Top 201 Citate LEGENDARE de MARE INTERES | Citate & Aforisme

SATUL ( FED UP - subtitrare in limba romana)

Un documentar care ridica un imens semn de intrebare referitor la modul in care intelegem sa crestem generatiile urmatoare. Vizionare placuta si spor la gradinarit.

Cum e mai bine?

Cred ca gradinarii adevarati sadesc de toate si legume dar si sentimente.
Sa aveti o toamna minunata cu roade bogate.

Longevitatea se invata, ca orice lucru de pe pamant.

40 de reguli simple care ne ajuta sa ne pastram in forma si de ce nu sa adaugam un plus sanatatii, confortului si sperantei  noastre de viata.

Sanatate

1. Mizati pe ceaiul verde. Ceaiul verde este o bautura traditionala in China , tara care numara o multime de persoane trecute de 100 de ani. Cercetatorii de la " Medical College of Ohio " au descoperit in 1997 ca pe langa antioxidantii continuti, ceaiul verde inhiba formarea si dezvoltarea celulelor canceroase.

2. Adoptati o pisica. Karen Allen, cercetator in medicina la Universitatea Buffalo (Statele Unite), afirma ca "pisica joaca rolul de tampon asupra efectelor patogene ale stresului". O pisica in casa inseamna, deci, scaderea tensiunii arteriale  - ca urmare - si a riscurilor unei boli cardiace.

3. Descoperiti algele tineretii vesnice. Spirulina constituie, realmente, o sursa unica de oligoelemente si de acizi grasi esentiali, ale caror proprietati in prevenirea imbatranirii nu mai trebuie demonstrate. Rezultatul: o cura cu spirulina(capsule) aduce un surplus de tonus si de vitalitate.

4. Imitati albinele si convertiti-va la  miere si polen. Un studiu recent efectuat intr-un spital din New York a demonstrat ca ele actioneaza pozitiv asupra colesterolului si a trigliceridelor. Este de retinut ca speranta de viata la apicultori este superioara celei a populatiei in general.

5. Crutati-va partenerul / partenera de viata. 5% din cazurile de cancer pulmonar se datoreaza fumatului pasiv, cand fumator este tovarasul de viata sau colegii de birou. Un studiu american a constatat o crestere cu 23% a mortalitatii coronariene la barbatii nefumatori, casatoriti cu femei fumatoare.

6. Tineti sub control tensiunea arteriala. Odata cu imbatranirea, tensiunea arteriala afecteaza tot mai mult speranta de viata. Prevenirea ei se bazeaza pe reguli de viata bine cunoscute: un kenko super mini pe centrul nervului anghinal, exercitiile fizice, regimul alimentar echilibrat, sare cu masura si, la nevoie, reducerea excesului de greutate.

7. Beti apa cu paharul mare. Cercetatorii Japonezi si Americani au demonstrat ca peste 5 pahare de ApaPi Alcalina Optimizata Hexagonala baute zi de zi reduc cu 60% riscul afectiunilor cardiace.

8. Atentie la insulina! Hormon-cheie al metabolismului - adica al utilizarii energiei alimentare, insulina accelereaza procesul de imbatranire, atunci cand este produsa in cantitate prea mare.Morala: zaharul putin va mentine tineri. Mancati miere!

9. Supravegheati- va ereditatea. Fiecare dintre noi este dotat cu o mostenire genetica pe care ar trebui sa o studiem indeaproape, pentru ca adeseori  prezentam aceleasi predispozitii la o boala sau alta ca si parintii sau bunicii nostri.

10. Spalati-va pe maini. O igiena reprosabila a mainilor (4 spalari pe zi) va permite sa contractati cu 25% mai putine guturaiuri si cu 50% mai putine gastroenterite, comparativ cu persoanele care se spala pe maini o   singura data pe zi.

11. Faceti siesta. O echipa de cercetatori de la Universitatea din Boston a demonstrat ca o siesta facuta la mijlocul zilei poate face sa dispara semnele de oboseala a creierului si sa sporeasca performantele de memorie. Ei au constatat, de asemenea, o ameliorare cu 20% a capacitatii de invatare la persoanele care pot sa doarma in orele de pranz.

12. Evitati medicamentele combinate. Cardiacii care iau medicamente pentru inima, dar si aspirina, prezinta un risc de criza cardiaca cu 75% mai mare decat cei care evita aceasta combinatie - arata un studiu efectuat recent in Scotia pe 7000 de subiecti.

13. Inveliti-va. Conform unui studiu realizat la Universitatea din Lille , scaderea brusca de temperatura sporeste cu aproape 13% riscul unei crize cardiace.

14. Curatati tastatura calculatorului. Bacteriologii de la Universitatea din Arizona au constatat ca aceasta contine - in medie - 25.000 de germeni microbieni, adica de 300 de ori mai mult decat colacul toaletei de la o institutie publica.

15. Testati unul din secretele sanatatii detinute de Kneipp: mergeti cu picioarele goale prin iarba uda de roua (atentie la viespi!). Acest pastor din secolul 19, precursor al terapiilor alternative, o facea in fiecare dimineata, pentru antrenarea rezistentei fizice.

16. Incercati homeopatia. Studiile tind sa demonstreze tot mai mult ca homeopatia face sa dispara numeroase simptome, mai ales cele ale fibromialgiei, adica oboseala cronica, de care sufera 1-2% din totalul populatiei de pe glob.

ALIMENTATIE:

17. Ciocniti paharele. Pentru dr. Leonard Guarant de la Institutul de tehnologie din Massachusetts , consumul zilnic de vin (1 pahar) prelungeste speranta de viata cu aproape 30%.

18. Limitati consumul de carne. De aproape 50 de ani, studiile epidemiologice atrag atentia oamenilor de stiinta asupra anumitor patologii cronice asociate consumului de carne. La modul ideal, un adult n-ar trebui sa ingereze mai mult de 120 g de carne de vita pe saptamana.

19.Consumati otet de mere. Utilizarea ca remediu a otetului de mere a fost popularizata de un medic american din Vermont , dr. Jarvis. Acesta a constatat longevitatea exceptionala a persoanelor care-l consumau si a inceput sa il prescrie pacientilor sai (in doze moderate) datorita virtutilor sale drenante.

20. Mancati ciocolata. Prestigiosul "British Medical Journal" a publicat recent un studiu efectuat pe 8000 de subiecti, demonstrand ca cei care consumau o cantitate mica de ciocolata (intre 1-3 tablete pe luna), riscul mortalitatii era mai scazut cu 36% decat la cei care nu consumau ciocolata deloc.

21. Nu neglijati usturoiul! Dupa ce-au descoperit un numar foarte mare de centenari in comitatul Jinshan, specializat in cultura usturoiului, cercetatorii chinezi au ajuns la concluzia ca acesta prelungeste viata.

Usturoiul are capacitatea de a reduce tensiunea arteriala.

22. Consumati Jade Green Zimess (orz verde), nuci, tofu si fasole. Cercetatorii din Toronto au descoperit faptul ca la persoanele care au introdus timp de o luna in alimentatia lor obisnuita jade green zimess,nuci, tofu si fasole, nivelul colesterolului a scazut cu 40%.

23. Nu sariti peste micul dejun! La persoanele care obisnuiesc sa manance dimineata, cazurile de obezitate sunt cu 44% mai putine decat la cele care se abtin.

24. Consumati banane in fiecare zi. O banana pe zi aduce 400 mg de potasiu, care permite reducerea cu aproape 40% a riscului unui atac cardiac!

25. Consumati mere in fiecare zi. La persoanele care cedeaza in mod regulat tentatiei de a musca dintr-un mar, riscurile unor boli cardiace sunt cu 30% mai mici decat la persoanele care rezista acestei tentatii.

26. Consumati salata zilnic. Foile de salata verde contin luteina, o substanta din familia carotenoidelor, puternici antioxidanti. Luteina pare sa joace un rol benefic pentru sanatatea inimii si pentru sistemul imunitar.

27. Savurati desertul "anti-imbatranire". Luati doi pumni de fructe rosii (cirese, capsuni, zmeura, coacaze etc.) si stropiti-le cu lapte acru. Indulciti desertul - dupa gust cu miere si veti obtine un adevarat regal de flavonoide, substante care combat oxidarea, cea care ne imbatraneste celulele.

PSIHOLOGIE

28. Plangeti! Lacrimile permit evacuarea unui exces de tensiuni daunatoare sanatatii. Unii afirma chiar ca longevitatea femeilor s-ar datora capacitatii lor de a elimina toxinele plangand.

29. Imbratisati femeile . Conform invataturii taoiste,femeile  au efecte benefice asupra longevitatii: transforma energiile negative in energii pozitive. Strangand in brate o femeie , va reincarcati cu energie vitala.

30. Iesiti din cochilie. Activitatile sociale si relationale imbunatatesc speranta de viata: persoanele mai active social fumeaza mai putin, mananca mai sanatos, fac regulat exercitii fizice si stiu sa vorbeasca despre problemele lor.

31. Priviti partea buna a lucrurilor. Optimistii traiesc mai mult decat pesimistii si prezinta mai putine riscuri de deces prematur. Fericirea si optimismul par, de asemenea, sa sporeasca numarul celulelor noastre imunitare, armele cele mai eficiente ale organismului impotriva bolilor.

32. Recitati poezii. Cercetatorii elvetieni au demonstrat ca persoanele care recita poezii cate o jumatate de ora in fiecare zi isi reduc considerabil nivelul de stres si deci si riscurile unor maladii cardiace.

33. Studiati. Cercetatorii californieni au descoperit faptul ca femeile cu bacalaureat sau studii superioare sunt mai putin predispuse la bolile de inima decat tovarasele lor mai putin instruite.

34. Bizuiti-va pe inteligenta. De curand, oamenii de stiinta englezi au publicat un studiu legat de relatia dintre coeficientul de inteligenta (IQ) si longevitate. Conform rezultatelor prezentate pentru o perioada de 60 de ani, indivizii cei mai inteligenti au cele mai mari sanse sa moara ultimii.

35. Oferiti-va o planta verde. Persoanele care locuiesc in zona rurala au o speranta de viata superioara celei a orasenilor. Un studiu al Centrului medical din Tokio a demonstrat ca populatia urbana care traieste in apropierea spatiilor verzi imbatraneste mai greu.

36. Mama. Un studiu al Scolii medicale de la Harvard a demonstrat ca persoanele in relatii "reci" cu mamele lor sunt cu 91% mai la risc de a contracta o boala grava, in perioada vietii adulte.

37. Fiti credinciosi. Mersul regulat la biserica sporeste speranta de viata, conchide "Jurnalul international de psihiatrie si medicina". Deosebit de eficienta pentru destresarea organismului si deculpabilizarea sufletului, frecventarea lacasurilor de cult protejeaza de asemenea digestia si respiratia.

38. Asterneti-va sentimentele pe hartie. Dr. Pamela Peeke de la Universitatea din Baltimore va informeaza: "Trei minute pentru a exprima cateva ganduri intr-un jurnal sau cateva cuvinte adresate in scris unui prieten sunt suficiente pentru a calma starile de stres". Dovada? Dupa 4 luni de incitare la scris, 47% din pacientii astmatici aflati in tratamentul ei au manifestat o ameliorare a simptomelor.

39. Mergeti la cinema .Vizionarea unui film sau a unui spectacol de teatru sau prezenta in sala de concerte ne ajuta sa traim mai mult - acestea sunt concluziile unui studiu suedez realizat pe 12.000 de persoane. 36% dintre pasionatii de manifestari culturale au atins, efectiv, suta de ani, fiind inca in putere, pentru ca aceste distractii stimuleaza functionarea sistemului imunitar!

40. Visati. Conform neurologilor, visele servesc la stabilirea unor legaturi intre amintirile inmagazinate de creier pe parcursul zilei si amintirile mai vechi. Pentru psihanalisti, visele exprima aspecte neglijate ale personalitatii noastre. in ambele cazuri, visarea este o cale de a fi in armonie cu noi insine, deci de a evita irascibilitatea si tulburarile de comportament care pandesc persoanele private de somn.

 Primit pe email.

Tudor Gheorghe - Acolo este ţara mea

Sa ne pretuim valorile cat inca le mai avem.

Foaia matricola sau cum erau evaluati elevii in 1940

Acest material l-am primit in aceasta seara de la un prieten si-am ramas surprins cat de meticulos si bine organizat era invatamantul ( nu sunt sigur dar cred ca se lucra dupa sistemul conceput de Spiru Haret - pana sa fie inlocuit de cel bolsevic) in anii 1939-40 si ce"departe" de realitate am ajuns  azi dupa reforme facute de "ABRAMBURICI SI ABRAMBURICE"

Dar va las sa va convingeti singuri. O seara linistita.

A fost gasit un document colosal in satul Şona ( satul copilariei pictorului  Câlţia).

Este o foaie matricola a unei eleve de clasa a 7-a in anul scolar 1939-1940.

Ce se noteaza in aceasta si cum:

-Starea sociala a copilului, daca i-a murit vre-un frate, cu cati doarme in camera sau in pat, cum ii este somnul si alimentatia, ce preocupari extra scolare are, si ce profesie i s-ar potrivi.

- Care este profilul psihologic al elevei... iata cu ce rubrici: intelect ( inteligenta, atentia, memoria, imaginatia): temperament (viteza de reactie, sensibilitatea, puterea de munca, sarguinta, voiosia): personaliate si caracter (neinfluentabilitatea, sociabilitatea, camaraderia, onestitatea, bunatatea, simtul dreptatii, spiritul de conducator, starea sufleteasca)

-Situatia scolara impartita in categorii ( educatia sanatatii, educatia mintii, educatia artistica, educatia moral-religioasa) care se noteaza individual sau ca grupe de cunostiinte.

Este incredibil cum in acest SAT, in 1940, in Romania, se evalua un elev cu atata complexiate si atentie la el ca intreg.

Tamplarul Parintelui Arsenie Boca

     I-a  sculptat crucea de mormânt  părintelui Arsenie Boca.
      A   lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni  prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părinteleArsenie  "Să-mi faci crucea"

     Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi   fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul  tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume - "Arsenie". Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. "Ieromonahul" Un­spre­­zece  litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tareşi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima.  Îi răsună în minte cuvintele de laultima întâlnire: "Să vii la   mine la mor­mânt,că te voi putea ajuta mai bine decât  acum". Dar despărţirea e prea grea şi-i întu­necă nădejdea.
 Începe să lucreze la prima lite­ră. Un "I" înalt şi zvelt,     desenat chiar de părintele Arsenie în timp ce se afla pe
patul de moarte. Încet, pri­virea i se împăienjeneşte şi lacrimile îi curg pe obraz. Părintele Arsenie venise în urmă cu    câte­va luni la el, la spital. 

           Pe Gheorghe Vâlcea îl chi­nuia o dure­re cumplită de picioare. Suferea de ea        încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea  nici­cum pace,  aşa că se inter­nase. Părintele a sosit   neanunţat. În salon, câţiva bărbaţi îşi omorau timpul jucând zaruri şi flecărind lucruri lu­meşti. Când a deschis uşa , au       înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi fredelitori plutea ceva, o boare de sfin­ţenie nenumită, care te  ţintuia. A venit la el la pat şi i-a spus simplu - "Nea   Vâlcea, aş dori sa vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop".  Rugămintea l-a năucit. Stătea înlemnit în pat, cu picioarele betege,  iar părintele Arsenie îl ruga să plece! S-a străduit să-i acă pe plac, iar mă­dularele, până atunci bicisnice, l-au   ascultat.
Încet, ca prin minune, a putut păşi fără să mai  simtă du­rerea aceea sfâşietoare. Au plecat împreună  din spi­tal. Pe drum, i-a spus la fel de direct: "Nea Vâlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Dom­nul o altă  misiune.  După ce voi părăsi lumea asta, totul se va schimba  în ţa­ră . Nu-ţi pot spu­ne amănunte, pentru că i-aş   pa­nica pe oameni. Dar voi fi ală­turi de tine mereu. Din lu­mea cea­laltă, te voi putea aju­ta mai mult.   Să vii la mine la mormânt". L-a ascultat buimăcit. Deşi bă­trân, părintele Arsenie era în plină putere.  Şi acum îi vorbea de moarte şi de lumeacealaltă! L-a crezut,   dar a sperat mereu, până în ultima cli­pă, că nu va fi   aşa. Că părintele va mai face un miracol, încă unul, în­tre atâtea   sute câte săvârşise în tim­pul vieţii, şi-şi va prelungi şederea în lume. Însă, cu tim­pul, nădejdea aceasta s-a  risi­pit. Părintele l-a pus să-i lucre­ze şi crucea. Una simplă, de lemn, acoperită cu scân­du­ră, aşa cum îşi mai dăltuiesc şi acum ţă­ranii din Ţara Zarandului, locul în care părintele văzuse lumina zilei. De scris n-a scris nimic pe faţa ei. A aşteptat până în ultima clipă. Era acasă, la Comarnic, când a primit  vestea: "Vino la   Sinaia. Domnul bătrân a murit". Atunci a simţit că ceva se rupe din el. Tot drumul l-a străbătut 

plângând.  Lacrimile îi curg şi acum, când îşi aminteşte cum   terminase crucea. Cea mai grea a fost ultima literă, un "L" încârligat şi bătrân, aşa cum mai văzuse doar pe   lespezile voievozilor - "Arsenie Ieromonahul".
 Atât. Aşa voise părintele, desenând el însuşi literele pe patul de moarte. Un testament   care să fie pus la căpătâiul lui. O cruce la care se  vor închina sute de mii de oa­meni, mulţimi ce se vorscurge ca un fluviu de> rugăciune spre    mor­mântul smerit de la Prislop. "De dincolo vă voi putea aju­ta mai mult!". Desenele     unui artist "Dacă ar veni cineva la mine  şi mi-ar spune că pot săpa un tunel până la capătul pământului, ca să-l întâlnesc din nou pe părintele Arsenie Boca, să ştiţi că aş fi gata să sap! Toată viaţa! Aşa foc mi-a lăsat în inimă
 omul ăsta!"
    Gheorghe Vâlcea e şi  el acum un om în vârstă. De câte ori aminteşte de părin­tele, ochii i se îm­pă­ienjenesc de lacrimi. Anii   l-auajuns din urmă, dar nu l-au po­topit. Deşi e  aproape octogenar, continuă să lucreze şi acum în   atelierul lui din Co­marnic. Aici, printre    scânduri, cuie şi dălţi, a petrecut împreună cu marele   du­hov­nic al Ardealului  ani în şir. Ultimii   doi­spre­zece ani ai vieţii  pă­rin­te­lui. Cei mai e­nig­ma­tici şi mai pu­ţin cu­noscuţi. Cei în care "domnul bă­trân", aşa  cum îl numeau apro­piaţii pentru a-l scăpa de    ochiul nevăzut al Securităţii, se retrăsese la Sinaia,   pentru a se pregăti de marea trecere. 

Pe  atunci, Gheorghe Vâlcea era încă în puterea vârstei. "Erau ultimii ani ai comunismului. Mă ştia lumea de        tâmplar, iar un cunoscut a venit la mine şi mi-a spus că e nevoie de nişte lucrări la Sinaia. Am mers acolo la o casă în care locuiau nişte femei. Pe urmă am aflat că> erau de fapt măicuţe, date afară din mânăstire de comunişti, cu decretul din 1959. M-am gândit - «Doamne, în ce mă bag?», dar am continuat să lucrez după nişte schiţe pe care măicuţele mi le adu­ceau". Desenele erau de o frumuseţe aparte.

 Gheor­ghe    lucrase până atunci în multe locuri şi văzuse   nenumărate modele. Dar acestea erau altfel. Păreau       ieşite din mâna unui artist. Unul foarte înzestrat.      Le-a întrebat pe măicuţe cine le face, iar acestea i-au >       răspuns că au o ingineră credin­cioasă la Sebeş. "Nu le-am crezut! Ştiam eu cum> lucrează inginerii... Aici era mână de artist. Unul   mare,dăruit cu talent. Dar nu am zis nimic. Am lucrat  după acele modele timp de doi ani de zile. Până-ntr-o   zi".

     A venit la el pe neaşteptate. Era îmbrăcat în haine civile, pentru că, de când fusese    alungat din mânăstire, > vieţuia dis­cret, ascuns de   ochii celorlalţi, într-un anonimat deplin. Un bătrân dis­tins, zvelt, cu ochi pătrunzători. Atât de  pătrunzători, încât i-au ră­mas până astăzi   întipăriţi în minte lui Gheorghe.
    I-a spus direct: "Nea  Vâlcea, tu nu mă cunoşti pe mine, dar eu te cunosc   foarte bine. De astăzi ră­mâi în fa­milia noastră". Întâl­ni­rea l-a bul­versat.   "Mi-a schimbat starea lăun­trică. Nu era un om ca  noi.
     Părea din altă lu­me".Aşa s-au apropiat unul dece­lălalt. O întâmplare apar­te avea să-i dez­văluie meşterului Gheorghe Vâl­­cea dragostea deplină a părintelui şi smerenia sa. Osme­renie de om sfânt. Lucrau la Mânăstirea> Sinaia,  la acoperiş, Gheorghe Vâlcea meşte­rind sus şiţa,iar părintele, de jos, dându-i indi­caţii. La un      moment dat, sleit de oboseală, a trebuit să coboare şi plece acasă. Părintele Arsenie a crezut că-l supă­rase cu ceva.  A doua zi l-a  aşteptat cu o ceaşcă de ceai şi, după ce auluat micul  dejun, s-a ridicat şi l-a luat în braţe. Pe nepregătite: "Nea Vâlcea, te rog să mă ierţi dacă ieri   ţi-am greşit cu ceva! Iartă-mă, că şi eu te voi ierta,  şi n-o să mai scapi de mine, nici în lumea asta, nici   în cealaltă". Din îmbrăţişarea aceea caldă s-a zămislit  o mare prietenie. Una mai presus de timp.

    "De atunci, părin­tele mi-a rămas   în suflet. A fost o legătură cu un om care e mai presus   de noi, o legă­tură care depăşeşte lu­mea aceas­ta. El nu mă supărase cu nimic, dar era de o    delicateţe extraordinară şi a vrut să fie sigurcă sunt  cu cugetul împăcat. De atunci, ne-am văzut mereu". Anii    din urmă ai părintelui Arsenie Boca au fost ani de  anonimat aproape deplin. Deghizat în straie civile, interzicându-le celorlalţi să-l mai numească "părinte",    pentru a nu atrage atenţia Securităţii, marele duhovnic    se strecura prin vremuri.
  Pleca adesea  de la Sinaia la Comarnic, pentru a adăsta ceasuri   întregi în atelierul lui Gheorghe Vâlcea. Vorbeau  câte-n lună şi-n stele. În încăperea micuţă, marele  duhovnic de la Sâmbăta de Sus, cel la a cărui predică  se adunau mii de oameni, moşea acum la naşterea la cer a unui singur suflet. Încet, cu răbdare şi cu multă  dragoste. "Eu învăţam de la el, întrebându-l despre    lumea asta şi, mai ales, despre cealaltă, iar el >       ucenicea la mine, că-l deprin­deam cu meşteşugul lucrării lemnului. Era tare smerit! Mă asculta >       întotdeauna cu atenţie. Niciodată nu mă contrazicea.  Mulţi spun că era un om dur. Nici pome­neală! Era un suflet bun şi foarte blând. Se apropia de tine cu o aşa delicateţe, cu atâta  prietenie, încât nu puteai să-i rezişti. Eu le-am mai  spus celor are vorbesc despre el că l-au întâlnit, dar   nu l-au cunoscut. Eu unul l-am cunoscut foarte bine. Şi  vă pot spune că vor trece sute de ani până când vom mai  avea parte de un asemenea părinte. Unul ca el se naşte o datăla o mie de ani!"
      Miracolul 

                                 Îşi internase  soţia la Institutul Parhon. În ultimul timp, nu se  simţise bine. Au fost pe la mai mulţi doctori şi, în  cele din urmă, ajun­seseră la Bucureşti. Când i-au dat vestea, era pe hol,> aşteptând-o. Soţia avea cancer,  unul aflat într-un stadiu foarte grav. Me­dicii îi  spuseseră clar - şanse de scăpare nu prea sunt. Poate   una la o mie, aşa că ar trebui să se consoleze cu   gândul că o va pierde. A rămas năucit.
     Ce să facă, încotro să se îndrepte? L-au   îndru­mat spre spita­lul Filantropia,  suge­rân­du-i să o opereze, poate că îi va mai  prelungi zilele. Acolo,medicul a privit analizele, apoi l-a între­bat, scurt, dacă are credinţă în      Dumnezeu. "I-am răspuns că am, iar el mi-a zis să mă  rog, pentru că numai din cer poate veni o scăpare".

 A fugit direct la Sinaia, la părintele Arsenie. Era disperat. "Pe tren am plâns   încon­tinuu. Nu ştiam unde să> > mă mai ascund de oameni". Părintele l-a primit ca de obicei. Senin, liniştit, aşa cum era întotdeauna. A început de îndată să-i vorbească de Mânăstirea Prislop, de câte au de    făcut acolo. "Încerca să-mi dis­tragă atenţia, dar mie nu-mi stătea mintea decât la so­ţia mea. Nu aveam copii, ea era sufletul meu, iar părin­tele  singura nădejde.

 Am tot aşteptat clipa    potrivită să-i spun de necazul meu, când, la sfârşit,   mi-a zis chiar el: «Nene Vâlcea, fii > pe pace. Să se    opereze soţia la Bucureşti şi totul o să fie bine». Nu apucasem să-i zic nimic de boala ei, în tot răstimpul  am vorbit doar de lucrările de la Prislop. Dar parintele avea darul înaintevederii şi a ştiut tot       timpul prin ce trec, fără să-i spun. Am ple­cat întărit".  După trei zile, femeia a intrat în operaţie. Gheorghe Vâlcea a aşteptat pe holurile spitalului, frământând ru­găciuni, aninând nădejdi. Minutele se făceau cea­suri, ceasurile >       zile. Îşi pu­sese încrederea în rugăciunile pă­rin­telui, dar în clipele acelea, speran­ţele se năruie. 

 Deodată, din sala de ope­raţie  a ieşit o doctoriţă. Era răvă­şită. A spus precipitată că: "domnul doc­tor Bălănescu a amuţit  după in­ter­venţie. A început operaţia,dar înăun­tru nu a mai găsit nimic, nicio tu­moră! 

        Acum s-a închis în cabinet şi nu mai primeşte pe  nimeni. Aşteptăm şi rezultatul biopsiei, şi dacă nici        de la laborator nu iese nimic, înseamnă că e un   miracol!".  Miracol a şi fost.
  Când ajunge în acest punct, vocea bătrânului tâmplar tre­mură din nou. A fost momentul în care a văzut pe viu puterea rugăciunilor părintelui Arsenie. Atunci a înţeles pe deplin cu cine> fusese prieten atâţia ani. S-a întors> la Sinaia şi marele duhovnic i-a spus zâmbind - "Ai văzut puterea lui Dumnezeu! Acum ai încredere în mine?".
   O privesc pe soţia lui Gheorghe Vâlcea.    Umblă prin curte ca un prâsnel, robotind printre flori.     E rodul viu al unei nădejdi împlinite.  

    Dar acesta nu a fost singurul miracol făcut de pă­rintele Arsenie.  S-a mai întâmplat şi cu un  prieten de-al lui Gheorghe Vâlcea. Fusese internat laspital la Azu­ga, iar doctorii i-au spus că mai are de trăit doar două luni de zile. Îşi pierduse orice nădejde. Faţa lui se înnegrise de boală, ca un tăciune. "Mă durea sufletul de el, că eram
 tare buni prieteni. Aşa că l-am rugat să se externeze şi să mergem la părintele Arsenie. El nu mai trăgea nădejde că scapă, dar a venit cu mine".

       Părintele i-a primit în grădină şi a început să le   vor­bească de planurile sale de viitor. Ca de     obicei, nu se concentra pe durere şi boală, ci încerca  să mute accen­tul spre nădejde. "La sfârşit, a   venit la prietenul meu şi i-a trecut mâna de pe piept        până spre pântece şi i-a spus: «Stai liniştit, că nu o    să mori din asta».
  Atât! Am plecat, iar   prietenul meu nici nu s-a mai întors la spital. În câteva  zile s-a pus pe picioare. Trăieşt şi acum şi e sănătos.    Tun! Vindecarea s-a petrecut îna­inte de revoluţie, iar   de atunci nu a mai avut nicio pro­blemă serioasă cu  sănătatea". 

                De dincolo de mormânt Gheorghe Vâlcea a fost ultimul care a ieşit din groapă. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna, lângă cel la care ţinuse atât de mult. Nu mai ştie decât că l-au prins   preoţii în braţe. De văzut nu vedea nimic, din pricina   lacrimilor. Apoi zilele s-au scurs, şi între    el şi plecarea la Domnul a părintelui s-au aşternut anii.
       La mormânt au început să vină oamenii. Din ce în ce mai des, din ce în ce mai mulţi. Pelerinii po­vesteau> miracole, călu­gării găseau izbăvire în ispite. Părintele Arsenie nu refuza pe nimeni. Aşa cum îi spusese omnului Gheorghe Vâlcea, din cealaltă lume lucra cu mai multă putere. Ani de-a rândul s-a numărat şi el printre ei. A continuat să lucreze la mânăstire la Prislop. Poarta de la intrare e sculptată de el, şi la fel şi ceea ce e dăltuit în lemn prin mânăstire. Din când în când, urca în faţa crucii ieşite din mâinile lui.
     Îngenunchea şi se ruga părintelui. Nu-i spunea    multe vorbe. Ştia sfântul ce are nevoie. Până într-un an, de >       curând, când boala de picioare l-a secerat din nou. A mers        la spital, a cer­cetat doctori, dar za­darnic. >       Durerile nu-l pă­ră­seau. Şi-a adus atunci aminte de   ce-i spusese marele duhov­nic - "să vii la mor­mânt!". Şi-a ve­nit. A plecat din spital cu  greu, pentru că nu se simţea bine. Chinuit, a ajuns la Prislop şi s-a pră­buşit în faţa crucii părin­telui.  L-a rugat să-l ierte, i-a spus că e neputincios şi că acum e   ultima oară când vine să-l cerceteze. Bătrâneţile l-au ajuns, pi­cioarele îl dor, aşa că de acum     îi va vorbi de acasă. Când s-a ridicat, a sim­ţit că    durerile îl pără­sesc. Se simţea mai bine. A mers   câţi­va paşi, apoi a coborât sprinten până la mânăstire.
      Era ca nou. "Şi să ştiţi, aveţi cuvântul meu, că sunt om bătrân, de atunci nu am mai avut probleme cu        picioarele.

 

               PUTEREA  UNEI RUGACIUNI

Cand veti citi aceste randuri, opriti-va si spuneti o rugaciune de multumire pentru  toate realizarile, dar si nerealizarile  voastre. Doar atat trebuie sa faceti.

 Toti avem nevoie de rugaciune !

 "Doamne Dumnezeul nostru, 

daruieste-le sanatate   si-i vindeca pe cei bolnavi, da-le
 hrana celor infometati, 

 haine si adapost celor ce nu au,

 libertate celor ce sunt  lipsiti de ea,

 iertare de pacate tuturor.

 Lumineaza-le    Doamne mintea celor ce sunt in examene
 Da Doamne liniste si   pace in lume si ne iarta pe noi pacatosii!
 Intareste-ne in dreapta  credinta, alunga de la noi pe vrajmasii cei vazuti si nevazuti.
 Daruieste-mi si mie Doamne, tot ceea ce Tu crezi -mi este de folos; fie Doamne asa
 cum voiesti Tu si nu   dupa voia mea.
 Ca binecuvantat sa fie numele Tau in vecii  vecilor,  Amin." 

O şcoală a vieţii

Miracolul japonez ...

 Va rog sa cititi despre aceste fapte concrete din viata japoneza ...

 

1. Ati stiut ca elevii si profesorii japonezi au program de curatenie obligatoriu in scoli si licee. Ei participa impreuna in fiecare zi timp de min.15 min.la un program de curatenie generala in liceele si scolile frecventate (vezi foto jos). Datorita acestui fapt noua generatie are deja grija fata de pastrarea, respectarea ordinii si curateniei, lucruri care cu timpul devin absolut necesare deja in activitatea lor viitoare.

 2. Cetatenii japonezi care detin animale de casa (caini, pisici) au obligatoriu intodeauna asupra lor pungi igienice speciale pt.adunarea reziduriilor eliminate de acestea pe strazi, parcuri, in aer liber, e.t.c. Multumita igienei si a spiritului de responsabilitate, curatenia in Japonia a ajuns la un inalt grad in codul de comportament japonez.

3. Cei care intretin curatenia, salubritatea, gunoierii japonezi sunt numiti „inginerii sanatatii”!!..??

Au un venit lunar echivalent cu c.ca 19500-33000 RON ?!?!..., dar pentru aceasta „munca” participa la serioase examene date in scris si oral.

4. Japonia este vitregita de resurse naturale. Anual este supusa la uriase valuri marine (tzunami), uragane, sute de cutremure, dar a ajuns prin munca si respect a 2-a putere economica in lume.

 5. Hiroshima a fost reconstruita industrial si economic complet in 10 ani de la bombardamentul nuclear din 1945 aug.06 efectuat de S.U.A. (sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial).

 6. In Japonia este interzisa folosirea telefoanelor celulare in trenuri, restarante, in orice incaperi acoperite...

Prin aceasta se respecta deja dreptul la intimitate si linistea celorlalti din aceea incapere...

7. De mici, scolarii japonezi, invata inca din clasa 1....6 , despre etica si relatiile interumane?!...

 8. Poporul japonez este unul dintre cele mai bogate si civilizate din lume. Familiile japoneze nu angajeaza femei de serviciu sau pentru curatenie in casa...de acesta raspund doar parintii si copii din familie... 

9. In scolile japoneze nu avem examene pina in clasa 3-a. Scopul educatiei japoneze este de a dezvolta personalitatea individuala si gindirea copiilor, prin constientizarea faptelor, datelor de baza ale vietii , legatura principiala intre ele si nu memorarea si redarea automata a celor invatate...

10. In restaurante, bufete, terase, japonezii mananca sanatos variate alimente de calitate si doar in cantitatea necesara, pentru a nu arunca si face risipa... asa arata respect fata de hrana, resursa vietii umane...

 11. Intarzierea ANUALA in medie a unui tren japonez este de 7 SECUNDE...Japonezii au un mare respect fata de timpul celorlalti, fapt pentru care sunt foarte precisi si punctuali la secunda !!!...

 12. Copii scolari dupa pauza de masa se spala obligatoriu pe dinti. Sunt atenti deja la varste fragede asupra sanatatii si igienei dentare...Pauza mesei de prinz a scolarilor, studentilor este de min. 30 minute pt. a se asigura o mai buna si corecta digestie a alimentelor...

      Cind este intrebata lumea despre toate acestea, oamenii raspund :

            - Aceasta noua generatie astfel educata si formata va reprezenta in curind viitorul Japoniei...

Discipolul, maestrul si furnica

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei, bătu un pelerin:
- Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare, fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii, îl întrebă:
- Cu ce te pot ajuta?
- Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare, așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră, îi vorbi despre dorințele sale. Maestrul îl ascultă și, după ce termină, îi spuse:
- Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
- Da!
- In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci, căci vreau să-mi fac un altar din ea. Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
- Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om”, își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră, mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică care se oprise din drumul ei, chiar în fata piciorului său si care cara după ea, o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… Indrăzneala ei l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.

Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav. Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
- S-a întâmplat ceva, dragul meu?
- Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
- Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând, cum să facă să ridice piatra și, în același timp, se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși, pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
- Ai învățat?

- Da, maestre, am aflat multe, observând. In primul rând, am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol Acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l si îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine… In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine și atunci, puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț, dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
- Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții: nu există obstacol pe care să nu-l învingi, atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei.

Autor text: necunoscut

Scrisoarea “sfântului bufon” către fiica sa dansatoare

 

Aveți mai jos o scrisoare a lui Charlie Chaplin pentru fiica sa, Geraldine:

Fetita mea!

Acum este noapte. Noaptea de Craciun. Toti soldatii inarmati din mica mea cetate au adormit. Fratele tau si sora ta dorm. Chiar si mama ta doarme. Aproape ca nu am trezit puisorii adormiti, cand m-am pornit in camera asta semi luminata. Cat esti de departe de mine! Si sa orbesc daca nu vad imaginea ta in fata ochilor mei tot timpul. Portretul tau sta aici pe masa si aici, in inima mea. Dar unde esti tu? Acolo, in Parisul de poveste, dansezi pe mareata scena teatrala de pe Champs-Élysées. Stiu asta prea bine si totusi mi se pare ca aud pasii tai in linistea noptii, vad ochii tai, care stralucesc ca stelele pe cerul de iarna.

Aud cum interpretezi in spectacolul de Craciun rolul frumoasei persiene inrobita de hanul tatar. Fii o frumoasa si danseaza! Fii o stea si straluceste! Dar daca extazul si multumirile publicului te vor imbata, daca mireasma florilor te vor ameti, aseaza-te in colt si citeste scrisoarea mea, asculta-ti glasul inimii. Sunt tatal tau, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Stii tu, oare, cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti povesteam basme despre frumoasa adormita, despre dragonul care nu doarme niciodata? Si cand somnul imi biruia ochii batrani, radeam de el si ii ziceam: “Pleaca! Somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”

Ti-am vazut visurile, Geraldine, ti-am vazut viitorul, ziua ta de azi. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana alunecand pe cer. Auzeam cum vorbea publicul: “Vedeti fata aceasta? Este fiica unui bufon batran. Mai tineti minte? Il chema Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon batran! Astazi este randul tau. Danseaza! Eu am dansat in pantaloni rupti, largi, dar tu dansezi in costum de matase de printesa. Aceste dansuri si furtuna de aplauze te vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar coboara si pe pamant! Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada, care danseaza tremurand de frig si de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. In acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu stateam treaz.

Ma uitam la fata ta, ascultam bataile inimii tale si ma intrebam: “Charlie, oare acest pisicut intr-o zi te va recunoaste?” Nu mai stii, Geraldine. Multe povesti ti-am spus in acele nopti indepartate, dar povestea mea – niciodata. Dar ea este interesanta. Este despre bufonul flamand, care canta si dansa in cartierele sarace ale Londrei si pe urma strangea bani pentru binefaceri. Iat-o, povestea mea! Am cunoscut si foamea si ce inseamna sa nu ai un acoperis deasupra capului. Mai mult decat atat, am simtit durerea umilitoare a mascariciului hoinar, in pieptul caruia se framanta un ocean de mandrie; si aceasta mandrie era ranita dureros de monedele aruncate. Si totusi sunt viu, asa ca sa lasam asta.

Mai bine sa vorbim despre tine. Dupa numele tau – Geraldine – urmeaza familia mea – Chaplin. Cu aceasta familie, mai bine de 40 de ani, am amuzat oamenii. Dar eu am plans mai mult decat au ras ei. Geraldine, in lumea in care traiesti exista nu numai dansuri si muzica! La miezul noptii, cand iesi din sala imensa, poti sa uiti de admiratorii bogati, dar nu uita sa intrebi pe soferul taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este insarcinata si nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani in buzunar. Am dat ordin la banca sa-ti plateasca aceste cheltuieli. Dar celorlalti plateste-le exact cat le datorezi. Din cand in cand, mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos si cunoaste orasul.

Priveste mai atent la oameni! Uita-te la vaduve si copii orfani. Macar o data pe zi vorbeste-ti asa: “Sunt la fel ca ei”. Da, esti una cu ei, fetita mea! Mai mult decat atat. Arta, inainte sa dea aripi omului, ca el sa zboare in sus, ii rupe picioarele. Si daca va veni ziua cand te vei simti mai presus decat publicul, paraseste scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, cu mai multa mandrie. Acolo nu va fi nici urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau. Reflector pentru dansele este luna.
Uita-te bine! Nu danseaza ele mai bine decat tine? Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi acela care danseaza, joaca mai bine decat tine! Si tine minte: in familia lui Charlie nu a fost nici unul care sa fi certat soferul de taxi sau sa rada de saracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trai. Vreau ca tu niciodata sa nu stii ce e aceea saracie. Cu aceasta scrisoare iti trimit o carte de cecuri, pentru ca tu sa poti cheltui cat iti doresti. Dar cand vei cheltui doi franci, sa nu uiti ca al treilea nu e al tau. El trebuie sa ii apartina unui necunoscut care are nevoie de dansul. Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai sa vrei sa-i vezi pe acesti saraci necunoscuti si ii vei intalni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonica. Am petrecut foarte mult timp la circ si tot timpul imi faceam griji pentru echilibristi.
Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel mai des pe pamantul tare, mai des decat echilibristii de pe sarma. Poate la vreo petrecere selecta te va orbi stralucirea vreunui diamant. In acel moment el va deveni acea sarma periculoasa si caderea este inevitabila. Poate, intr-o buna zi, o sa te cucereasca chipul frumos al unui print. In acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experienta, iar acestia cad de fiecare data. Nu iti vinde inima pentru aur si bijuterii. Afla ca cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el straluceste pentru toti. Cand va veni vremea si te vei indragosti, iubeste acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ti scrie despre asta. Ea intelege dragostea mai mult decat mine si e mai bine ca ea sa discute despre acest lucru cu tine. Munca iti este grea, stiu asta.

Corpul iti este acoperit de o bucata de matase. Pentru arta poti sa apari pe scena si dezbracat, dar sa te intorci de acolo trebuie nu numai sa fii imbracat, dar si mai curat. Sunt batran si poate, cuvintele mele suna amuzant. Dar, dupa mine, trupul tau dezgolit trebuie sa apartina numai celui care iti iubeste sufletul dezgolit. Nu este grav, daca parerea ta in aceasta privinta este veche de zece ani, adica apartine timpului trecut. Nu-ti fie frica, acesti zece ani nu te vor imbatrani. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu sa fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Stiu ca tatii si copiii duc o lupta vesnica. Lupta cu mine, cu gandurile mele, fetita mea! Nu iubesc copiii ascultatori. Si cum nu au cazut lacrimi din ochii mei pe aceasta scrisoare, vreau sa cred, ca aceasta noapte de Craciun este noaptea minunilor.

Imi doresc sa se intample o minune si tu sa intelegi cu adevarat ce am vrut sa-ti spun. Charlie a imbatranit, Geraldine. Mai devreme sau mai tarziu in loc de rochia alba de scena va trebui sa imbraci vesminte de doliu ca sa vii la mormantul meu. Acum nu vreau sa te intristez. Dar, din vreme in vreme, uita-te in oglinda – acolo vei vedea trasaturile mele. In venele tale curge sangele meu. Chiar si atunci cand sangele se va opri in vasele mele, vreau ca tu sa nu il uiti pe tatal tau. Nu am fost un inger, dar intotdeauna am incercat sa fiu om. Incearca si tu.

Te sarut, Geraldine.

Al tau, Charlie

Decembrie 1965”

Plantatorii de guerilă: Poveste amerindiana

Plantatorii de guerilă: Poveste amerindiana: Se spune ca, intr-o padure, izbucnise un incendiu devastator si o pasare Colibri tot aducea apa in cioc, ca sa stinga focul. Toate celel...