu încredere acest remediu care vă poate vindeca.
Ingredientele necesare:
1 ceaşcă suc de lămâie
1 ceaşcă suc de ghimbir
1 ceaşcă suc de usturoi
Se amestecă aceste ingrediente, iar amestecul se fierbe la foc mic, timp de 60 de minute sau până se reduce volumul la 3 ceşti. Se ia de pe foc şi se lasă să se răcească. Se adaugă 3 ceşti de miere naturală, se amestecă, iar remediul rezultat se păstrează într-un borcan.
Se consumă câte o lingură pe zi, înainte de micul dejun. Blocajul venos va ceda în majoritatea cazurilor.
Bucuraţi-vă de acest remediu plăcut la gust!
(SHRI SHANKRITI AYURVEDA INTERNATIONAL RESEARCH JOURNAL)
luni, 18 noiembrie 2013
Sanatate din gradina - Varza
Mancati
pe rupte varza alba si rosie -VARZA ALBA folositi-o mai ales cruda.
Face
cat un depozit intreg de medicamente.
Hepatita, bolile de ficat in general - O substanta
continuta de catre varza, sulforafanul, stimuleaza puternic producerea in
organism a unor enzime care joaca rolul de detoxifiant al ficatului. De
asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distructie
celulara la nivelul ficatului, sub actiunea factorilor infectiosi sau a celor
chimici. Pentru a obtine aceste rezultate, se recomanda consumul verzei crude,
sub forma de salata, de macar 3 ori pe saptamana.
Cancerul - in ultimii douazeci
de ani au fost efectuate nu mai putin de 94 de studii care au aratat ca varza
consumata cruda, murata sau gatita rapid are efecte antitumorale si
anticancerigene. Principiile active din frunzele de varza induc celulelor
maligne apoptoza (un program de autodistrugere folosit de organism pentru
eliminarea celulelor imbatranite), regleaza actiunea hormonilor steroidieni in
organism (implicati in aparitia a numeroase forme de cancer), regleaza ritmul
de diviziune celulara, induc o crestere a productiei enzimelor responsabile de
inactivarea si de eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe saptamana,
in care consumam cate 200 de grame de salata de varza, ne pot salva viata,
punandu-ne la adapost de o incredibila multitudine de forme de cancer, despre
care vom vorbi detaliat in cele ce urmeaza:
Cancerul vezicii urinare - sunt diagnosticate
la nivel mondial, in medie, cate 336.000 de noi cazuri in fiecare an, afectand
de trei ori mai multi barbati decat femei. Conform cercetarilor medicilor de la
Universitatea din Texas, care au studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al
vezicii urinare, in paralel cu cazurile a 708 persoane sanatoase din aceeasi
grupa de varsta si de aceeasi rasa, consumul de varza reduce puternic incidenta
acestei boli. La persoanele care consuma de mai multe ori pe saptamana varza
cruda (dar si alte legume inrudite, cum ar fi varza rosie sau broccoli)
incidenta cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mica.
Cancerul de prostata - o cercetare
facuta in Statele Unite pe 1000 de persoane de sex masculin arata ca persoanele
care consuma, la macar o treime din mese, legume in stare cruda, au cu 35% mai
mari sanse sa nu faca aceasta boala. Interesant este ca la cei care consuma, la
macar o treime din mese, in mod special varza cruda si legume inrudite
(broccoli, varza rosie), riscul de aface cancer la prostata scade cu 44%.
Cancerul la san - nu avem spatiu
pentru a rezuma in acest articol toate studiile facute despre efectele de
preventive ale consumului de varza in neoplasmul mamar (in Singapore, China,
Statele Unite, Polonia, Olanda), dar toate arata ca femeile care consuma varza
sau varza murata se bucura intr-o proportie foarte ridicata de imunitate fata
de cancerul la san. Conform cercetarilor, cea mai ridicata rata a imunitatii o
au femeile care au consumat varza, inca de la varsta de 12-13 ani, macar o data
la 2-3 zile. In multe regiuni din Polonia, de pilda, unde datorita obiceiurilor
culinare, o femeie consuma inca din adolescenta, anual, in medie, 25- 30 kg de
varza, cazurile de cancer mamar sunt mai rare, cu incredibilul procentaj de
72%, decat in celelalte zone ale lumii.
Cancerul de colon si de rect - intr-un
studiu-gigant facut in Olanda, au fost colectate datele privind
vulnerabilitatea la cancer de intestin, in raport cu obiceiurile alimentare, de
la o suta de mii de persoane, pe o perioada de timp de sase ani. Conform
raportului final al acestui studiu, publicat in anul 2000, la persoanele care
consuma zilnic vegetale crude se inregistreaza cu 25% mai putine cazuri de
cancer cu aceasta localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu
predilectie legume din familia cruciferelor, adica varza, varza rosie, conopida
si broccoli, incidenta cancerului de colon si de rect este cu 49% mai redusa,
fiind practic de doua ori mai protejati de aceasta teribila afectiune.
Cataracta - salata de varza cu
ulei de masline este o excelenta sursa de vitamina C si de vitamina A. Ambele
vitamine au un puternic efect antioxidant si, intre altele, stopeaza procesul
de producere al cataractei. Asadar, pentru profilaxia acestei afectiuni, se
recomanda consumul, macar de trei ori pe saptamana, al verzei proaspete, cate
200 de grame minimum, sub forma de salata.
Tratamente interne
Obezitate - in Statele Unite
si, mai nou, in Europa, curele de slabire pe baza de varza fac adevarate
furori. Cea mai populara este de departe cura cu supa de varza, cu care se
obtin cele mai rapide scaderi in greutate si pe care... nu v-o recomandam. De
ce? Pentru ca hranitul exclusiv cu varza fiarta si, eventual, cu alte mici
adaosuri hipocalorice este o tortura ineficienta pe termen lung. In schimb,
consumul zilnic, macar la pranz si la cina, a cate 200-300 de grame de salata
de varza cruda, poate face minuni in reglarea ponderala, e drept, pe termen
lung. Varza este foarte bogata in fibre alimentare, are putine calorii, multe
vitamine si minerale, ajutandu-ne sa slabim natural. Obiceiul de a consuma timp
de 3-4 zile pe saptamana aceasta salata in cantitati mari are si alte avantaje:
reduce cantitatea de hrana consumata la fiecare masa, curata organismul de
toxine, ne ajuta in regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate
este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare si a stilului
de viata, cheia reglarii greutatii corporale.
Adjuvant contra cancerului uterin - un miniexperiment
la care au participat 30 de femei cu cancer uterin in stadiul I (unu) a
presupus consumul unui extract de varza, care contine o substanta denumita I3C
(prescurtarea de la indol-3-carbinol). Dupa 12 saptamani de administrare
analizele au aratat ca la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment
celulele maligne au disparut, neoplasmul inregistrand remisie completa. Prin
comparatie, la nici una dintre pacientele din grupul de control, care au luat
un remediu placebo (fals), nu s-a inregistrat remisia cancerului. Contra
acestei afectiuni se recomanda o cura de 3-4 luni, timp in care se consuma suc
foarte proaspat de varza, din care se beau 600-800 de ml pe zi.
Adjuvant contra cancerului la san - mai multe studii
de medicina experimentala arata ca tratamentele cu compusii pe baza sulf
prezenti in varza determina remisia tumorilor maligne mamare, intr-un procentaj
de cel putin 40%. Ca adjuvant contra acestei afectiuni, se recomanda consumul
zilnic de salata proaspata de varza la macar o masa.
Suplimentar, se tin cure de cate 4 saptamani,
in care se consuma cate un pahar (200 ml) de suc de varza, dimineata si seara.
Valori ridicate ale colesterolului,
ateroscleroza
- cercetatorii de la Universitatea de Medicina din Hawaii , Statele Unite, au
evidentiat faptul ca unii compusi din varza impiedica transportul
colesterolului cu densitate redusa (forma periculoasa a acestuia), catre vasele
de sange si catre tesuturi. De asemenea, varza impiedica formarea placilor de
aterom si sclerozarea peretilor arterelor. Se recomanda consumul de varza sub
forma de salata, cate 300 de grame zilnic, vreme de macar trei zile pe
saptamana.
Constipatia - cel mai simplu
tratament este consumul de varza murata, macar 200 de grame pe zi. In varza
murata se gasesc asa-numitele "bacterii prietenoase", care combat
constipatia prin reglarea florei intestinale. Apoi, varza murata este bogata in
fibre alimentare, de unde si efectul ei de "matura" a colonului, din
care extrage prin absorbtie toate reziduurile si apoi ajuta la eliminarea lor
prompta.
Surmenaj fizic si intelectual - consumul de varza
cruda sub forma de salata este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul
muscular si pentru sistemul nervos. Bogata in vitamine si in minerale,
continand substante cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central,
fitohormoni care intensifica procesele de regenerare din organism, varza are
efect adaptogen si anti-oboseala. Se tin cure de trei saptamani, timp in care
se consuma la pranz si la masa de seara cate o farfurie (125 de grame) de
salata de varza. Acest tratament este fo arte bun adjuvant si contra depresiei
psihice..
Menopauza - studii preliminare
arata ca un consum saptamanal de varza cruda (200 de grame pe zi,
vreme de macar 4 saptamani) imbunatateste secretia hormonului estrogen si,
important, regleaza raspunsul receptorilor acestor hormoni din organism.
Rezultatul este instalarea mai tarzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de
inceput ale acesteia (bufeuri, transpiratie, nervozitate etc.), prevenirea si
combaterea unor afectiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza,
prolapsul uterin, cancerul ovarian si uterin.
Infectii respiratorii - varza este mai
bogata in vitamina C decat portocalele, are putine calorii si multe substante
cu efect antioxidant, contine magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste
caracteristici o recomanda in mod special ca remediu pentru intarirea
imunitatii. Se administreaza proaspata, sub forma de salata, cate 3-400 de
grame pe zi, la bolnavii cu infectii respiratorii, pentru a sustine si pentru a
grabi procesul vindecarii. Persoanelor care iau antibiotice de sinteza li se
recomanda si varza murata, pentru restabilirea florei tubului digestiv si
pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente.
Tratamente externe
Arsuri de gravitate mica si medie - se fac spalaturi
si se pun comprese vreme de 15 minute, cate 2-3 pe zi, cu suc proaspat de
varza. Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica,
previne formarea cicatricelor cheloide.
Rani care se vindeca greu - se pun zilnic
comprese cu suc de varza, care se tin vreme de o ora, dupa care se lasa zona
tratata sa se usuce la aer inca o ora. Studiile arata ca prin mecanisme inca
prea putin cunoscute (se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale
cresterii anumitor tesuturi), procesul de vindecare al ranilor este mult
accelerat, scade riscul de infectie, semnele care raman dupa vindecare sunt
mult mai putin vizibile.
Eczeme infectioase, infectii fungice - frunzele de varza
proaspat zdrobite cu ciocanul pentru snitele se pun pe zona afectata, apoi se
aplica deasupra un nailon, care se fixeaza cu bandaj sau cu leucoplast.Se lasa
sa actioneze vreme de 4ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante
la aer, macar 45 de minute.Aplicatia se face pana la vindecare.Compusii pe baza
de sulf din frunzele de varza au o puternica actiune antiseptica asupra
bacteriilor si a ciupercilor parazite.
Cancer de piele - se pune zilnic si
se tine vreme de 4-6 ore pe zona afectata o cataplasma din frunze de varza,
identica cu cea prezentata anterior, la tratamentul eczemelor. Foarte multe
persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular au beneficiat de uimitoarele
efecte ale acestui tratament simplu, dar care da rezultate acolo unde cele mai
savante si invazive metode de tratament dau gres
Entorsa, luxatii - se pun pe zona
afectata frunze de varza bine zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga
cu o fasa. Aplicatia se face vreme de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la
producerea accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de
gheata.. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de refacere a ligamentelor
se scurteaza, durerile sunt atenuate, in multe cazuri, chiar pungile cu lichid
sinovial care se formeaza sunt mult mai mici.
Dureri reumatice - pe zona afectata,
se pun dimineata si, eventual, seara, frunze de varza bine zdrobite.Se tin
minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc proaspat de varza
pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de pauza. Tratamentul extern si
intern cu varza proaspata are efect antiinflamator articular, incetineste sau
chiar stopeaza procesele degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii
articulare.
FRUMUSETE
Ten incarcat - se sterge vreme de
cinci minute, in fiecare dimineata si in fiecare seara, pielea de pe obraji si
de pe gat, cu un tampon bine inmuiat, din cand in cand, in suc proaspat de
varza. Aceasta aplicatie are un excelent efect de curatare a pielii, previne
tulburarile de pigmentare, da un plus de stralucire tenului astfel tratat.
. Piele imbatranita - bogata in vitamina
A si in vitamine din complexul B, continand substante care imbunatatesc
irigatia cu sange a pielii, avand efect de curatare profunda a tenului, sucul
de varza este unul din secretele saloanelor de cosmetica care obtin rezultate
miraculoase. Se pun comprese cu suc foarte proaspat de varza, care se tin vreme
de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer
alte 15 minute. In final se aplica o crema hidratanta.
VARZA ROSIE
Este, practic, aceeasi specie ca si varza
alba, fiind o varietate a acesteia. Dincolo de infatisare, intre varza rosie si
cea alba mai sunt insa si alte diferente, invizibile cu ochiul liber, dar
extrem de importante. De pilda, spuneam despre varza alba ca are un continut de
vitamina C mai mare decat portocalele.
Ei bine, varza rosie contine de pana la...
6-8 ori mai multa vitamina C decat surata ei alba, fiind un adevarat concentrat
din aceasta vitamina.
Apoi, pigmentii care dau culoarea rosie
acestei legume au un rol foarte important ca medicament. Asadar, tinand cont ca
modalitatile de preparare ale verzei rosii sunt perfect identice cu cele
prezentate la cea alba, sa vedem in continuare cateva recomandari terapeutice
extrem de importante:
Alzheimer - antocianii, adica
pigmentii rosii din aceasta varietate de varza, fac adevarate miracole in prevenirea
si in combaterea degenerarii celulelor 20 din sistemul nervos central. Se
administreaza salata proaspata, cate trei sute de grame pe zi, in cure de 60 de
zile, urmate de alte 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
Inca nu se stiu foarte multe lucruri despre capacitatea tratamentului cu varza
rosie de a restabili functiile cerebrale alterate de Alzheimer, insa efectul de
prevenire si de incetinire sau chiar de blocare a evolutiei bolii cu ajutorul
verzei rosii este cert.
Febra - se administreaza salata de varza
(150 de grame) sau sucul de varza (100 ml) de 2-3 ori pe zi. Continutul ridicat
de vitamina C al acestei legume ajuta inima si sistemul cardiovascular sa
reziste cu succes temperaturii ridicate, catalizeaza actiunea sistemului
imunitar, care este principalul "beneficiar" al acceselor de febra.
Alergia - este prevenita de o
cura cu salata de varza rosie cruda (ori chiar murata) pe timpul iernii. Se
consuma 200-300 de grame zilnic, pe o perioada de timp de 3 luni, urmata de
alte 3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Bogatia de vitamina C si
de antioxidanti din aceasta leguma ajuta la reglarea reactiei sistemului
imunitar la interactiunea cu factorii externi.
miercuri, 13 noiembrie 2013
5 ALIMENTE CARE CHELEAZA METALELE GRELE DIN CORP
Un articol foarte interesant preluat de pe www.Viataverdeviu.ro scris de Alec Blenche in data de22.01.2013
Metalele grele din
corpul omului contribuie la multe probleme serioase de sanata-te. Metalele grele toxice precum : mercur, cadmium,
plumb, uraniu, si aluminiu pot intra in corpul nostru prin apa, mancare, aer,
sau se pot absoarbe prin piele.
Toxinele din metalele grele pot creea distrugeri enorme in
corpul nostru daca nu avem grija. Astfel expunerea prelungita la metalele grele
poate duce la o degenerare fizica, neurologica si a musculaturii. In multe
cazuri acestea pot duce si la cancer. Si desi aluminiul nu este un metal greu,
acesta este rapid ingerat din aditivii din mancare sau din antacizi, aspirine
tamponate, agenti de copt, spray-uri nazale, vaccinuri, folii de aluminiu si
tavi de gatit.
Ce inseamna chelarea de metalele
grele
Cuvantul chelare vine din grecescul “echelei”, care inseamna
“gheara.” Acest lucru inseamna ca acesti agenti de chelare in mod literal apuca
in gheare metalele grele, se unesc cu ele si le scot afara din corp prin
urina sau prin fecale.
Corpul nostru dispune de anumite procese proprii naturale de
chelare. Procesele naturale de chelare din organism sunt responsabile de o
serie de operatiuni importante precum : digestia, transportul de nutrienti,
formarea de enzime si hormoni si detoxifierea de chimicale toxice si de metale
grele.
In
lumea de azi este foarte greu sa eviti expunerea la astfel de metale. Insa este
de ajutor sa ne amintim ca pe langa aceste procese naturale de chelare mai
exista si o serie de alimentele care ajuta la inlaturarea metalelor grele din
corp.
Alimente care scot din organism metalele grele
Pectina, gasita in diferite fructe si legume este o fibra solubila
nedigerabila despre care s-a descoperit ca poate chela atat metalele
grele din organism cat si alti poluanti din fluxul sanguin. Acesti poluanti
sunt scosi apoi afara din sistem prin urina. Surse bune de pectina sunt merele
in special cele verzi, varza, bananele, sfecla, strugurii, morcovii si perele.
Coriandrul este
un aliment excelent care indeparteaza metalele grele din organism. Acest este
extrem de eficace pentru metale precum mercur, aluminiu sau plumb. Despre
aceasta planta se crede ca poate trece bariera sange-creier si ca poate
indeparta metalele grele din creier. Doctorul Robert C. Atkins afirma ca
daca folosima o doza de 400 mg de coriandru pe zi , ne putem curata corpul
de metalele grele in numai doua saptamani.
Patrunjelul este extrem de
eficace cand vine vorba de scos metalele grele din corp , in special mercurul.
Patrunjelul si cruciferele precum broccoli, kale sau varza contin un
antioxidant care creste productia de enzime detoxifiante din corp. Alimentele
bogate in sulf, precum usturoiul, ceapa, ajuta corpul sa elimine metalele grele
precum plumbul.
Chlorella este un chelator bland. Aceasta are peretii celulelor
formati din trei straturi care contin micro fibre de celuloza, care ajuta in
detoxifierea metalelor grele. Se spune chiar despre chlorella ca este cel mai
puternic chelator de metale grele. Testele au aratat faptul ca , chlorella
actioneaza foarte bine impotriva mercurului, plumbului, uraniului si a
cadmiului.
Acidul
alfa lipoic este produs de catre corp si
se regaseste in cantitati mai mici si in alimente precum : spanac, broccoli,
linte. Un alt specialist in acest domeniu Dr. Lyn Patrick, afirma despre
acidul alfa lipoic faptul ca ar trece si acesta de bariera sange –creier si ca
ar fi capabil sa “prinda” metalele grele in miscare , prevenind astfel
degenerarea celulelor.
.jpg)
Lamaile prezinta o capacitate impresionanta de a chela
metalele grele din corp. Doctorul Xandria Williams, explica faptul ca aceste
citrice contin nivele ridicate de acid citric care reactioneaza cu metalele
grele . Ficatul reuseste apoi sa indeparteze aceasta chelare mult mai
usor usurand munca facuta de corp. Portocalele de exemplu nu ofera aceleasi
capacitati, continand o cantitate mult mai mica de acid citric.
Pericolul
metalelor grele nu trebuie subestimat , iar intr-o lume in care poluarea este
“la ea acasa”, trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta sa ne protejam. Este
important sa consumam cat mai multe alimente in stare cruda pentru a beneficia
de astfel de proprietatile magice ale acestora care ne curata si ne protejeaza.
duminică, 25 august 2013
Arta vindecării la români
Arta vindecării la poporul român are o vechime milenară, putând fi considerată
un dar strămoşesc. Fondul său inalienabil, comun tuturor regiunilor locuite de
români, permite identificarea unui tezaur originar, arhaic al acestui meşteşug
care, după anumite indicii istorice, arheologice, antropologice, geoclimatice,
poate fi atribuit sacerdoţilor geto-daci. Condiţiile climaterice ale Daciei,
corelate cu bogăţia celor geografice (şes, deal şi munte, ape curgătoare şi
tezaure minerale) au favorizat existenţa în acest spaţiu a unei incredibile
diversităţi de specii vegetale, multe fiind endemice, adică locale.
Încă de pe vremea dacilor, o serie
de plante ce cresc pe teritoriul de astăzi al României erau întrebuinţate ca
ierburi de leac. Chiar expresiile neaoş româneşti a lecui, leac, o leacă (intim
înrudite cu grecescul oligo - puţin) trimit la remedii în aparenţă infime
(cantitativ vorbind), care însă pot vindeca sau menţine sănătatea celor care le
cunosc adevărata întrebuinţare. Renumele unora dintre aceste plante merge până
acolo încât şi astăzi ele apar în percepţia populară ca fiind înzestrate cu
virtuţi vindecătoare magice, extraordinare, legate de o adevărată mitologie
vegetală.Multe dintre plante sînt considerate sfinte, precum Busuiocul (Ocimum basilicum), unele făcând cândva obiectul unui cult specific, aşa cum este cazul Mătrăgunei (Atropa belladona), al cărei nume este cu totul consonant, în mod uimitor, cu două cuvinte din vocabularul mistic al Vedelor (matra şi guna). Acest cult urmăreşte întotdeauna rezultate din domeniul medicinei magice, cum este cazul descântecelor ce se săvârşesc cu ajutorul anumitor ierburi.
Plante de o mare importanţă biologică pentru om, prin principiile lor active, sunt întâlnite acolo unde odinioară erau aşezările dacilor. Iată în această privinţă mărturia cunoscutului fitoterapeut Ovidiu Bojor: „În urmă cu mulţi ani, lucram pe teren în zona Grădiştei, aproape de sanctuarul vechii cetăţi regale Sarmizegetusa, împreună cu un amic care nu prea cunoştea plantele şi efectele lor. Am găsit acolo, printre alte specii, şi specia Circaea lutetiana sau Circaea intermedia, popular numită Tilişcă, Iarba vrăjitoarei… Seara i-am făcut tovarăşului meu de drum un ceai din această plantă. Omul depăşise bine a doua vârstă. Dimineaţa următoare mi-a povestit că de mult timp nu a avut o noapte atât de frumoasă şi că s-a simţit ca la douăzeci de ani. A cules mai multe plante şi pentru acasă. Din păcate, prin uscare ele şi-au pierdut acel efect cu adevărat miraculos.“ Această plantă era cunoscută şi de antichitatea greacă, numele ei ştiinţific, Circaea, fiind conex cu grecescul kirke, adică vrăjitoare (cu puţină intuiţie putem sesiza şi legătura cu termenul popular românesc „hârcă“, ce desemnează adesea o babă pricepută în ale vrăjitoriei).
De remarcat că în Grecia şi în regiunile mediteraneene această plantă nu creşte (de fapt, din cele cinci specii de Circaea răspândite pe planetă, trei cresc pe teritoriul României), ceea ce-l determină pe Bojor să considere că planta era procurată de anticii greci din Dacia, unde era cunoscută şi folosită. În ce priveşte mentalitatea aşa-zis populară despre plante, din pespectiva ei, mare parte dintre ierburi se află sub puterea celor mai temute şi mai respectate dintre fiinţele lumii nevăzute. Se folosesc astfel expresiile Grădina Milostivelor, Grădinile Frumuşelelor, cu trimitere la Iele sau Rusalii.
Deloc întâmplător, tocmai în acele zone cresc flori precum Bănuţeii (Bellis perennis), folosiţi contra bronşitei cronice, Saschiul (Vinca minor), Banatul (Geranium), folosit în practica populară contra junghiurilor şi Vâzdoagele sau Garoafa de munte (Dianthus superbus). Ultima, care are o floare frumoasă, este numită şi Buruiană de urât, este considerată ca „aducătoare de urât“, considerându-se, din motive obscure pentru mintea omului modern, că cel ce o poartă este respins de ceilalţi oameni.
În Moldova de peste Prut, ţăranii nu administrau niciodată bolnavilor o plantă de leac, indiferent de puterea ei vindecătoare, fără descântec sau fără anumite practici magice. Acest fapt demonstrează filiaţia ancestrală a medicinei populare, care se originează într-o medicină sacerdotală, singura în care restabilirea sănătăţii era pusă în legătură cu forţe supranaturale. În cazul Buruienii cu cinci degete (Potentila recta), numită şi Iarba faptului pentru că i se atribuie puterea de a desface vrăjile, aceasta era adusă acasă, iar după ce se spăla icoana Maicii Domnului, cu apa respectivă se stropea Buruiana cu cinci degete, care se punea la icoană şi, dacă planta urma să fie fiartă în ulcică nouă, se băteau trei mătănii, rostindu-se: „Te primim cu pâine şi sare, să ne fii folositoare.“
Conform unei credinţe populare, cunoaşterea virtuţilor magico-terapeutice ale plantelor poate fi însuşită în mod direct de la ele, prin intermediul miticului şarpe alb. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Transilvania era renumit vraciul ţăran Mihai Sas, din Topliţa Română, care spunea că un şarpe năzdrăvan i-a dat cunoştinţa graiului tuturor ierburilor de leac. În casa lui era un adevărat pelerinaj al bolnavilor, care erau vindecaţi cu descântecele şi leacurile pregătite de el din ierburi.
Culegerea plantelor de leac se desfăşoară de asemenea după un anumit calendar cosmic, urmând un ritual specific. Unele plante, precum Usturoiul sau Pelinul, îşi păstrează virtuţile vindecătoare pe tot parcursul anului, altele, precum Săgetătura, erau culese înainte de Sfredelul Rusaliilor, ele pierzându-şi puterea binefăcătoare timp de o lună după aceea, până la sfârşitul Săptămânii Mari. Uscarea plantelor se face în mănunchiuri legate, care se atârnă de o grindă în pod.
ANTICII DESPRE FITOTERAPIA GETO-DACILOR
Herodot scria că dacii că sunt „buni cunoscători ai plantelor, având şi un meşteşug deosebit pentru îngrijirea bolnavilor cu ajutorul plantelor“.
Homer, marele poet al Antichităţii, scria despre geto-daci că, „în afară de curajul şi bărbăţia dovedite în lupte, ei manifestau şi o înaltă educaţie morală, evidenţată prin grija faţă de străini, de bolnavi şi de răniţii căzuţi pe pământul lor“.
Strabon afirmă că la geţi preoţii erau medici (iatros) şi cunoscători de descântece, vraci (goes) totodată.
În creaţia poetică a lui Ovidius (43 î.e.n.-17 e.n.), completată în timpul exilului său la Tomis-Constanţa (8-17 e.n.), erau menţionate multe plante medicinale care creşteau în spaţiul carpato-danubian şi mai ales la Marea Neagră (Pontus Euxinus).
Platon, în dialogul său Charmides, pomeneşte leacurile şi descântecele medicilor daci, în cuvintele „Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învăţat cu prilejul unei expediţii, de la unul dintre medicii din Tracia ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au darul de a te face nemuritor“. Tot el consemnează principiile holiste ale medicinei geto-dace, punându-le în gura unui medic din Tracia al lui Zalmoxis: „Zalmoxis, regele nostru, care este un zeu şi un mare înţelept, ne învaţă că, după cum e nepotrivit să încercăm îngrijirea ochilor fără să vindecăm întâi capul, tot la fel, nici capul nu poate fi îngrijit nesocotind trupul; având în vedere acest adevăr, trupul trebuie să fie îngrijit, în acelaşi fel, într-un mod potrivit, împreună cu sufletul. Căci motivul pentru care medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli este acela că ei nu cunosc tainele întregului pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg e bolnav, atunci nici partea nu poate fi sănătoasă. Dacă însă partea tulburată va fi vindecată, atunci şi întregul va fi din nou armonios, aşa cum trebuie să fie, iar omul va trăi mult timp, plin de vigoare, bun la suflet şi fericit. Căci toate se trag din suflet, atât cele rele, cât şi cele bune ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi, revărsându-se din suflet, aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai întâi sufletului trebuie să-i dăm îngrijire, dacă vrem ca deopotrivă capul şi restul trupului s-o ducă bine. Iar sufletul se îngrijeşte cu descântece. Să nu te laşi înduplecat să îngrijeşti capul nimănui, dacă nu-ţi va fi încredinţat mai întâi sufletul spre îngrijirea prin descântec. Aceasta este greşeala pe care, acum, o săvârşesc oamenii, încercând să vindece o parte fără cealaltă.“
Pseudo-Apuleius, scriitor şi botanist din veacul al II-lea e.n., în lucrarea sa „De medica minibus herbarum“, menţiona alte 37 de plante cu efecte terapeutice existente în Dacia: aniarsexe-iarba sărată, budathla-limba boului, chlodela-ţelina de câmp, ciborastra-brusture, diesema-coada vacii, dyn-urzică, dzena-cucută de apă, kardama-papură, koikodila-păpălău, kroustane-rostopască, mantia-mure, mizela-cimbru, skite-scai. Multe din aceste plante sunt utilizate şi astăzi în arsenalul fitoterapeutic.
„BURUIENILE DE LEAC“, SINGURELE MEDICAMENTE FOLOSITE ODINIOARĂ
Pe la mijlocul secolului al XX-la, farmacistul Dr. Gh. P. Grinţescu prezenta într-o carte premiată de Academie (Botanică farmaceutică. Cultura şi recolta plantelor farmaceutice, publicată în 1945 la Bucureşti) o listă cu 500 de plante de leac ale poporului român, bună parte din ele necunoscute în medicină şi farmacie. Acesta afirma că în popor plantele de leac au o reputaţie bine stabilită, cunoştinţele despre ele fiind moştenite din tată în fiu şi păstrate în taină de acei ce le ştiau mânui. Importanţa unora este foarte mare şi rămăşiţele populare ale cunoştinţelor despre ele provin dintr-un tezaur sacerdotal străvechi şi unic în spaţiul carpatic, lucru confirmat de faptul că aceleaşi buruieni sunt cunoscute sub acelaşi nume şi pentru acelaşi tratament, din Maramureş până în Oltenia şi din Apuseni până în Moldova nordică.
Iată câteva plante, împreună cu întrebuinţările lor în medicina populară:
- Pentru junghi (pneumonie şi dureri reumatismale): Coada racului sau Scrântitoare (Potentilla anserinna), folosită şi pentru scrântituri sau friguri, Rocoţea sau Buruiana junghiului (Stellaria graminea).
- Nebunie: Sică (Statice Gmelini).
- Febră tifoidă: Drob (Cytisus Heufelianus), Ononis hircina.
- Blenoragie: Negruşcă (Nigella arvensis), Ciucuşoară sau Albiţă (Berteroa incana), potolnic (Genista tinctoria).
- Boli de piept: Turiţă mare (Agrimonia eupatorium), Cinci degete (Potentilla reptans), Lytospermum arvense, Helyanthemum vulgare.
- Reumatism: Cinci degete (Potentilla alba), Pidosnic (Cerinthe minor), Trifoi roşu (Trifolium pratense), Cervană sau Iarba lui ceas rău (Lycopus europaeus), Urzică mare (Urtica dioica), Răchită (Salix fragilis).
- Debilitate: Năsturel sau Iarba voinicului (Nasturtum silvestre) – se foloseşte şi ca salată de primăvară, Solovârfiţă (Phlomis tuberosa) – se pune în baia lăuzelor, Răchitan, Florile zânelor sau Sburătoare (Lytrum salicaria) – folosită şi împotriva paraliziei, Bobornic (Veronica beccabunga) – în popor se foloseşte şi împotriva neputinţei la urinare, a hidropiziei şi pentru curăţirea sângelui, Cătină (Tamarix Palassi), Slăbănog sau Buruiana celor slabi (Impatiens noli-tangere) – are proprietăţi diuretice.
- Icter sau hepatită: Buruiana gălbinării sau Iarba faptului (Potentilla recta), Morcov (Daucus carota), Hrean (Armoraceae rustica) – se foloseşte şi la tuberculoză.
- Dureri de stomac: Cinci degete (Potentilla reptans), Volbură (Convulvulus arvensis), Brustan (Telechia speciosa) – considerat bun pentru toate bolile, Spirea filipendula, Salvia silvestris, Orobus niger, Ononis hircina.
- Hernie: Studeniţă (Arenaria serpillyfolia), Sânziene (Galium mollugo), Phelipaea ramosa.
- Dalac sau antrax: Izma broaştei (Mentha aquatica) – folosită ca stimulent în convalesenţă şi contra palpitaţiilor, Brâna ursului (Heracleum sphonylium), Rostogol sau Măciuca ciobanului (Echinops sphaerocephalum), un soi de neghină (Agrostema coronaria), Heracleum sibiricum.
- Epilepsie: Silnic sau Rotundioară (Glechoma hederacea), Sburătoare sau Pufuliţă (Epilobium hirsutum), Unghia Găii (Astragalus glycyphyllos), Asperula cznanchica.
- Cancer: rădăcini de la diferite specii de spini şi ciulini, Cardus şi Cirsium. Spin (Carduus acanthoides), Scai (Carduus candicans), Pălămidă (Carduus crispus), Ciulin (Carduus nutans), Crăpuşnic (Cirsium boujarti), Colţul lupului (Cirsium erisithales), Crăstăval (Cirsium oleraceum), Captalan (Cirsium rivulare).
- Dizenterie: Cioroi (Inula salicina), Cătuşnica sau Iarba vântului (Nepeta cataria), Priboi sau Pălăria cucului (Geranium phaeum).
- Oreion: Zârnă sau Umbra nopţii (Solanum nigrum), Silnic (Glechoma hederacea), Crăiţe sau Vâzdoage (Taegetes erecta).
- Prostată: Talpa gâştei (Leonorus cardiaca, Rocoină (Stalaria media).
- Pentru răni şi furuncule, se utilizau frunzele de patlagină sau de muşcată. În faza de inflamaţie acută, frunzele aveau efecte de înmuiere a pielii, iar enzimele proteolitice acţionau prin macerarea colagenului din ţesuturi, astfel ca furunculul să erupă.
În secolele XIV-XV, medicina populară se practica în bolniţele existente în majoritatea mânăstirilor, cum ar fi Tismana, Bistriţa (din Oltenia), Neamţ, Prislop (din Moldova), în care se foloseau plante medicinale recoltate din flora spontană din jurul mânăstirii sau cultivate în grădinile proprii. Bolile tămăduite erau cunoscute prin anumite denumiri populare: aprindere (congestie pulmonară), oftică (tuberculoză), rac (cancer), blândă (urticarie), brâncă (erizipel), buboaie (furunculoză), cârtiţe (varice), dalac (antrax), gălbinare (icter), lungoare (febră tifoidă), vătămătură (hernie), trânji (hemoroizi), gâlci (amigdalită).
Pentru fiecare boală, călugării din mânăstiri, precum şi vracii şi doftoroaiele satelor, foloseau anumite plante cunoscute ca tămăduitoare: angelica la vătămătură şi boli de inimă, rostopască la gălbinare, fierea pământului la friguri, alior la reumatism şi pecingine, captalan la lungoare.
În tratamentul altor boli se mai foloseau brusturele, brustanul, scrântitoarea, coada calului, coada şoricelului, pojarniţa, muşeţelul, zămoşiţa, bozul, busuiocul, sunătoarea.
ÎNLESNIRI ALE DOMNITORILOR PENTRU NEGUSTORII DE PLANTE MEDICINALE
Domnitorii din acele vremi încurajau utilizarea plantelor medicinale prin mijloacele avute la dispoziţie. Alexandru cel Bun din Moldova a acordat privilegii deosebite negustorilor din Lvov (anul 1408), iar Mircea cel Bătrân a acordat privilegii negustorilor din Braşov (anul 1413), pentru a se aduce produse farmaceutice din plante şi condimente procurate din străinătate (tămâie, piper, şofran, scorţişoară, cuişoare, nucşoară, ghimbir).
Putem exemplifica unele remedii naturale aplicate cu succes, păstrate în memoria poporului timp de multe veacuri. Ştefan cel Mare, rănit la picior în luptele cu turcii, la Cetatea Chiliei, a fost tratat de medicii italieni Matteo Muriano şi Ieronim da Cesena, cu loţiuni şi cataplasme de muşeţel, isop, tătăneasă şi eucalipt.
Mai târziu, Alexandru Lăpuşneanu, fiind bolnav de ochi (în anul 1558), a fost îngrijit de un spiţer din Transilvania cu nişte plante, printre care mentă, isop, muştar şi scorţişoară.
Printre cele mai vechi texte păstrate în ţara noastră în domeniul fitoterapiei şi aromaterapiei se numără manuscrisul intitulat Folosirea plantelor de leac, datat din secolul al XVI-lea şi conservat în Arhivele Statului din Bucureşti. Aici sunt menţionate unele preocupări de fitoterapie casnică, utilizând multe specii medicinale folosite la acea vreme (brusture, ghinţură, iarba tăieturii, patlagină, pătrunjel de câmp, schinel, şopârlaiţă, traista ciobanului, urzică) precum şi unele specii aromatice alimentare (angelica, mărarul, melisa). Menta era considerată ca un leac foarte preţios, „cu mare putere de a vindeca toate bolile şi de a smulge toate stricăciunile lăuntrice“.
PRIMELE FARMACII, ÎN EVUL MEDIU
În Evul Mediu au fost înfiinţate primele farmacii orăşeneşti, susţinute financiar de primăriile din Sibiu (1494), Braşov (1512), Bistriţa (1516) şi Făgăraş, care livrau extracte, siropuri şi uleiuri eterice din plante, mai ales ape de roze, mentă, tei şi soc. La sfârşitul secolului al XVI-lea, plantele medicinale pentru tratamente erau denumite „specii“ şi se distribuiau de către spiţer, în timp ce plantele aromatice erau distribuite de aromatori, cunoscuţi în Iaşi încă din anul 1594. În „Pravila“ lui Vasile Lupu (1646), aromatorii se mai numeau „vraci“, iar în timpul domnitorului Dimitrie Cantemir erau denumiţi „apotecari“ (în greacă, apotheke înseamnă depozit).
Primul spital din ţară care a folosit, cu predilecţie, plantele medicinale autohtone a fost construit în Bucureşti, lângă mânăstirea Colţea, între anii 1695-1708, pe baza planurilor elaborate de spătarul Mihai Cantacuzino. Spitalul avea 24 de paturi destinate bolnavilor săraci, care erau trataţi cu diferite plante tămăduitoare.
În timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica din Moldova este fondat Spitalul „Sfântul Spiridon“ din Iaşi (1757), în care tratamentele pentru toate bolile îmbinau folosirea plantelor de leac cu rugăciunea pentru vindecarea suferinţelor şi iertarea păcatelor. Necesarul de plante era asigurat de spiţerul Anton Faermann, decedat cu întreaga sa familie în timpul ciumei din anul 1770.
Un alt lăcaş bisericesc orientat spre folosirea plantelor în tămăduirea bolnavilor a fost Mănăstirea Obedeanu, în incinta căreia a luat fiinţă spitalul din Craiova în anul 1777.
ÎNCEPUTUL CERCETĂRILOR MODERNE
La începutul secolului al XIX-lea, arsenalul plantelor cu proprietăţi medicinale folosite în ţările române s-a lărgit prin introducerea unor specii sau produse aduse din străinătate: scoarţa arborelui de China, anason, revent, siminichie, şofran, piper negru, scorţişoară, cuişoare, nucşoară, ienibahar, cassia, camfor, salep şi sabur. Tot în această perioadă s-au importat şi unele preparate din plante aromatice exotice, prezentate sub formă de balsamuri, extracte, elixire, tincturi, uleiuri, unguente şi ape aromate (de melisă, fragi, isop, măgheran şi portocale).
Pentru a organiza colectarea ştiinţifică a plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană sau de la cultivatori, care erau necesare prelucrării în laboratoarele farmaceutice, a luat fiinţă un prim laborator de cercetare „Planta Vorel“ din Piatra Neamţ, prin hrisovul dat de voievodul Ioan Sandu Sturdza, domnul Moldovei (1825). Sistemul de valorificare şi distribuţie a produselor medicinale prin reţeaua de farmacii a fost mai bine structurat după anul 1831, ca urmare a aplicării prevederilor Regulamentului Organic, introdus în ambele ţări româneşti.
Sistematizarea datelor ştiinţifice privind alcătuirea reţetelor farmaceutice a făcut obiectul unei ample lucrări de sinteză, realizată de un larg colectiv de specialişti, la îndemnul dr. Carol Davila. Colectivul a fost condus de farmacistul Constantin C. Hepites (1802-1890). Acesta a elaborat prima farmacopee română (1862), care avea 790 de pagini şi era apreciată ca fiind una dintre cele mai valoroase lucrări de acest gen din Europa. În afara indicaţiilor din farmacopee, sistemul de preparare a produselor farmaceutice, naturale şi de sinteză a fost reglementat prin apariţia unei „Legi sanitare“ din 1874, elaborată de Anastasie Fătu şi I. Felix.
APARIŢIA MEDICAMENTELOR DE SINTEZĂ CHIMICĂ
Avântul imperios al medicaţiei cu produse de sinteză chimică, cu efecte incerte şi adesea dăunătoare, a împins fitoterapia din România în subsolul medicinii pe o perioadă destul de lungă.
Prin dezvoltarea aberantă a chimioterapiei, până la mijlocul secolului XX, farmacopeele din lume au înregistrat peste 100.000 de preparate chimice. În ultimii 40-50 de ani, pe lângă prea puţinele succese de necontestat, au fost semnalate tot mai multe scandaluri şi cazuri de intoxicaţii grave cu medicamente de sinteză chimică, nu de puţine ori mortale, care s-au datorat efectelor secundare, necunoscute sau ascunse iniţial din interese comerciale.
REDESCOPERIREA FITOTERAPIEI
Împotriva poluării medicamentoase, devenită un flagel ameninţător, se ridică, peste tot în lume, din ce în ce mai multe personalităţi ştiinţifice care cer reevaluarea mijloacelor terapeutice tradiţionale şi revenirea la remediile naturale ale fitoterapiei.
În ultimele 3-4 decenii, practica multor medici din România s-a orientat tot mai mult spre „redescoperirea“ plantelor medicinale şi limitarea tendinţei de medicaţie exclusiv alopată, promovată de marile concernuri farmaceutice. Se apreciază că extinderea culturilor de plante medicinale pe teritoriul românesc va putea asigura tot necesarul de materii prime şi produse finite pentru industria farmaceutică, farmacii, spitale şi consumul casnic. Este anormal ca, având un asemenea tezaur de excepţională valoare, ţara noastră să importe, de la firme străine, produse naturiste la preţuri exagerat de mari. Nu cere un efort prea mare ca, în viitorul apropiat, dealurile rămase golaşe şi erodate, colinele necultivate şi luncile cu soluri bogate şi umede să devină, treptat, izvoare de sănătate pentru populaţia ţării.
SURSE:
Mătrăguna. O etnobotanică magică. Leacuri şi remedii magice, de Cornel Dan Niculae
Medicina naturistă în tradiţiile poporului român, articol al prof. univ. dr. Constantin I. Milică, specialist în fitoterapie.
Sursa: ecolife.ro
sâmbătă, 1 iunie 2013
Proprietati terapeutice trandafir:
Fiecare persoana care are o mica gradinita cred ca adora sa planteze si sa se bucure de frumusetea legendara a trandafirilor. Dar, in afara faptului ca aceasta planta ne incanta prin frumusete, arome si chiar calitati gastronomice, este si un leac bun de folosit in anumite afectiuni iata de ce, astazi, abordez subiectul legat de trandafir din prisma proprietatilor sale terapeutice.
Petalele
de trandafir pot fi folosite:
Pentru uz intern ca:- antidiareic
- provoaca strangerea tesuturilor, modereaza secretiile, usureaza cicatrizarea
- previne infectiile microbiene – antiseptic
- antiinflamator
Pentru uz extern ca:
- dezinfectant
- descongestiv
Afectiuni care se trateaza cu ajutorul trandafirului:
acnee, afecţiuni bucale chiar la sugari, afte, astm, comedoane, cosmetică, diaree cronică, hemoragii, iritaţii oculare, mătreaţă, micoze bucale, pistrui, scurgeri vaginale, stomatită, tuberculoză
Tratamente naturiste trandafir:
- petale de trandafir proaspete – 2-3 linguriţe se vor pune pentru 8 ore la macerat în apă. Se vor folosi apoi la diferite afecţiuni interne sau se va folosi la diferite preparate cosmetice.
- 2 linguriţe de petale de trandafor se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se va strecura. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate folosi şi extern pentru comprese şi spălături locale oculare.
- oţet de trandafiri- se va umple un borcan cu petale proaspete de trandafiri fără a fi îndesate. Se va turna deasupra oţet preferabil cel de mere şi miere. Se va ţine apoi timp de 15 zile. Se strecoară şi se poate folosi în diferite dureri extern. Intern se poate folosi la afte, stomatite, etc.
- miere de bună calitate se va pune în ea petale mărunţite de trandafir, fără a îndesa. Se va ţine apoi 15 zile agitând borcanul. Se poate folosi la badijonaje stomatite, etc. De asemenea se poate folosi la foarte multe tratamente cosmetice.
Mod de preparare ceai de trandafir
Intern – ceai de trandafir – infuzie: 2 lingurite de petale la 200 ml de apa clocotita; se beau 2 ceaiuri pe zi
Extern – infuzie de trandafir: aceasta infuzie se foloseste si extern pentru comprese si spalaturi oculare
Trandafirul in traditia populara
Din flori şi fructe se prepară pastă, majun, şerbet, lichioruri, băuturi răcoritoare.
Uleiul se foloseşte în cosmetică. Ceaiul din petale se lua contra răceli, gripei, astm şi a multor boli de piept. În Oltenia de tuberculoză se bea ceai din trandafir. Roua de pe trandafiri sau apa în care se ţineau petalele se folosea contra durerilor de ochi.
marți, 2 aprilie 2013
Si produsele Naturiste au CONTRAINDICATII
Ca fiecare medicament,
si plantele medicinale au contraindicatii si efecte secundare atunci cand nu se
respecta doza (se supradozeaza). Comparativ cu preparatele medicinale chimice,
plantele actioneaza mai fin, provoaca mai putine reactii adverse si complicatii.
Din aceasta cauza unii oameni considera ca folosirea plantelor este complet
inofensiva, indiferent de modul lor de administrare.
Nu asa stau lucrurile in realitate. Ca si in cazul tratamentelor cu pastile, si administrarea plantelor necesita respectarea stricta a dozelor si termenilor. Depasirea lor provoaca deseori diferite dereglari in functionarea echilibrata a organismului, si anume :
Nu asa stau lucrurile in realitate. Ca si in cazul tratamentelor cu pastile, si administrarea plantelor necesita respectarea stricta a dozelor si termenilor. Depasirea lor provoaca deseori diferite dereglari in functionarea echilibrata a organismului, si anume :
- Aloea provoaca in unele cazuri
inflamatia intestinului gros, afluxul de sange la organele bazinului mic, inhiba
peristaltismul intestinal. Cei cu afectiuni ale ficatului, rinichilor si vezicii
biliare vor folosi cu prudenta aceasta planta.
- Armurariul nu
se foloseste in cazurile de: tromboflebita, hipertensiune si coagulabilitatea
sangelui crescuta.
- Barba -
ursului (multi o cunosc drept coada calului) in caz de supradozare
apar dureri de rinichi, in zona de jos a spatelui. Trebuie folosita cu moderatie
de catre bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inima si de rinichi.
- Baile de namol
(peloidoterapia, fangoterapia) imbunatatesc metabolismul organismului in
general, stimuland functionarea glandelor endocrine. Nu se folosesc (chiar se
interzic) in cazuri de: afectiuni oncologice, mioame, tuberculoza activa,
tiroidoza, imediat dupa un infarct miocardic, in timpul sarcinii, in procesele
inflamatorii acute.
- Castanul,
supradozat folosit sub forma de flori in ceai, in doze mari provoaca crampe
ale degetelor de la maini.
- Cimbrisorul in
cantitati foarte mari duce la hiperfunctia glandei tiroide. Este contraindicat
femeilor insarcinate si in cazuri de ulcer stomacal si duodenal, pielonefrita,
hepatita, aterioscleroza coronariana si cerebrala, fibrilatie auriculara
(atriala).
- Catina alba
este contraindicata pentru bolnavii cu colecistita acuta, pancreatita,
diaree cronica. La barbati, catina alba poate provoaca prostatita adenomatoasa,
iar la femei mastopatie datorita continutului de fitohormoni. In caz de astm
bronsic si in alte cazuri rare, beta-carotenul, care se afla in cantitati mari
in catina alba, poate provoca alergie.
- Coada soricelului
poate provoca, in caz de supradozare, ameteala, diaree, eruptii,
tromboflebita.
- Echinacea nu se
recomanda in cazuri de imbolnaviri progresive (evolutive) sistematice ca:
tuberculoza, scleroza multipla, colagenoza si in caz de sensibilitate ridicata
fata de plante compozite.
- Florile de tei
supradozate, folosite in ceai dau complicatii la inima daca se bea mai mult
de o luna, de doua ori pe an. Pauza intre doua cure trebuie sa fie nu mai mica
de 6 luni.
- Hameiul,
folosit in cantitati mari, duce la dureri de cap, dureri de burta, greata,
voma, dezvoltarea tumorilor, scaderea potentei, iritarea mucoasei tractului
digestiv.
- Iarba mare
ridica tensiunea.
- Imortela,
folosita in doze mari, ridica tensiunea arteriala, provoaca fenomene de
incetinire a functiilor ficatului.
- Inul, sub forma
de seminte, provoaca diaree. Folosirea indelungata (mai mult de trei saptamani)
actioneaza negativ in cazuri de colecistita si hepatita.
- Ginsengul nu se
recomanda bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infectii,
hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inima, dezvoltare
sexuala prematura (mai ales la fete). Supradozarea duce la scaderea
potentei.
- Laptisorul de matca
nu se foloseste in caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale).
- Laminaria (alge
marine) - supradozata, folosita timp indelungat, duce la osteoporoza.
- Macesul, atat
de cunoscut, provoaca distrugerea smaltului dentar, depunerea pietrelor la
rinichi, diaree, daca e folosit excesiv.
- Matasea de porumb
in cantitati mari inhiba centrul nervos care coordoneaza activitatea inimii,
dar in doze mici il stimuleaza. Supradozata provoaca de asemenea si
tromboflebita.
- Melisa nu se
foloseste in caz de hipotensiune.
- Mustarul este
contraindicat in tratarea bolilor de rinichi si a tuberculozei.
- Paducelul, in
doze mari provoaca scaderea brusca a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme
intestinale si voma daca este baut pe stomacul gol. Dupa folosirea ceaiului sau
tincturilor cu paducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici
intestinale.
- Patlagina si
semintele ei, in caz de supradozare, cand sunt folosite ca ceai sunt
contraindicate bolnavilor de ulcer si gastrita hiperacida. Daca aciditatea este
scazuta, patlagina se foloseste cu succes in tratarea acestor boli.
- Patrunjelul agraveaza durerile de cap iar
sucul este contraindicat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza.
Consumarea lui duce la eliminari in exces de potasiu, care trebuie recuperat
consumand alimente bogate in acest element.
- Pelinul, in
cantitati foarte mari provoaca spasme, halucinatii, tulburari psihice.
- Sunatoarea
ridica tensiunea arteriala, provoaca stenozarea (ingustarea) vaselor sanguine,
fotodermita, scaderea potentei daca o folositi un timp indelungat. Folosind
pojarnita nu aveti voie sa folositi inhalatori pentru astm bronsic, medicamente
pentru raceala si febra de fan. Nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua,
bobul, ciocolata, castravetii in otet, iaurtul.
- Menta nu se
recomanda pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazuta a sucului gastric,
hernie. Folosirea indelungata a mentei duce la decontractarea sfincterului
vezicii urinare, si ca rezultat la incontinenta urinara. Uneori duce si la
scaderea potentei. Menta proaspata are toxicitate redusa si este indicat a fi
folosita in ceaiuri.
- Podbalul este
interzis categoric celor cu afectiuni ale ficatului si alcoolicilor. Provoaca
dureri abdominale, greata, stari febrile, icter.
- Pungulita de camp
este contraindicata femeilor insarcinate.
- Rostopasca este
o planta minune care a salvat multi oameni bolnavi. Dar folosirea indelungata a
plantei provoaca greata, voma, inhibarea centrului respirator, paralizie
spinala, crampe musculare.
- Salvia nu se
administreaza mai mult de 2 luni la rand deoarece poate provoca iritarea
mucoaselor. Femeilor insarcinate si bolnavilor de nefrita le este contraindicata
folosirea interna.
- Socul, boabele
de soc, folosite in doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea
organismului asociata cu stari de voma, arsuri la stomac, iritarea gatului,
dificultati in respiratie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree
cronica si acuta, producand iritatii ale colonului.
- Stejarul -
coaja lui se foloseste in medicina populara pentru tratarea diareei,
dizenteriei, stomatitei. Folosita timp indelungat pentru gargara duce la
scaderea simtului olfactiv. Folosit pentru uzul intern in doze mari provoaca
scaderea apetitului, voma, colica renala.
- Stevia este
contraindicata bolnavilor de tuberculoza. Uneori provoaca uremie.
- Troscotul, in
doze mari, intareste tonusul uterului, coagula-bilitatea sangelui. Nu se
recomanda pentru femeile insarcinate, pentru bolnavii cu inflamatii acute ale
rinichilor sau vezicii urinare.
- Urzica, in
cantitati mari, duce la marirea coagulabilitatii sangelui. Nu se recomanda
pentru bolnavii cu hipertensiune arteriala, aterioscleroza, polipi, adenom
testicular. Se interzice in caz de hemoragie uterina provocata de fibroame si
mioame. La varstnici poate agrava tromboflebita.
- Valeriana
(odoleanul), folosita timp indelungat, duce la inhibarea functiilor
organelor interne, provoaca dureri de cap, greata, schimbari in functionarea
inimii, scaderea capacitatii de munca.
- in caz de fibrom uterin este contraindicat medicamentul Raunatin.
- in caz de fibrom uterin este contraindicat medicamentul Raunatin.
- Vetricea
este contraindicata femeilor insarcinate si copiilor mici deoarece ridica
tensiunea daca e folosita in cantitati mari.
- Preparatele
diuretice supradozate, consumate un timp indelungat, pot provoca dereglarea
ritmului cardiac si edem cerebral. Nu este indicat a se bea leacurile care scad
tensiunea si cele pentru inima cu suc de grepfrut. Aceasta duce la
intoxicarea organismului si la alte urmari grave.
Folosirea plantelor
medicinale in vindecarea copiilor cere o atentie deosebita si cunostinte
aprofundate de fitoterapie. Trebuie consultat si medicul pediatru.
De pilda, adultii usor excitabili folosesc cu rezultate foarte bune talpa gastei si valeriana (odolean). Pentru copiii cu aceeasi problema in nici un caz nu se folosesc plantele mentionate mai sus. Folosirea sistematica a plantei talpa gastei la copii poate duce la oprirea cresterii si la caderea parului.
De pilda, adultii usor excitabili folosesc cu rezultate foarte bune talpa gastei si valeriana (odolean). Pentru copiii cu aceeasi problema in nici un caz nu se folosesc plantele mentionate mai sus. Folosirea sistematica a plantei talpa gastei la copii poate duce la oprirea cresterii si la caderea parului.
Ceaiul din flori de
tei cu miere de albine, poate fi consumat de copii de la 14 - 15 ani, daca
nu sufera cu inima si nu au afectiuni renale sau distonie vegetativa vasculara.
La unii copii ceaiul provoaca ridicarea brusca a tensiunii.
Am incercat sa arat ca
tratamentul cu plante medicinale nu este atat de inofensiv cum ar parea la prima
vedere. Asta nu inseamna ca trebuie sa disperati si sa renuntati la fitoterapie.
Natura este farmacia
Domnului si nu putem sa nu apelam la ajutorul ei. Pentru ca tratamentul cu
plante sa va aduca numai sanatate si bucurie trebuie sa indepliniti cu strictete
indicatiile medicului fitoterapeut, sa nu depasiti dozele si termenele propuse
in retete si sa faceti pauzele necesare intre seriile de tratamente.
Uneori medicii spun:
"este tarziu". Natura insa niciodata nu spune "este tarziu"; ea are leacuri
pentru orice stadiu al maladiei si permanent ne intinde o mana de ajutor,
propunandu-ne diferite solutii.
PRODUSE
ALIMENTARE Nu numai plantele
medicinale, ci si produsele care se folosesc in alimentatia naturista - fructele
si legumele - contin compusi care pot avea un efect puternic asupra unui
organism bolnav.
ATENTIE
!
- Apa. Evitati
prepararea ceaiurilor folosind apa de la robinet. Amestecata cu clor - un
element foarte activ si agresiv, a carui folosire a fost interzisa in toate
tarile civilizate - poate provoca niste combinatii chimice nedorite.Se sugereaza
ApaPi.
- Apa fiarta nu
se foloseste dupa mai mult de 24 de ore dupa ce a fost pregatita, pentru ca
devine nociva. Apa fiarta capata o structura nedorita, este saraca in oxigen si
absoarbe din aer multi virusi, bacterii si microorganisme. Folosirea permanenta
poate provoca litiaza renala. Apa fiarta se consuma imediat dupa fierbere, sub
forma de ceai, supa,.Se sugereaza, Apa Pi Alcalina
Optimizata Hexagonala.
- Bauturile
ambalate in cutii de aluminiu (bere, pepsi si altele) contin un conservant
care provoaca producerea hormonilor feminini in organismul barbatesc. Barbatii
care beau mai mult de 5 cutii pe zi risca sa se aleaga nu numai cu o "burta
mare" ci si cu impotenta si cu marirea sanilor.,se sugereaza ApaPi Alcalina
Optimizata Hexagonala.
- Berea este o
bautura foarte apreciata si foarte consumata, in special de barbati. Dar trebuie
sa se stie ca, in timp ce ea se evapora, elimina anumite substante care ajung in
mucoasa nazofaringiana si conduc la scaderea libidoului (apetitului
sexual).
- Bobul si
fasolea consumate timp indelungat, conduc uneori la aparitia durerilor de
picioare si uneori la periostita dentara. De asemenea, ceaiul din pastaile de
fasole, recomandat mai ales celor bolnavi de diabet zaharat, reduce intr-adevar
nivelul zaharului din sange cu 35%, dar daca se supradozeaza, tot cu 35% se
inrautateste si vederea bolnavului.
- Bostanul si
dovleceii contin alcaloizi care provoaca inflamarea amigdalelor, iar
folosirea indelungata a semintelor poate provoca uneori furunculoza. De
asemenea, consumul de bostan este contraindicat in gastritele cu aciditate
scazuta, in ulcerul stomacal, in formele acute de boli stomacale, si in formele
grave de diabet zaharat.
- Branza de vaci
se va consuma in cantitati cat mai reduse de catre cei cu afectiuni grave la
rinichi.
- Cartofii
consumati in cantitati mari nu se recomanda barbatilor cu excitabilitate
sexuala crescuta.
- Ceapa, in
cantitati mari, duce la tahicardie si alte modificari in functionarea sistemului
cardiovascular. Este contraindicata celor cu afectiuni ale ficatului,
rinichilor, pancreasului, cu ulcer stomacal si duodenal.
- Ciocolata este
contraindicata persoanelor cu afectiuni hepatice.
- Compotul de
caise uscate sau proaspete nu e bun in cazul celor cu
afectiuni stomacale.
- Curmalele nu se
recomanda bolnavilor care au afectiuni ale sistemului digestiv.
- Alimentele de
orice fel care au mucegait trebuie aruncate. Mucegaiul produce toxine,
inclusiv de natura cancerigena, care nu se distrug prin nici un fel de
fierbere.
- Drojdiile sunt
necesare organismului uman pentru reglarea metabolismului, pentru functionarea
normala a sistemului nervos si ca izvor de vitamine. Dar trebuie folosite cu
atentie. Ele trebuie inlaturate din meniul bolnavilor de hipertensiune, a celor
cu afectiuni ale tractului digestiv.
- Hreanul irita
membrana mucoasa a tractului digestiv.
- Laptele,
consumat rece, deregleaza digestia. Pentru a-si face efectul benefic asupra
organismului, el trebuie incalzit putin, trebuie consumat pe nemancate, cu
inghitituri mici, tinandu-l cat mai mult timp in gura inainte de a-l
inghiti.
- Lactatele,
inclusiv smantana, sunt contraindicate celor cu afectiuni hepatice.
- Margarina
contine multe transizomere - acizi alifatici nesaturati -care deregleaza
functionarea fermentilor, schimband si structura membranelor celulare. Ca
rezultat, creste nivelul colesterolului in sange, precum si riscul imbolnavirii
de diabet si infarct miocardic.
- Mararul,
folosit indelungat si in cantitati mari, ca si alte plante din familia lui,
scade apetitul sexual la barbati.
- Menta si
mentolul consumate in exces, constituie un impediment pentru femeile care vor sa
ramana insarcinate.
- Morcovul poate fi o otrava pentru
fumatori. Intrand in reactie cu elementele cancerigene din fumul de tigara,
betacarotenul provoaca aparitia cancerului.
- Nucile,
consumate in cantitati mari, provoaca constipatie, spasme ale vaselor sanguine
din creier si dureri de cap. Nu este indicat sa se manance mai mult de 10 nuci
pe zi (4 nuci pe zi este doza optima). Folosirea interna a preparatelor
din
nuci mareste cantitatea de protrombina din sange (factorul II de coagulare a sangelui), motiv pentru care trebuie folosite concomitent ceaiuri sau preparate din plante, care provoaca fluiditate sanguina (subtierea sangelui): flori de boz, de castan, de tei, radacini de dud sau de zmeura. De asemenea, nucile nu se mananca pe stomacul gol daca aciditatea sucului gastric este ridicata, sau in cazuri de inflamatie intestinala, doar dupa masa fiind indicata consumarea lor.
nuci mareste cantitatea de protrombina din sange (factorul II de coagulare a sangelui), motiv pentru care trebuie folosite concomitent ceaiuri sau preparate din plante, care provoaca fluiditate sanguina (subtierea sangelui): flori de boz, de castan, de tei, radacini de dud sau de zmeura. De asemenea, nucile nu se mananca pe stomacul gol daca aciditatea sucului gastric este ridicata, sau in cazuri de inflamatie intestinala, doar dupa masa fiind indicata consumarea lor.
- Painea graham
este foarte buna pentru slabire, prevenirea constipatiei si vitaminizarea
organismului. Dar graul se stropeste de cateva ori pe an cu substante chimice.
Aproape toate toxinele se regasesc in invelisul graului, care este prezent in
graham.
- Pepenele galben
nu se recomanda mamelor care alapteaza (uneori la copii apare alergia), de
asemenea, nu se recomanda celor care sufera de diabet zaharat, duodenita, ulcer
stomacal, dizenterie, diaree.
- Produsele apicole, mai
ales veninul de albina, nu se combina cu alcoolul. Din aceste motive, cu
cateva zile inainte de folosirea veninului de la albina, se renunta la orice fel
de alcool, inclusiv berea.
- Rodiile -
supradozate inrautatesc vederea, strica smaltul dentar, irita membrana mucoasa a
stomacului, provoaca in unele cazuri vertij, crampe musculare, slabiciune.
- Rosiile nu se
consuma atunci cand bolnavul foloseste preparate (medicamente) sulfamidice. Se
va reduce la minim consumarea rosiilor in cazurile de: astm bronsic, menstre
dureroase, boli ginecologice, diateza urica, litiaza renala.
- Sorbitolul
(inlocuitor al zaharului) poate provoca balonare sau constipatie. Este
contraindicat femeilor insarcinate.
- Scortisoara nu
este indicata femeilor insarcinate, celor afectati de epuizare nervoasa, precum
si celor cu pielea foarte sensibila.
- Semintele de
floarea soarelui consumate in exces pot provoca leucoree.
- Smantana are
multiple calitati, dar supradozata este contraindicata in cazurile de ulcer
stomacal sau intestinal, gastrita hiperacida, obezitate.
- Strugurii si
stafidele, consumate impreuna cu alte fructe si legume in cantitati mari,
sau dupa care se bea lapte sau apa minerala, produc deranjamente ale
functionarii stomacului.
- Sucul de sfecla
rosie, consumat proaspat, ridica tensiunea arteriala si poate provoca spasme
ale vaselor sanguine. Se recomanda ca sucul de sfecla sa fie consumat la doua
ore dupa ce a fost stors. Este de dorit sa fie amestecat si cu alte sucuri
(morcovi, mere, varza).
- Uleiurile volatile
(eterice) sunt substante medicinale puternice si se folosesc in medicina
naturista de mai bine de 5000 de ani. Unele dintre ele, folosite in aromoterapie
sunt contraindicate femeilor insarcinate, bolnavilor de alergie, spasm bronsic,
epilepsie, hipertensiune grava si celor care au suferit de atacuri cardiace,
infarcturi de miocard si accidente vasculare cerebrale.
- Usturoiul irita
mucoasa tractului digestiv; consumat in exces, inhiba centrul respirator si
provoaca uneori diaree si voma.
- Vinetele
acumuleaza o substanta otravitoare (toxica), solanina. Pentru a le consuma
fara grija, inainte de preparare, ele se tin cateva minute in apa
clocotita.
- Vitamina A, in
doze mari, provoaca caderea parului, dar in doze mici stimuleaza cresterea
lui.
- Zaharul
este contraindicat femeilor insarcinate, deoarece scade nivelul
calciului.
Dupa aparitia cartii lui
Paul Bragg, "Foamea terapeutica (Nestoterapie)", a capatat o raspandire
tot mai mare moda "rabdarii de foame", ca metoda de tratament. Adevarul este ca,
metoda poate fi folositoare, dar are si contraindicatii; nu se foloseste
categoric pana la varsta de 18 ani. Nu se foloseste, de asemenea, de catre cei
care sufera de tuberculoza acuta, ulcer stomacal sau duodenal cu hemoragii,
diabet zaharat, ciroza hepatica, scleroza renala, tiroidoza pronuntata, diferite
boli psihice si ale sistemului nervos, precum si in cazul batranilor, a
persoanelor slabe si a celor care sufera de
epuizare. -Pentru copii sunt
contraindicate categoric bauturile de tip "Cola" si alte bauturi
carbogazoase, mai ales cele care contin cofeina. Daca un copil bea mai mult de
1,5 l din aceste bauturi, pe saptamana, in organism apare o lipsa de calciu
considerabila, ce duce la dezvoltarea bolilor cardio-vasculare si scaderea
capacitatilor mentale. De asemenea, apar dereglari ale somnului, si toata ziua
copilul nu se simte bine. Creste, de asemenea, starea lui de nervozitate ca si
starea de stres. Mai mult decat atat, cofeina actioneaza negativ asupra
organelor interne, ceea ce va conduce in viitor, la imbolnaviri mai
serioase.
Ceaiul
verde. Vreau sa va povestesc cateva
cuvinte despre ceaiul verde care, inca din antichitate, era folosit nu numai ca
bautura ci si ca un medicament cu proprietati deosebit de puternice. Ceaiul
verde previne cancerul, scade colesterolul in sange, intareste peretii vaselor
sanguine, scade nivelul zaharului in sange, inlatura oboseala si stresul,
incetineste procesele de imbatranire. Ceaiul verde are foarte multe virtuti dar,
totusi, nu poate fi de folos tuturor. Este contraindicat celor cu predispozitie
la lipotimie, gastrita cu hiperaciditate, ulcer stomacal si duodenita. Produce
dureri in zona stomacului.
Daca mamele care alapteaza copii consuma mult ceai concentrat (inclusiv cel negru) seara, o parte din cofeina trece in laptele matern provocand insomnii copiilor.
La persoanele hipotensive care consuma cantitati mari de ceai verde foarte concentrat, in prima faza tensiunea creste putin, se amelioreaza starea fizica, dar peste cateva ore tensiunea scade accentuat, apare senzatia de slabiciune, scade tonusul vaselor sanguine. In cazul lor este mai indicata folosirea ceaiului negru care creste tensiunea arteriala si mareste tonusul vaselor capilare.
Folosirea ceaiului verde este indicata, dar in cantitati mici si in concentratie slaba. Fiecare consumator de ceai (verde sau negru) trebuie sa aiba simtul masurii si dozele proprii, care sa nu-i afecteze starea sanatatii. Depasirea masurilor duce uneori la insomnie, palpitatii si alte simptome nedorite.
Daca mamele care alapteaza copii consuma mult ceai concentrat (inclusiv cel negru) seara, o parte din cofeina trece in laptele matern provocand insomnii copiilor.
La persoanele hipotensive care consuma cantitati mari de ceai verde foarte concentrat, in prima faza tensiunea creste putin, se amelioreaza starea fizica, dar peste cateva ore tensiunea scade accentuat, apare senzatia de slabiciune, scade tonusul vaselor sanguine. In cazul lor este mai indicata folosirea ceaiului negru care creste tensiunea arteriala si mareste tonusul vaselor capilare.
Folosirea ceaiului verde este indicata, dar in cantitati mici si in concentratie slaba. Fiecare consumator de ceai (verde sau negru) trebuie sa aiba simtul masurii si dozele proprii, care sa nu-i afecteze starea sanatatii. Depasirea masurilor duce uneori la insomnie, palpitatii si alte simptome nedorite.
-Aspirina. Cei
care consuma zilnic aspirina trebuie sa stie ca ea uneori are efecte in organism
ca si alcoolul, ducand la distrugerea ficatului. Se poate ajunge in timp si la
scaderea auzului. Consumul indelungat de aspirina duce la scaderea imunitatii
organismului, iar asociat cu antibiotice, favorizeaza transformarea proceselor
acute in procese cronice. Aspirina poate fi inlocuita cu 4 rosii ecologice
consumate in fiecare zi sau ceai din coaja de salcie.
-Preparatele pe baza de
propolis facute in casa nu trebuie fierte sau incalzite la temperaturi
peste 50 °C; propolisul folosit la prepararea lor nu trebuie pastrat in
congelator, deoarece acesta isi pierde proprietatile terapeutice.
Inteleptii anticii
spuneau: "Daca te-ai imbolnavit, schimba-ti modul de viata; daca nu ajuta,
schimba-ti alimentatia. Daca nici asta nu ajuta, incepe sa te
tratezIntr-adevar,
multe tratamente cer neaparat schimbarea regimului alimentar, cand trebuie
excluse, sau doar reduse la minimum, unele alimente din meniul zilnic. Iata
cateva exemple de alimente al caror consum trebuie exclus sau redus din
alimentatia zilnica:
- Afectiuni
gastro-intestinale acute si inflamatorii: varza, ceapa, usturoi, ridiche de
toamna, fragi, curmale. Ardeiul gras se poate consuma numai in cantitati
mici; - Ulcer stomacal
- castraveti murati, ardei capia, ceapa, usturoi, pepenele galben, morcov;
- Duodenita,
gastrita - portocale, pepene verde, struguri, rodii, grepfrut, suc de varza,
lamaie, coarne, usturoi, ridiche de toamna (neagra), pere, hrean, stevie;
- Colita si
diaree - nuci, struguri, varza, hrean, pepene verde;
- Pancreatita, enterocolita - portocale, lamaie,
ridichi timpurii si de
toamna;
toamna;
- Afectiunile
sistemului cardiovascular cu edem - sare, struguri, pepene verde, muraturi,
stevie, ceapa si produse care provoaca balonarea: soia, fasole, mazare, paine
alba;
- Hipertonie
vasculara - ginseng si alte plante energizante, sunatoare, struguri,
sare;
- Obezitate -
piersici, nuci, struguri, banane, cartofi, usturoi, prune uscate, orez, paste
fainoase;
- Nefrita, afectiuni
renale - zmeura sub orice forma, patrunjel, spanac, struguri, hrean, stevie,
ceapa, usturoi, ardei iute, ridiche de toamna (neagra), muraturi, frunza de
dafin, salvie si vetrice;
- Litiaza biliara
- rosii, vinete, fasole;
- Boli
ale aparatului locomotor - bob, fasole, spanac, stevie, piper
negru, mirodenii;
- Coagulabilitatea sangelui marita - porumb, coada soricelului si urzica.
negru, mirodenii;
- Coagulabilitatea sangelui marita - porumb, coada soricelului si urzica.
Meniul omului bolnav
depinde nu numai de maladia lui. Trebuie sa se ia in considerare si ce
medicamente foloseste.
De exemplu, folosind preparate care sunt asemanatoare proteinelor
(clofelina, teofilina, tetraciclina, digitoxina), trebuie sa renuntati la
produse care contin proteine. Interactiunea moleculara dintre ele este
atat de puternica, incat medicamentele nu dau efectul de vindecare scontat. Si
invers, folosirea preparatelor hormonale presupune consumarea a cat mai multor
alimente care contin proteine: branza de vaci, ficat, peste, carne slaba,
etc.
-Mancarea grasa scade efectul medicamentelor
pentru vindecarea stomacului si intestinelor: antihelmitincelor,
sulfanilamidicilor, fenilsalitilatului.
Dar cand folositi vitaminele A, D, E, K, seduxen, metronidazol, anticoagulante, alimentele grase sunt indicate.
Dar cand folositi vitaminele A, D, E, K, seduxen, metronidazol, anticoagulante, alimentele grase sunt indicate.
Combinatia nereusita de medicamente si
alimente poate provoca si o criza de hipertensiune. Asta se intampla cand
bolnavul ia medicamente pentru scaderea tensiunii si mananca muraturi
si carne sau peste afumat, sau consuma antidepresive impreuna cu
vin tare, bere, cascaval afumat, cafea, fasole, banane.
Nu se
recomanda combinarea medicamentelor cu invelisul acidorezistent cu
laptele. Calciul din lactate opreste absobtia preparatelor
analoage tetraciclinei.
E bine sa mai stiti si
ca, vesela din cristal de pe rafturi, reprezinta un real pericol
radioactiv. Cristalul focalizeaza emisia de unde electromagnetice si indreapta
(reflecta) fascicolele daunatoare spre oamenii aflati in camera. Dar nu va
grabiti sa aruncati toate vasele de cristal. Daca nu vreti sa le pastrati in
cutii, puneti in fiecare pahar 2 - 3 alune,
boabe de fasole sau o castana, pentru neutralizare.
Pentru
prepararea ceaiurilor, alimentelor etc, folositi APA PI sau apa VIE.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

.jpg)




.jpg)

