Ceva nu-i in regula cu noi

Mesajul de mai jos, din nefericire, nu îmi aparține,l-am primit prin email dar, mă regăsesc în el:

"Măi, fraților, eu nu mai înțeleg nimic din lumea asta!...

Avem politişti pedofili şi ciobani zoofili 

​ si​

 tăt felu' de Pomohaci. 

Fiscul mai are puțin şi trimite somații la copiii care au făcut bani din colindat... 

Pilonii de pensii stau să pice, iar pensionarii au mai multă încredere în SuperBet. 

Vaccinurile sub amenințarea armei, ca la Hitler, dar nu se găsesc în farmacii. Ministrul Educației e semianalfabet. 

Tinerii nu mai caută, pe plajă, fete cu sâni generoşi, ci WiFi. 

Papagalii merg la sală şi plătesc banu' gros ca să traga o juma' de zi de greutăti de 150 de kile, iar eu nu găsesc om care să ridice saci de 50, contra 100 RON/ zi. 

Băieții poartă iegări sau colanți, iar fetele poartă blugi largi. Femeile bagă atâta silicon în ele că ți-e frică să nu le spargi. Sau, mai rău, să nu-ți rămână însărcinate şi să-ți facă vreun copilaş Haribo. 

Casierele de la Profi au două facultăți, iar retardații conduc ministere. 

Stăm la coadă să dăm bani la fisc iar băncile ne iau 5% din banii pe care-i lăsăm în cont ca să-i folosească ele cum vor. 

Coca Cola e mai scump ca laptele şi merele mai scumpe decat clementinele. 

Blugii rupți sunt mai căutați ca ăia întregi, iar pălinca e mai lesne decât lichidu' de frână. Copiii le dau clasă la dascăli în materie de IT, limbi străine, small bussiness, etc, dar sunt etichetați cu ADHD. 

Grâul putrezeşte-n magazii, dar importăm făină. 

Dăm foc la lână şi purtăm elastan din China. Dăm pe moca aurul verde şi cumpărăm scump parchet laminat din rumeguş. 

Si, cel mai rău, votăm derbedei să ne conducă... Ceva nu-i în regulă cu noi, oameni buni, dar ce?

Cu aceasta ocazie multumesc tuturor celor care m-au felicitat de sarbatori si le doresc "UN AN NOU plin de sanatate, realizari, prosperitate si gradini de vis, imbelsugate!
Sper sa ma recuperez cat mai repede, dupa acest al doilea AVC, ca vorba aia "Da primavara peste noi si n-am facut nimic in gradina".
Va doresc multa sanatate si o Duminica binecuvantata.

Pofta Buna La Otrava || SUPER DOCUMENTAR ROMANESC (Merita Vazut)

Legume care cresc din semințe plantate în vată și hrănite cu chimicale. Alimente secate de tot ceea ce e sănătos sau chiar contrafăcute grosolan. Așa arată masa românului, deși această țară are un potențial uriaș de a produce cea mai curată hrană din Europa. 

MESAJ al ambasadorului Franței în România pentru fermierii din țara noastră!

MESAJUL AMBASADORULUI FRANȚEI PENTRU FERMIERII ROMÂNI!

Nu de puține ori figuri marcante din străinătate, care au venit în România, au transmis mesaje puternice care să îi impulsioneze pe fermierii și consumatorii din țară noastră să aprecieze produsele tradiționale și chiar unice în lume!

 Francois Saint-Paul, Ambasadorul Franței în România a transmis miercurea trecută un mesaj extrem de important pentru fermierii din țara noastră. ”Ca Ambasador al Franței, aș vrea în primul rând să subliniez că agricultura este un domeniu fundamental pentru parteneriatul dintre Franța și România. Noi avem încredere în potențialul agriculturii din țara dumneavoastră dar și al fermierilor. După cum știți la Bruxelles susținem mereu o politică agricolă comună foarte puternică pentru că agricultura nu este numai o activitatea economică comună ci și ceva foarte important pentru societatea noastră, atât în Franța cât și în România. O țară echilibrată și puternică are nevoie de o agricultură pe măsură, puternică. Și suntem convinși că între agricultura franceză și cea din România potențialul de cooperare este mare. Putem să schimbăm experiențele noastre, spre exemplu în ceea ce privește asocierea fermierilor, tehnologia culturilor dar și solidaritatea. Și în mod particular în agricultură avem nevoie de solidaritatea”, a declarat în limba română Francois Saint-Paul la o conferință  care a avut loc pe 14 decembrie, în care compania de asigurări Groupama Asigurări, deținută de grupul francez Groupama, a lansat o asigurăre agricolă care acoperă toate riscurile climatice pentru culturile de floarea soarelui și de porumb.

Un mesaj mult mai realist vine din partea unui britanic.

Mesajul unui britanic pentru români: ”Aveți o ultimă șansă să luptați pentru ȚARA VOASTRĂ înainte să vă fie LUATĂ CU TOTUL!”

Un alt mesaj puternic și de efect pentru fermieri a fost cel al lui Sir Julian Rose. Un nume care spune multe la nivelul agriculturii europene. Un britanic provenit dintr-o veche familie de nobili luptă astăzi pentru apărarea micilor fermieri și pentru promovarea agriculturii tradiționale și ecologice. ”Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Marile corporații, lanțurile de supermarketuri, guvernele și Uniunea Europeană, toate fac parte dintr-un mare club. Și tot ceea ce vor să obțină sunt bogăție și putere. Ceea ce vreau să spun este că în Europa de Est au fost oameni naivi, care abia au intrat în UE. Pământul este ieftin. Forța de muncă este ieftină în comparație cu Vestul Europei. Și atunci ce și-au zis: Haideți, băieți, să punem mâna cât timp e acolo!”, a declarat Sir Julian Rose într-un interviu acordat echipei emisiunii ”În premieră cu Carmen Avram” de la Antena 3.

În cadrul discuției cu reporterul român, Rose face o dezvăluire cutremurătoare privind politica dusă de UE în raport cu micii fermieri. O politică pe care a aflat-o chiar la Bruxelles, în momentul aderării Poloniei la marea familie europeană. ”Îmi aduc aminte de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Am intrat în cameră și era o doamnă care conducea ședința. Și le-am spus că eu vin din Anglia și că, în țara mea, când am aderat la UE, am început să pierdem fermierii și pământul pe care îl lucrau. Dacă aceeași politică va fi aplicată în Polonia, aproape două milioane de fermieri își vor pierde terenurile. Cum veți rezolva această problemă. Și ea mi-a spus: Eu nu cred că tu înțelegi ce înseamnă Uniunea Europeană. (…) Uniunea Europeană nu e interesată de fermele mici. Este aceeași politică aplicată peste tot”, spune britanicul.

Iar mesajul lui pentru români, pentru guvernul nostru, este clar: ”Aveți o comoară! Am vizitat țara voastră. Este un loc minunat. Care este acaparat de forțe cărora nu le pasă de frumusețea și bogăția peisajelor, de fermieri și de experiența lor. Aveți o ultimă șansă! Guvernul vostru să lupte pentru voi, pentru cultura și mândria voastră, pentru produsele voastre de calitate, pentru frumusețea zonelor naturale. Încercați să le controlați până nu vi se iau din mâini! Aveți o ultimă șansă să luptați pentru țara voastră înainte să vă fie luată cu totul!”.

Sursa -Agrointel -19 decembrie 2016 Roxana Dobre

Si un raspuns pertinent din partea domnului  Ignateanu Stefan 

Vă mulțumim frumos pentru aprecierile diplomatice adresate cu privire la potențialul agriculturi românești și la rolul acesteia în dezvoltarea parteneriatului dintre România și Franța.

Dar în realitate viața agricultorilor și a fermierilor din România este tot mai grea.
Politica comună agricolă a U E pe care o susțineți este profund discriminatorie pentru că subvențiile agricole acordate fermierilor din România sunt cu mult mai mici față de cele care le primesc fermieri din țările dezvoltate ale U E.
Din păcate nu este nici un fel de solidaritate în politica comună a U E ci o profundă discriminare și nedreptate față de fermieri români,care sunt nevoiți să muncească în condiții vitrege și să practice o agricultură cu eficiență redusă sau falimentară.

Fermieri din România sunt sclavii U E pentru că trebuie să implementeze agricultura U E cu subvențiile la jumătate față de cea care se acordă fermierilor din țarile dezvoltate al U E.

În felul acesta suntem pe cale de dezintegrare sau desființare.
Tractoare și mașini agricole nu mai producem,sisteme de irigații nu mai avem,terenurile agricole sunt vândute străinilor în procent de peste 30 %,importăm mai multe produse agricole decât exportăm,sărăcia își face prezența tot mai mult la sate cât și la orașe.
Aceasta este realitatea în agricultura românească care nu este văzută nici de la Guvernul României,nici de la U E și nici de la Ambasada Franței din România.

NOILE REGULI pentru FERTILIZAREA CU AZOT și GUNOI DE GRAJD A CULTURILOR AGRICOLE!

Noi reguli pentru fertilizarea cu azot și gunoi de grajd a culturilor agricole din România. După îndelungi dezbateri, s-a ajuns la o serie de modificări menite să sprijine agricultorul român atunci când vine vorba despre respectarea normelor de ecocodiționalitate, norme verificate în cadrul controalelor APIA și a căror încălcare duce la pierderea subvențiilor.

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR s-a implicat în forma finală a cadrului legislativ privind normele de bune practici în ferme. Astfel, potrivit LAPAR, cele mai importante aspecte convenite vizează nitrații folosiți în agricultură.

Astfel, în cazul azotului, cantitatea maximă de ce poate fi administrată este de 170 kg azot substanță activă/ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. ”Am limitat cerința numai la îngrăşămintele organice / gunoi de grajd, exceptând îngrășămintele chimice”, arată LAPAR.

Ministerul Agriculturii a modificat Codul de Ecocondiționalitate anulând interdicția de a nu aplica îngrășăminte chimice pe timpul iernii. În concluzie, nu mai sunt restricții de niciun fel pentru perioadele de aplicare a îngrasămintelor chimice, ci doar pentru gunoiul de grajd.

Fermierii trebuie să urmeze un plan de fertilizare, fie cu respectarea stan-dardelor maxime de azot – În cazul exploatațiilor mici, fie în baza unui studiu agrochimic – în cazul exploatațiilor cu sistem irigat/agricultură intensivă/producții mari. ”Am eliminat obligația generală de-a întocmi/respecta un plan de fertilizare doar în baza studiului agrochimic, lăsând posibilitatea respectării limitei maxime de azot stabilită deja în Codul de bune practici agricole (la aplicarea a 130 kg s.a/ha de azot – n.r.)”, explică LAPAR.

În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform Codului de bune practici agricole, fermierii au următoarele obligaţii:

a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioada cea mai lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal) sau depozite temporare în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat;

b) să respecte perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea „îngrăşăminte organice”;

c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot s.a./ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să urmeze un plan de fertilizare, cu respectarea standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prevăzute în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole, şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol;

d) în cazul exploataţiilor care practică agricultura în sistem irigat sau în care producţia planificată necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, să urmeze un plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimic, după modelul prevăzut în anexa 10 la Codul de bune practici agricole. Referinţe:

http://www.icpa.ro/documente/planul_de_fertilizare.pdf;

e) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic ori pe terenuri cu exces de apă, acoperite cu zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj;

f) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora;

g) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă;

h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe terenul agricol şi documentele de livrare/expediere a îngrăşămintelor.

2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să deţină aceste documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

Un aspect esențial ce trebuie știut de către agricultori este că APIA nu are dreptul de a verifica și sancționa fermierii care aplică îngrășăminte chimice, ci doar pe cei care aplică gunoi de grajd.

În privința produselor de protecție a plantelor/pesticide, fermierii trebuie să respecte condiţiile de depozitare şi utilizare a produselor de protecţie a plantelor în exploataţiile agricole, conform Ghidului de bune practici privind utilizarea şi depozitarea produselor de protecţie a plantelor, elaborat de Autoritatea Naţională Fitosanitară. ”Am reusit reducerea distanței de amplasare a depozitelor de pesticide în fermă, de la 200 m (cf. Codului de bune practici în fermă), la 10 m (cf. Ghidul de bune practici în domeniul fitosanitar), prin abrogarea Ordinul nr. 1234/2006 al MMAP și elaborarea Ghidului de bune practici pe domeniul fitosanitar”, explică LAPAR.

Sursa: http://agrointel.ro

EXCLUSIV! Fermierii din România vor referendum național pentru schimbarea Constituției: ”Pâmântul trebuie să devină patrimoniu național!”

Referendum național pentru salvarea agriculturii românești! O lege corectă pentru fermierii români! Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) începe să strângă semnături pentru primul referendum menit să schimbe legislația din țara noastră în acord cu ce vor românii. Președintele LAPAR Laurențiu Baciu a declarat pentru Agrointeligența că aceasta este singura soluție pe care România o mai are pentru a-și proteja pământul în fața marilor tranzacții pe care le fac străinii la noi în țară și că până la acest moment, propunerile cu care au venit fermierii nu se regăsesc în nici una dintre drafturile discutate la MADR pentru modificarea Legii vânzării terenurilor agricole!

Drumurile repetate, dar și felul cu care se mișcă lucrurile în ceea ce privește modificarea Legii 17/2014 privind vânzarea terenurilor agricole l-au determinat pe Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) să se gândească la un alt mod de a schimba legislația, prin organizarea unui referendum.

”În ceea ce privește legea vânzării terenurilor, nu se mai întâmplă nimic! O lege pentru care ne tot luptăm nu va ieși în veci și dacă va ieși, nu va spune nimic sau va fi mai rea decât a fost până acum. Tot avem discuții, consultări, mergem la MADR cu propuneri și partea MADR pare să vrea numai să ne convingă că nu avem dreptate. Nu putem facem nici o modificare pentru că îi deranjăm pe alții: la noi întâi ai grijă de ceilalți și pe urmă de tine, ca popor. Chiar azi am fost la minister și am întrebat în ce stadiu se află legea vânzării terenurilor. Mi-au fost arătate niște draft-uri care din punctul nostru de vedere nu au nici o legătură cu propunerile noastre. Am plecat foarte dezamăgit de acolo și în acest sens m-am gândit la o altă soluție, una care o să fie mai eficientă decât modificarea unor legi și anume la strângerea de semnături pentru a determina Președinția României să organizeze un referendum privind vânzarea terenurilor către străini”, a declarat pentru Agrointeligența Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

LAPAR își propune să modifice Constituția

Vizavi de această acțiune LAPAR va trimite o poziție oficială către Președintele României și către Guvern, prin intermediul căreia își propune să-i anunțe pe cei implicați care sunt demersurile pe care asociația de producători le va întreprinde în perioada următoare, demersuri care au ca scop final modificarea Constituției.

”În același timp vom trece și la treabă, adică la strângerea de semnături pentru a-l determina pe Președintele României în vederea inițierii unui referendum privind vânzarea terenurilor către străini. Văd că prin lege nu vom face nimic. Prin referendum se va lămuri pentru totdeauna ce vrea poporul român: vrea să-și vândă pământul sau nu vrea să-și vândă pământul. Inițiativa noastră urmărește schimbarea Constituției României, astfel încât terenurile agricole să fie patrimoniu național și nu un bun oarecare ce poate circula oricum. Ca orice bun patrimonial, pământul trebuie să aibă un statut special”, ne-a explicat președintele LAPAR.Este ultima șansă pentru a ne proteja pământul

Vânzarea terenurilor agricole către străini a luat proporții și fără o situație exactă asupra suprafeței pe care străini o au în proprietate, fermierii se tem că, în scurt timp vor pierde și puținul pământ ce le-a mai rămas. Tocmai de aceea văd în modificarea Constituției ultima șansă pentru a proteja acest bun național.

”Despre modificările care ar trebui introduse în legea vânzării terenurilor se discută de foarte mult timp. Tot vorbim vorbe, din 2010 tot vorbim de o lege a vânzării terenurilor, când cei implicați s-au încăpățânat ca și acum și s-a demonstrat că a ieșit o lege care nu are aplicabilitate. Echipele care lucrează acum la această lege mi-au lăsat impresia că suferă de aceeași boală și în ritmul asta, lăsând la latitudinea unor oameni care nu stăpânesc bine nici legislația, nici realitatea din teren, riscăm să ne facem de râs, scoțând o lege care nu își va atinge scopul pentru care a fost creată”, a mai spus reprezentantul fermierilor.

Cum se poate revizui Constituția?

Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot. În cazul cetăţenilor care iniţiază revizuirea Constituţiei, aceștia trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

Conform Constituției României, proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

Articol preluat de pe http://agrointel.ro/64031/exclusiv-fermierii-din-romania-vor-referendum-national-pentru-schimbarea-constitutiei-pamantul-trebuie-sa-devina-patrimoniu-national/

DEZVĂLUIRI INCENDIARE! Ne-au RAS INDUSTRIA și se duce dracului și AGRICULTURA!

FERMIERI ROMÂNI DESPRE SECRETE DUREROASE. Ne-au ras industria și se duce dracului și agricultura! Suntem chiar atât de dobitoci încât să nu vedem cât de parșivă e politica pe care o fac ei?! Chiar dacă nu vrem să recunoaștem, România este ocupată economic, străinii fac legea la noi în țară. Noi suntem neam de slugă, mereu cu șapca în mână. Citiți DEZVĂLUIRILE uluitoare făcute de fermierii români! Nu ne-au primit în Europa cât timp am avut tractoare și fabrici de utilaje agricole. După ce ni le-au ras pe ale noastre, ne-au primit în Europa, ne-au dat fonduri ca să ce? Să cumpărăm tractoare și utilaje de la ei! Fermierul român nu a fost stimulat prin credite cu dobândă zero sau prin tot felul de șmecherii financiare pe care le fac alte state, finanțând mascat fermierul. Sunt atât de dibaci încât statul român nu va avea aproape nimic de câștigat. Dacă 100 de afaceri se închid sunt 100 de asistați social, la un moment dat, sau 100 de tineri plecați în străinătate și 100 de părinți care plâng în pumni, spune Călin Fărgaciu, președintele Cooperativei Agricole Someș Arieș, una dintre cele mai vechi și mari cooperative din România. De fapt, este prima cooperativă din Transilvania, creată imediat după revoluția din decembrie 1989. Tot ce produc fermierii români nu este bun. E bun numai ce vine din Europa. Noi mâncăm dintr-o vită părțile pe care le aruncă Europa. Străinii iau musculatura cea mai bună și de calitate și nouă ne dau tot ce nu folosesc ei. Ce-i bun din carne opresc alții, la noi ajunge carne de lucru, capete de salam, alimente care nu par deloc comestibile. Și noi care avem condiții excepționale de ce să fim la mâna altora care au cumpărat pământul și și-au bătut joc de noi. De ce lumea e circumspectă în tot ce face și noi ne-am lăsat în pielea goală în fața Uniunii Europene. Dacă mâine sau poimâine există verosimilitatea ca Uniunea Europeană să se spargă? Nenorocirea acestei țări a fost că la revoluție nu am păstrat nimic. Am ras încet, încet tot. Ce vom face că nu mai avem nimic?! Nu ne rămâne decât să cumpărăm de afară. Nu mai avem vaccinuri, nu mai avem antibiotice, nu mai avem porci, nu mai avem vaci, nu mai avem tractoare, nu mai avem mașini agricole, nu mai avem nimic, spune dr. Mihai Petcu, fermierul cu o experiență vastă în creșterea vacilor de lapte. O scădere de 7 ori a efectivului de bovine în România este cel puțin alarmantă. În 1987, efectivul era undeva la 7 milioane de capete, în 1989 aveam 5,3 milioane de capete de bovine și am ajuns încet-încet să avem în 2013, în cererile depuse pentru subvenție, 1.035.000 de capete. Gândiți-vă ce ar însemna ca 500.000 de viței să fie crescuți, îngrășați, sacrificați în România. Și de ce să nu vindem noi măcar carcasă dacă nu preparate și semipreparate? De ce să vindem noi vițeii mici și după aceea nu avem ce face cu cerealele? Vindem cerealele ieftin. Dacă facem aici o balanță comercială cred că rezultatele sunt dezastruoase. Ce înseamnă să vinzi o vițea la 100 kg cu 400 de euro și ce ar însemna să o vinzi la 500 de kg carcasă cu 3,5 euro/kg, dezvăluie Dumitru Grigorean, președintele Asociației Crescătorilor de Bovine de Carne din România. Abatoarele care ar fi putut să facă export către Europa au fost închise. Abia acum, s-ar gândi un plan pentru deschiderea unor abatoare. Un alt sector lovit crunt este cel al oieritului, cu îndelungă tradiție în țara noastră. Cum se vindea altădată lâna? Nici nu avea loc în depozite, mii de kilograme se expediau la export în țările arabe. Erau contracte cu Kuweit, Iordania, Liban, Arabia Saudită. Acum, lâna este aruncată sau dacă au noroc fermierii o vând ca să fie pusă în asfalt pentru că ar da elasticitate acestuia. Străinii care ne calcă pământul ar fi interesați de modul de administrare și de strategia fermelor mari românești, atât cele de creșterea a bovinelor, cât și cele de creștere a păsărilor și a porcilor, iar odată ce le cunosc secretele să devină stăpâni peste aceste exploatații, susțin fermierii noștri. La un moment dat, am fost contactat de o firmă de consultanță, un fond de investiții care m-a căutat pe mine pentru că eram președintele asociației și să-i pun în legătură și cu alți fermieri, dacă suntem dispuși să ne vindem toți fermele, să vină un fermier olandez care să preia toată zona. Un alt coleg de-al meu cu fermă mai mare a fost contactat direct de fondul de investiții. Chiar dacă noi nu vrem să recunoaștem, România este ocupată economic. Atât timp cât procesatorii și retailerii, cei care hotărăsc comerțul în România sunt cetățenii altor state, profitul merge acolo, ei fac legile în România. După înființarea unei ferme mari de bovine, în județul Alba, care produce 50.000 de litri de lapte pe zi, la nici două luni, 100 de fermieri români au fost anunțați că li se vor rezilia contractele pe care le aveau procesatorul, dezvăluie președintele Cooperativei Someș Arieș. Călin Fărgaciu conduce o cooperativă prosperă care a reînviat brandul brânzei de Năsal și care are un lanț integrat. Altfel spus, se descurcă mult mai bine decât mulți fermieri din România și totuși, Călin Fărgaciu a mărturisit că trăiește cu o spaimă. Am o spaimă teribilă pentru că ești pus în fața faptului de azi pe mâine. Nu există o perspectivă să știi, domle, în România cam asta se va întâmpla și hotărăști tu. Mai ții ferma nu o mai ții? Faci o reconversie, te duci în altă parte. Până la urmă trebuie să ne gândim un pic la a fi patriot pentru că alții o fac cu mare drag și de aia au fost mereu imperii coloniale, de aia au fost stăpâni pentru că s-au gândit în primul rând la poporul lor. Noi, de asta am fost neam de slugă și mereu am fost cu șapca în mână pentru că ne-a fost frică să nu cumva să se îmbogățească și vecinul meu român. Dacă ei (state membre vechi UE n.r.) au beneficiat de primul val de subvenții după intrarea în Europa, acum vin aici și beneficiază de subvențiile pe care tot ei le dau pentru statul român. Exact cum au făcut cu industria, spune Fărgaciu. Toate aceste dezvăluiri au fost făcute în cadrul emisiunii În premieră, Antena 3.
Articol preluat de pe http://www.agroinfo.ro/economic/dezvaluiri-incendiare-ne-au-ras-industria-si-se-duce-dracului-si-agricultura

FERMIER ROMÂN: Ca să trăiască un FERMIER OLANDEZ au fost NENOROCIȚI 50 de FERMIERI ROMÂNI!

Inca un semnal de alarma tras de fermierii romani, de aceasta data:

Iată o poveste pe care o trăiesc mulți dintre fermierii români.

Fermierul Dorel Secară a avut curajul să o spună în fața ministrului agriculturii, Achim Irimescu, și a deputaților din Parlamentul României. E o realitate crudă, dar care trebuie știută!FERMIERII ROMÂNI sunt STRIVIȚI  în ȚARA lor de OFERTELE STRĂINILOR! Fermierii noștri aruncă laptele, trimit vacile la abator, le mor porcii de bătrânețe și le stă brânza în fabrică pentru că vin nemții, olandezii, străinii, și ocupă piața cu oferte ieftine. Distrugerea fermelor de animale va antrena prăbușirea fermelor vegetale și de aici mai e un pas ca țăranul nostru să renunțe la pământ și la țară.

La mine la Cluj a venit o fermă olandeză care produce 2.500 de litri de lapte, sigur că procesatorul din Olanda ca să ia această producție a fermierului olandez a nenorocit 50 de fermieri români mici. Acești oameni vor muri. Dacă mâine procesatorul meu vine și spune: Domnule, eu de mâine nu-ți mai iau laptele, ce pot eu să fac?! Sigur, aș putea o lună de zile să-l mulg și să-l arunc. Economic, probabil, aș rezista. Dar nu pot să fac lucrul acesta la nesfârșit fiindcă majoritatea vacilor le am gestante.

Vă rog să mă credeți, cu durere vă spun că m-am consultat cu prieteni de-ai mei, medici veterinari, de la USAMV Cluj: Mă, frate, cum pot să fac vacile astea să avorteze, să nu le produc nici suferință și să nu mor nici eu odată cu ele. Cum să le fac să avorteze să le pot da la abator? Am un lot de 80 de juninci, o frumusețe, vă spun le-am adus din Elveția. Junincă de Bălțată Românească, la prima fătare, dă 36 de litri de lapte. Am stopat însămânțarea la ele. Deci, aceasta este situația în care ne găsim. Domnule ministru, dezastrul de aici derivă,  i-a spus Dorel Secară, ministrului agriculturii, Achim Irimescu, la o dezbatere de la Parlamentul României.

De câte ori un brand românesc încearcă să-și facă loc pe piața românească, de atâtea ori apare o ofertă ieftină din străinătate care să-i facă o concurență acerbă cu un preț derizoriu și atractiv la raft pentru cumpărător. Cu amărăciune, fermierul român spune că doar Iisus Cristos ar putea fi competitiv pe piață în asemenea condiții.

Cooperativa Someș Arieș de la Cluj a redeschis fabrica, brandul acela național, brânza de Năsal, după ce a fost abandonat de o multinațională. Încă nu începuse bine activitatea până când a venit o ofertă din Germania, pe filiera Polonia de brânză cu un leu și 20 de bani kilogramul. Domnule, zice, numai să o ambalați. O dați voi cu cât vreți. Vorbiți cu supermarketurile, pun ele brandul propriu. Se știe foarte bine care e procedura.

Cum aș putea eu să manageriez activitatea mea ca să fiu competitiv aici. Există cineva care ar putea fi competitiv, Iisus Cristos care a înmulțit pâinile și peștii și a făcut din apă vin. El, singur, cred că ar putea să fie competitiv în aceste condiții. Dar nu noi, fermieri și pământeni. S-au făcut ferme de porci pe măsura instalare tineri fermieri și mor porcii de bătrâni că nu au unde să-i dea, spune Secară.

Distrugerea fermelor de animale nu poate decât să antreneze și destrămarea fermelor de producție vegetală. De aici e un pas ca țarănul român să renunțe la comoara lui, pământul care-l hrănește.

Dacă zootehnia va dispărea, ce va face vegetalul? Pentru cine va produce vegetalul? Vegetalul va avea două posibilități: ori vinde undeva în afară sau să nu mai producă. În felul acesta ce se va întâmpla cu pământul? Pământul va deveni o povară.

O dată devenit acest pământ al nostru o povară, proprietarul lui, țăranul nostru va dori să-l vândă. Cui îl va vinde? Nici nu mai sunt persoane cu nume și prenume care cumpără pământ. Sunt așa numite fonduri de investiții. Numai bunul Dumnezeu știe cine este în spatele lor. Vor cumpăra acest pământ al nostru. Pământul este însăși țara. Dacă-l dăm și pe acesta oare nouă ce ne mai rămâne?!  A mai spus cu durere fermierul.

Liliana Sime

Publicat: 15 iunie 2016 - 09:11

Sursa :Agroinfo

MESAJUL unui britanic PENTRU ROMÂNI: ”Aveți o ULTIMĂ ȘANSĂ să luptați pentru ȚARA VOASTRĂ înainte să vă fie LUATĂ CU TOTUL!”

In ultima perioada tot mai multi straini trag semnale de alarma referitoare la agricultura noastra si "viitorul deloc luminos" spre care ne indreptam. Poate ca e timpul sa constientizam ca nu tot ceea ce ni se impune ca necesitate este benefic pentru noi. Va las in compania lui Sir Julian Rose. Un nume care spune multe la nivelul agriculturii europene. 

Un britanic provenit dintr-o veche familie de nobili luptă astăzi pentru apărarea micilor fermieri și pentru promovarea agriculturii tradiționale și ecologice. De altfel, este unul dintre pionierii curentului, transformându încă din 1975 domeniul Hardwick – o întreagă proprietate cu tradiție în Marea Britanie, într-o fermă care produce bio.

La nivel european, Sir Julian Rose luptă astăzi împotriva curentului periculos care distruge micile afaceri agricole, care acaparează terenurile agricole ale statelor din fostul bloc socialist. Și, în ciuda tuturor presiunilor, nu se teme să vorbească deschis și să îndemne fermierii și mai ales guvernele să ia atitudine în fața celor care urmăresc doar bogăția și puterea!

”Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Marile corporații, lanțurile de supermarketuri, guvernele și Uniunea Europeană, toate fac parte dintr-un mare club. Și tot ceea ce vor să obțină sunt bogăție și putere. Ceea ce vreau să spun este că în Europa de Est au fost oameni naivi, care abia au intrat în UE. Pământul este ieftin. Forța de muncă este ieftină în comparație cu Vestul Europei. Și atunci ce și-au zis: Haideți, băieți, să punem mâna cât timp e acolo!”, a declarat Sir Julian Rose într-un interviu acordat echipei emisiunii ”În premieră cu Carmen Avram” de la Antena 3.

În cadrul discuției cu reporterul român, Rose face o dezvăluire cutremurătoare privind politica dusă de UE în raport cu micii fermieri. O politică pe care a aflat-o chiar la Bruxelles, în momentul aderării Poloniei la marea familie europeană.

”Îmi aduc aminte de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Am intrat în cameră și era o doamnă care conducea ședința. Și le-am spus că eu vin din Anglia și că, în țara mea, când am aderat la UE, am început să pierdem fermierii și pământul pe care îl lucrau. Dacă aceeași politică va fi aplicată în Polonia, aproape două milioane de fermieri își vor pierde terenurile. Cum veți rezolva această problemă. Și ea mi-a spus: Eu nu cred că tu înțelegi ce înseamnă Uniunea Europeană. (…) Uniunea Europeană nu e interesată de fermele mici. Este aceeași politică aplicată peste tot”, spune britanicul.

 

Iar mesajul lui pentru români, pentru guvernul nostru, este clar: ”Aveți o comoară! Am vizitat țara voastră. Este un loc minunat. Care este acaparat de forțe cărora nu le pasă de frumusețea și bogăția peisajelor, de fermieri și de experiența lor. Aveți o ultimă șansă! Guvernul vostru să lupte pentru voi, pentru cultura și mândria voastră, pentru produsele voastre de calitate, pentru frumusețea zonelor naturale. Încercați să le controlați până nu vi se iau din mâini! Aveți o ultimă șansă să luptați pentru țara voastră înainte să vă fie luată cu totul!”.

 Articol preluat di revista on line Agrointeligenta.

Scrisoarea unui irlanez către un comisar european: „România este ţara ultimei civilizaţii rurale autentice a Europei. Aici are loc un cataclism“

Irlandezul Peter Hurley, implicat în numeroase proiecte de promovare a satelor româneşti, a trimis o scrisoare deschisă comisarului european pentru agricultură, Phil Hogan. În document, Hurley îi cere oficialului să sprijine acei mici producători români, cei care nu sunt suficient de bine susţinuţi de statul român, amintindu-i că România este „ultima civilizaţie rurală autentică a Europei“.

Peter Hurley a trimis o scrisoare deschisă comisarului european pentru agricultură, Phil Hogan. Scrisoarea a postat-o pe Facebook, dar a trimis-o şi pe mail comisarului.

„Trebuie ajutaţi mai mult acei mici producători care sunt şi cei mai numeroşi, şi cei mai săraci, şi în cea mai dezavantajată poziţie. Actualul Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) are nişte acţiuni pentru ei, dar acestea nu sunt suficiente. Actualul PNDR ar trebui să îi ajute şi pe acei mici producători care nu s-au asociat, ar trebui să le creeze condiţii pentru asociere. Şi 8 miliarde de euro nu sunt destui pentru a-i ajuta pe fermierii mari, dar nici pe micii întreprinzători. Banii sunt prea puţini”, spune Peter Hurley, pentru ”Adevărul”.

În opinia sa, o mână de ajutor ar putea fi găsirea unor mijloace pentru ca aceşti mici producători să-şi poată vinde produsele lor şi o soluţie eficientă ar fi ca ei să se asocieze şi să formeze cooperative. ”Asta ar ajuta mai mult la comercializarea produselor lor şi ar aduce bani în comunităţile sărace”, adaugă Hurley.

Românul prin adopţie îi cere, în scrisoare, comisarului european, să facă o evaluare în România şi să verifice în ce măsură, practic, Planul Naţional de Dezvoltare Rurală chiar îi ajută pe aceşti mici producători şi să găsească soluţii pentru ca aceştia să facă faţă cu brio pe piaţa economică a ţării.

Irlandezul a ajuns în România în urmă cu mai bine de 20 de ani, când avea 26 de ani. A lucrat 15 ani ca şi consultant în marketing pentru stat şi pentru firme private, iar de ceva vreme este freelancer şi preşedintele Asociaţiei Interculturale de Tradiţii. În această din urmă calitate, Peter Hurley a investit până acum zeci de mii de euro în organizarea celor cinci ediţii ale Festivalului Intercultural de Tradiţie Maramureşeană „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel“.

Conţinutul integral al scrisorii, mai jos:

„Scrisoare deschisă către Comisarul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

17 martie 2015 la 18:05

Comisare,

Numele meu este Peter Hurley. Sunt din Irlanda. Trăiesc în România de peste 20 de ani. În ultimii sase ani am fost implicat în proiecte civice de promovare a României rurale, pentru care în 2011 am fost decorat cu Ordinul National pentru Merit. În 2012, am fost director de promovare în cadrul Unitătii de Sprijin a Retelei Nationale de Dezvoltare Rurală, fiind responsabil cu încurajarea cooperativelor agricole, turism rural si produse traditionale.

Stiu că multi ar dori să vă vorbească astăzi. De aceea, am condensat punctul meu de vedere la câteva minute si as dori să vă cer permisiunea să vi-l împărtăsesc.

Pentru a răspunde la întrebarea referitoare la rolul PNDR în lupta împotriva sărăciei din mediul rural – răspunsul este suficient de clar. Ca si în cazul versiunii consultative a Ghidului Solicitantului pentru Măsura 4.1 – „Investitii in exploatatii agricole”, resursele concentrate pe exploatatii mai mari de 8.000 unităti exclud marea majoritate a gospodăriilor agricole. Este dificil a vedea planul ca având impact semnificativ asupra sărăciei.

În decembrie 2008, am cinat cu un membru al Comisiei Parlamentare pentru Agricultură din Camera Deputatilor care mi-a spus: “În România sunt 120.000 de fermieri. Acestia reprezintă interesul nostru. Cele 4 milioane de gospodării tărănesti nu sunt problema noastră. Dacă doriti să vorbiti despre ele, luati legătura cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Totusi nu este firesc să lăsăm responsabilitatea exclusiv în sarcina administratiei românesti. Cred că trebuie să cercetăm mai profund.

Solutia costă bani, cred ca mult peste cele 9,5 miliarde de euro stabilite pentru Pilonul 2 în Programul National de Dezvoltare Rurală al României pentru perioada 2014-2020.

În anii 1920, clasa tărănească de României era una dintre cele mai bogate din Europa. Am auzit că îsi trimitea copiii la scoală în Franta. In 1930 în România erau 7.500 de cooperative cu 1,5 milioane de actionari, în timp ce populatia totală a tării era de 10 milioane de persoane.

Această cultură înfloritoare a primit trei lovituri de gratie: 1949 – 1990 – 2007

Comunistii au considerat clasa tărănească cel mai mare dusman al lor. I-au numit pe tărani “micii capitalisti”. Cu ani în urmă, l-am întrebat pe un “capitalist mic” de 80 de ani: “Cum a fost când a venit colectivizarea?”

“Într-o zi, au venit în curtea mea si au luat totul. Au luat calul, vacile, toate animalele. Căruta, plugul, toate instrumentele noastre mari si mici. Au luat toate semintele si tot din magazie. Au luat chiar si mica râsnită pe care o foloseam pentru măcinarea porumbului. Au dus totul la ferma colectivă. Si din acea zi, dacă nu doream să murim de foame, a trebuit să lucrăm pentru ei.”

“Si cum a fost în 1990, când ti-ai recăpătat terenurilor?” “În 1990?”, a spus el. “Mi-au dat înapoi terenul! Dar nu mi-au dat nici un instrument pentru a-l lucra. A trebuit să încep iarasi de la zero. Numai că de data aceasta eram cu 45 de ani mai în vârstă si nu mai eram tânăr.”

Am auzit despre colectivizarea fortată începută în 1949. Se vorbeste doar foarte putin despre de-colectivizarea fortată din 1990 si efectul său devastator asupra unei populatii rurale deja sărăcite. Milioane de săteni au fost catapultati înapoi la Epoca Fierului, luptând pentru existentă pe 3 sau 4 parcele de teren, situate la kilometri distanta, muncă istovitoare, fără umbră, câteva unelte manuale, poate un cal si o carută folosite în comun. (M-am întrebat întotdeauna, unde au fost în ultimii 25 de ani organizatiile umbrelă, responsabile pentru promovarea spiritului de cooperare al Europei? De ce au abandonat acestea micii producători din România?)

Si odată cu intrarea în UE în 2007, micii producători au fost pur si simplu distrusi. Au fost spulberati de complexul agro-industrial, care se întinde de la Portugalia până în Grecia. Cartofii sunt culesi în Germania (probabil de români), spălati în Italia si transportati în România. De la producător la consumator este un circuit închis. Acest complex a demarat acum 50 de ani, tot timpul subventionat de UE din toate punctele de vedere imaginabile: educational, ideologic, financiar, tehnologic, logistic, comercial.

Micul producător român nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul său de trai fiind fortat să-si părăsească tara natală. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au început comunistii, UE reuseste să finalizeze. Si poate mai presus de toate, ca urmare a acestei dizlocări, între 200.000 si 300.000 de copii români cresc fără unul sau ambii părinti pentru o parte sau întreaga lor copilărie.

Vă puteti imagina, Comisare, protestele publice dacă jumătate dintre elevii din clasele primare din Irlanda ar fi lipsiti de unul sau ambii părinti pentru întreaga lor perioadă de educatie ca urmare a participării la Uniunea Europeana? Si e doar o dimensiune a dificultătilor sociale suportate de către copii români astăzi.

Uniunea Europeană asistă – în spatiul rural românesc – la cea mai mare nedreptate socială din istoria sa. Este echivalentul în secolului 21 al “La dracu sau la Connacht!” (zona cea mai săracă a vestului Irlandei).

România este ultima civilizatie rurală autentică a Europei. Este o mostenire agricolă a cărei unicitate nu o vom mai revedea. Si totusi strategiile noastre nu par să fi avansat fată de politica de “laisssez-faire” din secolul al XIX-lea.

Piată deschisă produce avantaje pentru unii oameni în detrimentul altora. Acesti altii, din cauza pozitiei, educatiei lor, istoriei lor poate, se trezesc exclusi de la beneficiile pietei comune. Ei ar trebui să primească sprijin.

Aceasta nu este o idee nouă. Aristotel a vorbit despre justitie: oamenii inegali (diferiti) trebuie tratati inegal.

Dacă aceasta nu se potriveste situatiei săteanului român….

Acum pot auzi în acelasi timp si întrebarea contribuabilului european: de ce ar trebui să ne pese?

Eu cred ca putem identifica o multime de motive sociale si economice foarte solide pentru care ar trebui să ne pese tuturor de acestă problemă.

Dar care este cea mai importantă cauză pentru mine după 21 de ani de când sunt aici?

Acesti fermieri si strămosii lor au tinut prima linie a Europei de sute de ani. Si nu sunt doar români. Există 400.000 de mici fermieri maghiari aici. Si până în 1991 au existat si o jumătate de milion de săteni germani. Împreună au tinut sus drapelul astfel încât toti ceilalalti europenii să poată prospera si dormi bine. Ei au fost pacificatorii neplătiti si tăcuti ai Europei, timp de mai multe generatii. Zona tampon. Pentru a păstra pacea, de multe ori au trebuit să meargă la război. Si niciodată nu s-au eschivat de la responsabilitătile lor. Au plătit timp de 45 de ani, pretul fără milă sub comunism, abandonati de vest si având unghiile smulse în timpul programelor de reeducare. Si ce primesc în schimb? Locuri de muncă de livrare pizza în Scunthorpe si documentare pe Channel 4 numite “The Romanians are coming! (Vin românii)”.

Are loc un cataclism în România, Comisare, iar epicentrul său se afla la sat.

După ce am trăit timp de 21 ani aici pot confirma multe lucruri. Unul dintre ele este că irlandezii si românii sunt exact la fel. Singura diferentă este aceea că Irlanda este o insulă. În 800 de ani am avut doar un singur vizitator. Românii mereu la mijloc, literalmente, au avut un alt vizitator în fiecare generatie.

Cel mai recent vizitator este Uniunea Europeană.

Cel imediat înainte era Uniunea Sovietică.

Si adevărul dureros este că toti acesti vizitatorii iau mult mai mult decât aduc.

Povestirea mea finală este referitoare la bancherul pe care l-am întâlnit în 1997, când au început să intre pe piata româneasca:

„Exista 6 milioane de case si apartamente în România. Iar toate proprietătile sunt 100%, fără a fi ipotecate. Nicăieri altundeva nu există asa ceva. Aceasta reprezinta un „stoc de locuinte” în valoare de 300 miliarde de euro pe care noi le vom transforma în datorii, care să producă profit.”

De 15 ani, cel mai mare import în România a fost euro.

Comisare, România este o tară fascinantă si complexă. Într-un mod ciudat, destinul său pare a fi testarea fermitătii si verticalitătii tuturor celor care se nasc sau se aventurează pe aici, indiferent că sunt oameni sau imperii. În cazul în care mesajul nostru este “Bine ati venit la UE, lăsati demnitatea la usă!”, e greu de crezut că acesta nu va avea un efect de bumerang.

Fac apel la dvs pentru ca trebuie să existe un mecanism pe care să il puteti declansa, care ar precipita o evaluare independentă a ceea ce eu numesc “nedreptatea din mediul rural al Romaniei” (Rural Romania’s Raw Deal), o evaluare care ar putea permite Comisiei să si asume responsabilitătile reale în România, pentru securitatea pe termen lung a tuturor cetătenilor UE. Românii nu sunt doar o piată. Sunt cei care mentin pacea. Nu pare sa existe nici o limită pentru ceea ce cheltuim pe arme si protectie bancară. Deci, o data am putea, vă rog, să punem un pret pe pace?

Am cu mine o fotocopie a unei cărti rare. A fost scrisă în 1921 de către un alt irlandez, trimis aici de Horace Plunkett. Se numeste “Miscarea cooperatistă din Iugoslavia si România – lectii pentru reconstructia postbelică”.

Cândva micii producători ai României au fost un model pentru Irlanda în perioada de tranzitie. Nu există nici un moment mai prielnic decât acum pentru a dărui ceva în schimb”.

Articol relatat de adevărul.ro