sâmbătă, 29 octombrie 2016

How to Make A Cold Frame Step-by-Step

Cum ne protejam unele plante de frigul iernii, cum putem prelungi viata plantutelor noastre daca nu avem sera sau solar? Cum putem face rasaduri in perioada de primavara timpurie? Destul de simplu cu ajutorul unui cadru din lemn si a doua geamuri din cele pe care le-am pastrat cand ne-am pus termopane. Iata  o modalitate simpla de a prelungi sezonul de gradinarit cu costuri destul de reduse.

Vizionare placuta si o duminica minunata.

vineri, 28 octombrie 2016

Sanatate din putinică: MURĂTURILE


La sosirea toamnei marea majoritate a gospodinelor pregatesc bunatatile din putinica(borcan, butoi,etc) –MURATURILE
Sunt o specialitate care nu lipseste de pe masa romanului dar, despre a cărei valoare vindecătoare se ştia, până de curând, prea puţin.
Cercetări de ultimă oră au arătat că varza, gogonelele, pepenele sau castraveţii muraţi, sunt medicamente redutabile, în prevenirea şi vindecarea unor boli, altfel extrem de greu de tratat.
Aparent banalul proces de murare a legu­melor este, în realitate, un lanţ de zeci de reacţii biochimice, în urma cărora rezultă substanţe cu un potenţial terapeutic extraordinar.
Multă vreme, oamenii de ştiinţă au ignorat aceste alimente tradiţionale, deşi erau obţi-nute printr-o suc­cesiune de procese care pot rivaliza cu cele mai sofis­ticate sinteze ale medicamentelor alopate.
Pentru pri­ma oară, murăturile au atras atenţia în urmă cu aproa­pe două decenii, când un studiu făcut în Polonia a arătat că femeile din zonele rurale ale ţării au o adevă­rată imunitate la cancerul de sân şi de col uterin. Prin comparaţie, polonezele care trăiau în alte colţuri ale lumii, renunţând la dieta tradiţională, erau la fel de vulnerabile la cancer ca media înregistrată în Europa.
Secre­tul: femeile care trăiesc în Polonia consumă, în medie, câte 30 de k­g de varză acră pe an - un record mondial, care se traduce şi în reduce­rea cu peste 50% a incidenţei cance­rului la sân, dar şi a altor cancere cu determinare hormonală.
Pornind de la aceste prime obser­vaţii, studiile s-au extins şi, rând pe rând, s-a des­coperit că gogonelele mu­rate atacă viruşii he­patitici, cono­pida murată împiedică anu­mite mu­taţii celulare şi stopează procesele de îmbătrânire, în timp ce castraveţii muraţi combat diabetul şi reglează valorile coleste­rolului.
Fiecare tip de legumă murată conţine virtuţi tera­peutice extraordinare, pe care acum, în sezonul rece care tocmai începe, e bine să le ştim.
Scurt istoric În Europa, destul de puţine ţări (între care la loc de frunte se află România) au o tradiţie străveche şi bo­gată în prepararea şi consu­mul murăturilor. În schimb, pe alte meridia­ne, acest proces de conservare şi de sporire a valorilor nutritive ale diferitelor vege­tale a fost desco­perit şi folosit neîntrerupt, vreme de milenii. Aproape toate civilizaţiile importante au cu­noscut aceste su­per-ali­mente:
China - se pretinde a fi descoperitoarea pro­cesului de murare, iar dovezile arheo-logice arată că, într-adevăr, de mai bine de trei milenii, pe acest teri­toriu se fabrică murături.
Cel mai frec­vent sunt consumate: ridichea neagră, ardeiul iute, seminţele de muştar chine­zesc şi varza chinezească.
India - şi aici, procesul de mu­rare este folosit de milenii în multe zone. Indienii folosesc la murături şi în pre­zent ghimbirul, ardeiul iute, ustu­roiul şi fructele de mango.
Mesopotamia - este o ţară antică, care înglo­ba actualele teritorii ale Turciei, Siriei şi Irakului. Aici au fost găsite cele mai vechi vestigii care atestă folosirea procesului de murare, încă de acum 4000 de ani. De aici ne vin tradiţia folosirii castraveţilor în mură­turi, dar şi sistemul de condi­mentare cu cimbru, foi de dafin şi us­turoi.
Tracii - de la ei se păstrează până astăzi tradiţia verzei, a castraveţilor şi mor­covilor muraţi, folosite atât ca re­medii interne, cât şi externe.
Arabii - au moştenit, se pare, de la mesopo­tamieni meş­te­şugul preparării castraveţilor şi a sfeclei murate. În prezent, ei fol­osesc ca murături: pepenii, vinetele, castraveţii, dar şi prunele crude sau migdalele verzi.
Pornind de la aceste tradiţii, murăturile au intrat în vizorul oamenilor de ştiinţă care au vrut să vadă ce se ascunde dincolo de gustul şi aromele lor plăcute.
Motive ştiinţifice pentru a consuma murături
Multă vreme s-a crezut că prin murare, legumele şi fructele îşi pierd proprietăţile, devenind nişte ali­mente moarte, total lipsite de proprietăţi terapeu­tice. Ei bine, în realitate, lucrurile stau exact invers: prin murare, anumite calităţi vinde­cătoare ale vegetalelor sunt am­plificate şi chiar apar substanţe active noi, foarte puternice.

Păstrează vitaminele ori­ginare - chiar şi vita­minele foarte sensibile, cum ar fi vitamina C sau cele din com­plexul B, sunt păs­trate în pro­por­ţie de peste 50% în murăturile pre­parate cas­nic.
Păstrează întreaga canti­tate de minerale şi oligoelemente - fie că vorbim de potasiu, de si­liciu, de se­leniu sau calciu, aces­te substanţe im­portante pentru organism sunt păs­trate intacte şi, mai mult decât atât, devin mai uşor asimilabile.
Sunt foarte sărace în ca­lo­rii - microorga­nismele care pro­duc pro­ce­sul de fermentare (acri­re) a mură­turilor con­sumă multe din zaharurile legu­melor şi fructelor, făcându-le printre cele mai puter­nice alimente anti-obezitate.
Conţin probiotice naturale - aşa-numitele bac­terii prietenoase se dezvoltă din belşug în procesul de murare, iar odată ajunse în organism, vindecă infecţiile, previn tulburările digestive, întăresc imu­nitatea.
Au efect antibiotic şi antiviral - frunzele de ţeli­nă, seminţele de mărar şi muştar, rădăcina de hrean şi usturoiul folosite în prepararea murăturilor conţin substanţe volatile care nu doar că dau aroma speci­fică, dar luptă activ împotriva microbilor invadatori, protejează sistemul nervos şi cel endocrin.
Care murături au valoare terapeutică?
De la bun început trebuie spus că efecte terapeu­tice au doar murăturile clasice, adică cele făcute în saramură şi, într-o măsură mult mai mică, cele puse în oţet.
Apoi, murăturile eficiente sunt cele făcute în casă, fără preparare termică, fără aditivi artificiali, aşa cum au de cele mai multe ori cele produse industrial.
Este foarte important şi ca sarea folosită să fie neio­da­­tă, aşa încât iodul adăugat artificial să nu in­terac­ţioneze negativ cu ingredientele naturale.
Nu în ulti­mul rând, este important ca legumele sau fructele pu­se la murat să fie proaspete, de bună calitate, obţi­nute din agricultura tradiţională şi nu din cea chimi­zată.
Unii specialişti consideră că murăturile puse toam­­na târziu, îşi păstrează mai bine calităţile cura­tive, dar mai mult contează calitatea şi felul de com­binare al ingredientelor decât acest detaliu.
Acrirea murăturilor apare printr-un proces natural de fermen­taţie care are loc în butoiul sau borcanul cu murături, culturile de bacterii transformând zaharurile din legume şi produ-când nenumărate substanţe nutritive şi aromate.
Murarea fiind un proces intens de fermen­taţie, este total contraindicată folosirea recipientelor de plastic în locul celor de sticlă, ceramică sau lemn, deoarece acizii naturali formaţi pot extrage cu uşu­rin­ţă substanţe toxice din masele plastice, rezultând mu­rături mai degrabă toxice decât cu efecte terapeu­tice.
Tratamente cu murături
Secretul eficienţei acestei categorii de alimente nu este doar calitatea lor, incontes-tabilă prin prisma studiilor ştiinţifice, ci şi cantitatea. Fiind un aliment care poate fi consumat zilnic, cu foarte multe feluri de mâncare, murăturile sunt unul dintre medica­men­tele cel mai uşor de administrat.
O canti­tate de murături suficientă pentru întreţinerea sănătăţii este de 300g/ zi, consu­mate în timpul meselor principale. În timpul curelor cu murături, se vor consuma mini­mum doi litri de apă pe zi, aşa încât rinichii să nu fie deloc afectaţi de surplusul de sare pe care trebuie să-l elimine.
Castraveţii muraţi - antidiabetici şi digestivi
Dintre toate murăturile, castraveţii muraţi au cele mai puţine zaharuri, motiv pentru care sunt un extra­ordinar remediu pentru cei care au abuzat de dulciuri, de alimente supra-ra­finate, bogate în amidon. Mai mult decât atât, coaja lor conţine substanţe care stimulează puter­nic digestia şi metabolismul, ajutând la procesarea mai uşoară a proteinelor şi a grăsi-milor, chiar şi a celor cu potenţial toxic ridicat.
Acesta este şi motivul pen­tru care organismul consumatorilor de carne sau prăjeli cere aceste murături ca adaos pe lângă fripturi şi alte alimente bogate în proteine sau grăsimi.
Dar să vedem câteva afecţiuni în care aceste le­gume murate au un efect terapeutic pu­ternic:
Digestie dificilă, dispepsie; -Tripsina,o enzimă conţinută în coaja castraveţilor muraţi, ajută organismul să digere şi să asimileze cu uşurinţă pro­tei­­nele. Apoi, bacteriile prie-tenoase din aceste mu­rături normalizează flora tu­bului digestiv, preve­nind indigestiile, balo­na­rea, disconfortul ab­dominal după masă.
Persoanele ca­re în­tâmpină pro­ble­me în asimilarea mân­­că­rurilor bo­ga­te în pro­teine sau gră­simi, precum şi cele care au frec­vent indi­gestii ori probleme bi­liare, ar trebui să con­sume la mesele prin­ci­pale castraveţi mu­raţi.
Diabet za­ha­rat - castraveţii muraţi în apă cu sa­re conţin o can­ti­ta­te infimă de za­ha­ruri, dar în schimb au în componenţă sub­stanţe stimulatoare ale acti­vităţii pancreasului, precum şi din cele care mă­resc receptivitatea organismului la insulină.
Con­su­mul lor este un adevărat tratament pentru preve­nirea şi tra­tarea diabetului, ei putând fi mâncaţi fără niciun fel de restricţie cantitativa
Consumaţi con­stant, vreme de măcar trei luni, minimum 300 de grame pe zi vor scădea valorile trigliceridelor şi ale colesterolului sunt adevăraţi inamici ai grăsimilor şi colesterolului în exces din sânge
Gogonelele murate - hepatoprotectoare şi anticancerigene
            Consumate verzi, tomatele proaspete sunt to­xice pentru organism, o sub­stanţă pe care o con­­ţin afec­tând ficatul şi sistemul nostru ner­vos. În schimb, atunci când sunt murate, o ade­vă­rată al­chimie se pe­tre­ce cu gogonelele, sub­stanţele to­xice fiind inac­tivate, iar cele cu valoare tera­peu­tică fiind poten­ţate. Studii făcute în ultimii ani au arătat că există prin­cipii active cu un po­tenţial fantas­tic de vin­de­care în coa­ja şi pul­pa gogone­lelor, sub­stan­ţe fără echi­valent în lumea plantelor me­dicinale sau a medica­men­telor.
Hepatită virală - un studiu german a de­mon­strat că în gogonele sunt secretate sub-stanţe (nu­mite alcaloizi) care împiedică replicarea viruşilor he­pati­tici, blocând în special prolifera­rea virusului C.
Go­go­nelele sunt atât de active terapeutic încât, în com­binaţie cu frunzele de vâsc, sunt administrate cu suc­ces persoanelor care nu au răspuns la cele mai avan­sate tratamente pe bază de interferon.
Boală canceroasă - o cercetare făcută în anul 2010, în Coreea de Sud, a arătat că tomatele verzi conţin citostatice naturale, care deter­mină auto-distrugerea anumitor formaţiuni tu­morale. Cele mai re­ceptive la acest trata­ment s-au dovedit a fi cancerele pulmonare, precum şi cancerul de col uterin.
Efort fizic - gogonelele sunt prin­tre cei mai buni sus­ţi­nători de efort. Ele cresc rezistenţa la miş­care fizică pre­lungită, dar ajută şi la creş­terea masei mus­culare, fiind mult mai sănătoase şi eficiente pe termen lung decât steroizii (substanţe hor­mo­na­le toxice) folo­siţi de ama­torii de culturism. Ele sunt utile şi pentru copiii sau adoles­cenţii cu o dezvoltare fizică întârziată, cu o con­stituţie firavă.
Conopida murată - reglator hormonal şi protector nervos
Conopida conţine o categorie de substanţe cu un efect antioxidant foarte puternic, numite sulfo­ra­fani. Din fericire, a­ceste substanţe nu se degra­dea­ză decât în foar­te mică măsură în procesul murării, cali­tăţile tera­peutice fiind menţi­nute la cote ex­trem de ridi­cate. Adău­gaţi apoi fap­tul că a­ceas­tă legu­mă conţine mari canti­tăţi de vita­mina C, vita­mi­na B6 şi potasiu, şi veţi ob­ţine o imagine mai exac­tă a virtuţilor sale de me­dicament, în următoarele boli:
Chisturi ova­rie­ne, dismenoree, tul­burări de menopau­ză - conopida murată este un excelent reglator al activităţii ovarelor, fiind din acest punct de vedere un ajutor natural mult mai eficient decât multe din medicamentele hormonale de sinteză. Se con­sumă în cure de lungă durată, alternativ cu varza mu­rată, cu care este înrudită şi care are proprietăţi tera­peutice similare. Consumul acestor două legume din familia cruciferelor înlătură durerile menstruale, pre­vine fenomenele extreme de la intrarea în me­no­pauză şi protejează organismul în timpul meno­pauzei.
Prevenire Alzheimer, Parkinson, boli nervoase degenerative - principiile active din conopidă sunt un veritabil protector al sistemului nervos în faţa proceselor degenerative. Persoanele care consumă mari cantităţi de cono­pidă sau broccoli murat se bucură, la vârsta a treia, de o me­morie şi de o coordonare neuromotorie mai bună. De asemenea, ele au un tonus psihic mai bun, pu­tând rămâne active mental şi fizic până la vârste foarte înaintate.
Boli cardiovasculare - conopida conţine mari cantităţi de potasiu, mineral care reglează rit­mul cardiac şi tensiunea arterială. Pe urmă, această legu­mă murată împiedică oxidarea grăsimilor şi coles­terolului pe artere, prevenind ischemia cardiacă şi tulbu­rările circulatorii cerebrale. Nu în ultimul rând, conopida murată previne formarea şi migrarea chea­gurilor de sânge (trombilor), fiind un fluidi­fiant san­guin.
Varza murată - imunoreglator, remediu anti-obezitate
Este un fel de regină a murăturilor, efectele sale vindecătoare sunt numeroase şi  complexe,
Secretul verzei murate este canti­tatea foarte mare de antioxidanţi pe care îi conţine, corelată cu un conţinut enorm de fibre şi cu un număr incredibil de mic de calorii. Frunzele sale sunt folo­site intern şi extern în peste o sută de afecţiuni, dintre care am selectat, în continuare, doar câ­teva:
Infecţii res­piratorii, trata­men­te cu anti­bio­tice - un studiu fă­cut în Coreea de Sud a arătat că animalele de experienţă hrănite cu varză murată, du­pă ce au fost infec­tate cu celebrul şi te­mutul virus al gri­pei aviare (alias H5N1), au supravieţuit într-o pro­porţie mult mai mare decât cele tra­tate prin metode alopate.
Cum este posibil acest lucru? Prin calităţile imunostimulatoare ale verzei, date de conţinutul de vitamina C şi complexul B, dar şi de bacteriile prie­tenoase pe care le conţine. Acestea din urmă sunt un ajutor preţios şi în timpul tratamen­telor cu antibiotice, deoarece previn instalarea can­dida şi deficienţele imunitare care apar frec­vent după această terapie medica­men­toasă.
Astm, alergii cutanate - per­soa­nelor cu sensibilitate alergică puternică, tradusă prin astm bronşic sau urticarie, li se recomandă zilnic salata din varză murată, preparată cu ceapă şi hrean. În curele de lungă durată, varza murată reglează reacţiile siste­mului imunitar, diminuând inten­sitatea proceselor alergice şi amelio­rând, gradat, bolile produse sau po­tenţate de acestea.
Supragreutate, obezitate - două castroane mari cu salată de var­ză acră conţin mai puţine calorii decât o felie de pâine cu unt sau câteva pă­trăţele de ciocolată. Mai mult, varza are o cantitate impresio­nantă de fibre alimentare - substanţe nedigerabile, care constituie o adevărată capcană pentru grăsimile şi zaharurile din ali­mente. Nicio persoană cu supra­greu­tate sau obezitate nu ar trebui să ig­nore varza murată în timpul sezonului rece, când hrana este mai bogată în calorii şi săracă în legume şi fructe proas­pete. Pentru cei care nu suportă varza murată sau care vor o variaţie în dietă se recomandă şi folosirea cas­traveţilor, gogonelelor şi a pepenelui murat.
Varza roşie murată - vitaminizant şi anticancerigen
            Diferenţa de culoare dintre varza albă şi cea roşie este dată de o categorie de substanţe numite pig­menţi antocianici, care sunt printre cele mai pu­ter­nice anti­cancerigene cu­noscute până în pre­zent. Apoi, varza roşie con­ţine de aproximativ opt ori mai multă vita­mina C decât cea albă, fiind cea mai bună sursă na­turală din această vi­ta­mină, în timpul iernii. Ca atare, această mură­tură are câteva calităţi terapeutice inegalabile, care o recomandă în afecţiuni altfel foarte greu tratabile:
Boală canceroasă - varza roşie murată este o adevărată pavăză contra cancerului pentru întreg traiectul digestiv. Ea previne şi ajută în tratamentul cancerului bucal, esofagian, de colon şi de rect. Zea­ma sa (moarea de varză roşie) este un adjuvant în cazul cancerului hepatic, pulmonar şi de prostată. Trebuie ştiut şi faptul că antioxidanţii pe care îi con­ţine ajută la neutra­lizarea, chiar şi la mai mult timp după inge­rare, a unor agenţi can­ce­rigeni puternici, cum ar fi aditivii sin­tetici din mezeluri, pes­tici­dele din legu­me şi din apă, ori gu­droanele din fu­mul de ţigară.
Boli auto­imu­ne - pot fi ameliorate prin cure de mini­mum trei luni cu var­ză roşie murată. Con­ţinutul uriaş de vita­mi­na C şi pigmenţii din această legumă aju­tă sistemul imuni­tar să se auto-re­gleze, diminuând in­ten­sita­tea proceselor auto-distructive.
Parodontoză - se tratează cu salată de varză roşie murată, tăiată foarte fin, aşa încât să nu solicite suplimentar dentiţia. De asemenea, se fac clătiri ale gurii, de trei ori pe zi, cu moare de varză roşie. Clă­tirea se va face vreme de câteva minute, plimbând cu presiune moarea prin toată gura, după care zeama de varză se înghite. Tratamentul durează 6-12 luni, iar efectele sale sunt de multe ori surprinzător de puter­nice în această afecţiune, altfel, aproape imposibil de tratat.
Precauţii şi contraindicaţii
                Toate studiile făcute până în prezent arată că efec­tele adverse la consumul de murături sunt foarte rare şi reduse ca intensitate, fiind cel mai adesea deran­ja­mente digestive: diaree, balonare, uşoare colici abdo­minale. Pentru cei care au contraindicat aportul de sare, din cauza hipertensiunii sau a anumitor afecţiuni renale, se recomandă desărarea prealabilă, în multă apă, a murăturilor.

 Sursa: email.

sâmbătă, 15 octombrie 2016

O timisoreanca lupta pentru "fibra de aur a Romaniei"


O timișoreancă e decisă să lupte pentru „fibra de aur a României”: „Cânepa ne-a hrănit, ne-a îmbrăcat, ne-a încălzit şi ne-a vindecat de mii de ani”. De ce acuză guvernanții de incomeptență De Georgeta Stanici - Ian 13, 2016 6 DISTRIBUIȚI Facebook Twitter Românii aproape au uitat că până în 1989, țara noastră ocupa locul 1 în Europa la cultura inului şi a cânepei şi locul 4 în lume. Se mai cultivă acum doar câteva mii de hectare din cele peste 130.000 inițiale. O timișoreancă e decisă, însă, să nu lase să moară această tradiție. Leontina Prodan se chinuie de ani buni să atragă atenția autorităților că cultura cânepii și a inului trebuie susținută. E greu să explicat unor oameni superficiali că neaoșa noastră cânepă e diferită de cea indiană, sau că este o plantă cu utilitate din industria alimentară, în cea textilă și a mașinilor, însă Prodan nu e dispusă să cedeze. Recent, timișoreanca a lansat o scrisoare deschisă adresată prim-ministrului Dacian Cioloş, viceprim-ministrului Vasile Dâncu și ministrului Agriculturii Achim Irimescu. Joi, Leontina Prodan a fost invitată de acesta din urmă la București, la o discuție pe baza celor semnalate în document. Redăm, în cele ce urmează, scrisoarea care a stat la baza unei întâlniri ce poate schimba soarta cânepii în România: Numele meu este Leontina Prodan, născută în satul Gâlgău Almaşului, jud. Sălaj, iar după absolvirea Facultăţii de Studii Economice la Universitatea de Vest Timişoara (1980), am lucrat ca economist până în anul 1991, an în care am început o afacere în domeniul producţiei de confecţii, activitate pe care o desfăşor şi astăzi, având ca segment de piaţă vestimentaţia şcolară, îmbrăcămintea naturală din in şi cânepă (costume populare), ateliere de promovare a meseriilor şi meşteşugurilor tradiţionale. Între timp am absolvit secţia de Design Vestimentar a Facultăţii de Arte Plastice Timişoara, iar în prezent sunt masterand în anul II la USAMV Cluj: Agricultură, Schimbări Climatice şi Siguranţă Alimentară. Am avut şansa copilăriei la ţară, împreună cu părinţii şi bunicii de la care am deprins bucuria muncii pământului, dar şi alternativa unei meserii, bunicii fiind cojocari. V-am prezentat aceste detalii pentru a înţelege de ce anul trecut (2014) am cultivat in şi cânepă în satul meu, pentru a avea materie primă în activitatea firmei. Ştiam problemele legate de legislaţie, eu doresc să-mi păstrez identitatea şi libertatea de a continua ceea ce mi s-a transmis de la neamul meu. Am întâmpinat situaţii ridicole până am reuşit să obţin o autorizaţie de cultură a cânepii în sistem gospodăresc, iar mama mea de 83 de ani a făcut faţă tuturor controalelor: Direcţia Agricolă, Brigada Antidrog şi Crimă Organizată! În anul 2015, având deja o experienţă, am crezut că va fi mai uşor, a trebuit să fac aceleaşi demersuri, inclusiv să cumpăr altă sămânţă certificată, cea obţinută de mine nu aveam voie să o folosesc pentu însămânţare, dar cultura în sistem gospodăresc nu figurează în legislaţie, pentru că în noul PNDR 2014-2020, ŢĂRANUL nu mai există, aşa că suprafaţa mea de 5 ari cu cânepă a trebuit să o declar lot experimental, folosindu-mă de adeverinţa USAMV Cluj ca masterand. Tot în acest an am organizat la Gâlgău Almaşului ZIUA CÂNEPII (6 august), eveniment la care au participat personalităţi importante din domeniu (76 profesori, cercetători, investitori), peste 700 de persoane interesate de cultura plantelor tehnice. Reprezentanţii din MADR nu au răspuns invitaţiei noastre. Prin iniţiativa DRUMUL INULUI ŞI CÂNEPEI a Asociaţiei Culturale Tradiţii, Identitate şi Succes (ACTIS-Timişoara), câţiva cultivatori au reuşit să obţină autorizaţii pe suprafeţe mici în judeţele Arad şi Cluj, dar cu foarte mari probleme create de funcţionarii din instituţiile statului: primării, Direcţii Agricole, Poliţia Antidrog, Poliţie, Ministerul Agriculturii. Cânepa româneasca este recunoscută în lume, nemţii o numeau “fibra de aur a României”, aproape zilnic primim solicitări din ţară şi străinătate pentru produse din cânepa noastră. În magazinele naturiste şi super-market-uri se găsesc seminte si frunze din China, Franta, Austria, iar firma Cannah-Salonta produce ulei de cânepă, procesând săptămânal 5 tone de seminţe importate din China şi Franţa, un alt procesator din Alba Iulia importă din Austria! Incompetenţa la cel mai înalt nivel, prin adoptarea legii 143/2000 (interzice culturile de cannabis, fără să menţioneze diferenţa dintre cannabis sativa şi cannabis indica), apoi a altor acte şi norme de aplicare, au dus la distrugerea în totalitate a unităţilor de procesare (topitorii, filaturi, ţesătorii, Staţiuni de Cercetare). Lipsa cânepei ca plantă de asolament îngrijorează adevăraţii specialişti agronomi, marginalizaţi în drepturi de decizie si opinie. Lipsa de atitudine a Forurilor ştiinţifice (academii, universităţi, institute de cercetare), privind manipularea media cu denumirea drogurilor sintetice ETNO-BOTANICE, care nu au legătură nici cu ETNO, nici cu BOTANICA, este de neînţeles. Denumirea stiinţifică a cânepii romaneşti este CANNABIS SATIVA diferită prin continutul de THC de CANNABIS NARCOTICA, iar în actele oficiale ale Ministerului Agriculturii, denumirea de CÂNEPĂ nu este folosită, doar cea de “plantă holotropă şi halucinogenă” , argumentând că “ne-am aliniat armonios la legislaţia europeană” ( Elena Tatomir-dir. gen. MADR). Cânepa este mai mult decât o plantă, când spun cânepă, mă gândesc la tradiţia ancestrală a satului, cânepa ne-a hrănit, ne-a îmbrăcat, ne-a încălzit şi ne-a vindecat de mii de ani. Sunt mari oameni de ştiinţă ai Planetei care susţin importanţa şi necesitatea acestei plante şi îl menţionez pe savantul japonez MASARU EMOTO, cu cartea “Viaţa secretă a apei” (ed. Adevăr divin, pag. 140-147), care susţine că planeta poate fi salvată de cânepă. La noi în ţară, firma HOFIGAL este premiată cu aur la Geneva pentru tratarea cancerului pe bază de cânepă, la Cluj CASA BIO a editat cartea SĂNĂTATE MULTĂ ÎNTR-UN MIEZ DE CÂNEPĂ (Alina Varadi), iar la Lugoj, VIRGINIA FAUR –inginer doctor chimist – (firma FAVISAN) , in cartea “Un brevet de viaţă lungă” , la capitolul CÂNEPA ROMÂNEASCĂ NU ESTE DROG. ESTE O PLANTĂ-MIRACOL (pag.139-149), ne specifică lista cu beneficiile cânepii: haine şi ţesături, hârtie, funii, materiale plastice, materiale de construcţii, combustibil, cânepa poate înlocui aproape toate produsele petro-chimice toxice (răşini, vopsele, cerneluri, lacuri, solvenţi, chituri, materialul de tencuieli), izolant fonic şi termic în industria auto si locuinţe, aşternut pentru animale pentru că absoarbe mirosul de urină, compost pentru ciupercării… “Ştiinţa a demonstrat că SEMINŢELE şi FRUNZELE de cânepă sunt cele mai hrănitoare alimente de pe planetă” (pag. 141), medicina tradiţionala chineză, indiană, românească menţionează multe aplicaţii, iar Virginia Faur prezintă motivele utilizarii ca hrană: elimină constipaţia şi balonarea, îmbunătăţeşte starea de spirit (litiu organic), întăreşte şi susţine pancreasul (crom organic), susţine sănătatea inimii (magneziu, omega 3 şi omega 6 in proporţie echilibrată de 1:3), susţine sănătatea pielii (sulf şi zinc), susţine sistemul imunitar (germaniu organic), detoxifiant de excepţie(conţine toate mineralele din tabelul lui Mendeleev), menţine supleţea organismului, protejează împotriva cancerului. Avem cele mai bune condiţii pedo-climatice din Europa, soiuri monoice si dioice pentru fibră şi sămânţă recunoscute si certificate cu conţinut THC sub 0,2%, încă mai sunt specialişti şi cercetători care şi-au dedicat ani mulţi în activitatea de ameliorare a soiurilor româneşti ( Prof. Valeriu Tabără de la Staţiunea Lovrin-Timiş, dr. Găucă Constantin de la Statiunea Secuieni-Neamţ, dr. Vasile Ilea Staţiunea Livada Satu-Mare). Avem TRADIŢIE. Este nevoie de legi clare şi corecte, care să repună în drepturi cea mai veche plantă cultivată pe Pământ, de o viziune şi strategie bine documentată pe cele două direcţii: sistemul industrial si sistemul gospodăresc (foarte important pentru “civilizaţia rurală”, adică pentru gospodăria ţărănească) În războiul economic la care am depus armele prin incompetenţă, trădare şi corupţie, putem deveni imbatabili prin respectarea tradiţiilor şi identităţii, prin promovarea valorilor spirituale ale neamului nostru. La final menţionez că a existat firma “Cânepa Românească SA” (2000-2008) la Timişoara, cu proiect de relansare a culturilor de in şi cânepă, depus la Bruxelles în anul 2002, considerat cel mai bun proiect pe resurse naţionale in Europa de Est de către Comisia Economică de la Geneva, proiect care avea nevoie de “garanţie guvernamentală”, nerealizat în condiţiile politice de atunci. Pentru mai multe informaţii vă pot pune la dispoziţie proiecte, documentaţii, articole, studii. Nu este îngăduit nimănui să condamne la pieire o plantă lăsată de Dumnezeu. În cartea “Datinile şi Credinţele Poporului Român”, Elena Niculuţă Voronca (1910) spunea: ”Cânepa a lăsat-o Maica Domnului pentru femeie ca s-o lucreze şi vai de femeia care nu vra să se supuie datoriei sale”. În toată literatura şi cultura populară nu veţi întâlni referiri la cânepă ca drog. Cine nu cultiva cânepa nu avea cu ce să se îmbrace, nu putea participa la şezători, la munca in comunitatea satului, “era arătat cu degetul, nu erau consideraţi oameni de treabă” (aşa-mi spunea Mama-Bătrână). În speranţa că vom putea continua munca şi existenţa noastră pe Pământul nostru, vă doresc multă putere de muncă şi să vă sprijiniţi pe adevăr, cinste şi dragoste de neam.

Sursa : http://www.pressalert.ro

Ghidul gradinarului incepator - constructia straturilor

Chiar daca  tutorialele nu sunt titrate,imaginile vorbesc de la sine. Pentru a vedea intregul proces vizionati ambele tutoriale. Vizionare placuta si weekend minunat.

marți, 11 octombrie 2016

Despre banane - recoltare si impachetare

Un filmulet interesant despre recoltarea si impachetarea bananelor. Vizionare placuta.


Un clip filmat in Costa Rica la un renumit producator de talie mondial ne arata ce se intampla cu bananele de cand sunt culese.
1. Fructele sunt culese cand sunt inca verzi, dar dupa ce au fost masurate si verificate ca indeplinesc toate criteriile.
2. Dupa ce muncitorii, bananeros, s-au asigurat ca fructele sunt protejate, cu bucati de cauciuc si plastic impotriva loviturilor si a altor factori, ramurile sunt taiate cu macheta.
3. Frunzele ramase apoi sunt lasate pe pamant, printre bananieri si servesc pe post de ingrasamant.
4. Bananele sunt transportate apoi, printr-un sistem de cabluri tras cu magarii, in locul din ferma unde sunt ambalate. Dar inainte sa ajunga in cutiile imense pe care toti le cunoastem, mai au de parcurs cativa pasi. Bananele recoltate sunt inregistrate in sistem, se stie foarte bine cine sunt cei care le-au cules si de unde.
Daca nu corespund standardelor, fructele sunt trimise inapoi.
5. Bananele sunt apoi spalate cu o combinatie de apa cu clor.
6. Apoi sunt taiate in manunchiuri si bagate in apa, pentru a fi curatate si mai bine si pentru a fi protejate, in acelasi timp.
7. Sunt verificate din nou, sunt taiate in “ciorchine” de cate 5 sau 7 si lasate sa pluteasca din nou, pana la urmatoarea zona din fabrica. Acolo, sunt cantarite si marcate cu celebrele etichete.
8. Li se aplica apoi o substanta care pastreaza prospetimea fructelor. Ajung imediat la ambalat, unde sunt puse in cutii speciale, cu gaurele, pentru a permite o buna ventilatie si pentru a le permite fructelor sa se coaca. Cutiile din carton sau din materiale reciclate trec prin inca un punct de control, dupa care sunt pregatite pentru transport.
Tot acest proces dureaza cam doua-trei ore. De atata timp au nevoie bananele de cand sunt culese pana cand ajung in cutii, ambalate frumos si gata de drumul spre alte tari, supermarketuri, apoi la tine in cos.
Sursa: http://viatasisanatate.com/te-ai-intrebat-vreodata-care-este-drumul-parcurs-de-catre-banane-pas-cu-pas-din-jungla-pana-in-supermarket-iata-cum-video/

luni, 10 octombrie 2016

Preparate biodinamice - compostul in corn de vaca ( preparatul 500)

Pentru cei interesati de agricultura biodinamica va prezentam un scurt documentar referitor la compostul in corn de vaca cunoscut sub numele de Preparatul 500 in agricultura biodinamica. Vizionare placuta.
COMPOST IN CORN DE VACA
Datorita puterii sale de vitalizare a ogoarelor, compostul in corn de vaca este cel mai valoros ingrasamant organic.
Acest tip de compost se produce dupa o reteta a lui Rudolf Steiner in care cele mai importante elemente sunt:
-       containarul (coarnele de vaca);
-       locul (adancime de maxim 0,6 -1,0 m in sol);
-       perioada de compostare (octombrie – martie);
-       metoda de obtinere si de aplicare a preparatului lichid fertilizant.
Se utilizează 60 – 90grame de compost solid (2-3 coarne de vaca), pentru fiecare hectar de teren. Compostul in corn de vaca este cunoscut sub numele de preparatul 500. Este baza pentru cresterea fertilitatii solului, precum si pentru reinnoirea solurilor degradate. 
Acesta este, de obicei, primul preparat utilizat cand trecem la sistemul de agricultura ecologica biodinamica.
Preparatul 500 se face prin umplerea cornul unei vaci, cu balegar de vaca, si ingroparea acestuia in timpul lunilor mai reci (octombrie – martie).
Coarnele de vaci provin de obicei de la abatoare.
Se folosesc cele de vaca care difera de cele de taur printr-o serie de inele si au varfurile solide.
Balegarul trebuie sa fie de la o vaca aflata in lactatie, pentru a avea in compozitie si calciu.
Vaca trebuie sa fie hranite cu furaj de buna calitate cu doua zile inainte de umplerea coarnelor.Coarnele ar trebui sa fie îngropate intr-o groapa care a fost imbogatit cu compost de buna calitate, cu capatul deschis in jos, astfel incat sa nu ajunga apa de ploaie in interior. 
In timpul lunilor reci de viata, solul are tendinta de a se umple cu energii de crestere, care sunt absorbite de balegar prin corn.Preparatul atunci cand este gata, trebui sa fie dulce mirositor, si sa fie depozitat intr-un loc racoros si izolat.
El se foloseste in faza descendenta a lunii, in cantitati mici, respectiv 25 g in 13 litri de apa la aproape jumatate de hectar, de teren, dupa ce a fost agitat timp de o ora intr-o directie si apoi inversata directiai.
Se aplica rapid, din galeata cu ajutorul unei maturite (perii). Preparatul ajuta la forma-rea humusului, dezvoltarea bacteriilor in sol, faramitarea solului, cresterea activitatii ramelor, absortia si retinerea apei in sol, inradacinarea profunda a plantelor, pe orice tip de sol.
Sursa:agriculturae