Formarea coroanelor la măr se bazează
pe operații de schimbare a poziției ramurilor și pe tăieri, care încep uneori
chiar din pepinieră și continuă până la realizarea completă a elementelor de
schelet și semischelet caracteristice fiecărui tip de coroană.
În paralel cu formarea scheletului se
urmărește intrarea cât mai timpurie pe rod pentru realizarea acestor obiective
trebuie să se respecte următoarele principii:
Ø Eliminarea
zonelor neproductive din jurul axului și sporirea elementelor productive în
cadrul aceluiași volum de coroană;
Ø Alegerea și
simplificarea tehnologiei de formare pe baza cunoșterii particularităților de
creștere și fructificare;
Ø Limitarea
tăierilor de formare, la minimul posibil, în vederea intrării cât mai rapide pe
rod;
Ø Generalizarea
tăierilor în verde, pentru a scurta timpul de formare a coroanei;
Ø Realizarea
echilibrului coroanei în plan orizontal și vertical, prin subordonarea pe
înălțime a etajelor față de ax și a ramurilor din etaj între ele.
Formarea coroanelor se bazează pe
realizarea în fiecare an și pentru fiecare element a următoarelor intervenții:
Ø Provocarea ramificării: poate fi făcută prin tăieri în uscat sau prin ciupire. De regu-lă, se
execută cu 10-12 cm deasupra locului unde se dorește
ramificarea. Se scurtează varga după plantare pentru proiectarea primelor
elemente de schelet, se taie axul la nivelul celui de-al doilea etaj sau se
scurtează șarpantele pentru obținerea ramificațiilor de ordinul II, etc.
Ø Alegerea lăstarilor: se face în perioada de vegetație, în
luna mai, când lăstarii au 10-15 cm lungime. În
acest moment se elimină lăstarii concurenți (plivirea lăstarilor), pentru a
favoriza pe cei aleși și a scurta timpul de formare a coroanei. Alegerea se
poate face chiar din momentul provocării ramificării (scurtării) prin
extirparea mugurilor care ar putea da naștere la lăstari în poziții nedorite.
Ø Conducerea lăstarilor aleşi: constă în dirijarea și menținerea
viitorului element de schelet în parametrii proiectați corespunzător formei de
coroană aleasă (unghi de ramificare, unghi de divergență, lungime, creștere
echilibrată față de elementele de aceiași importanță în coroană, etc.).
Ø Care sunt principalele forme de coroane
pentru cultura mărului Principalele forme de coroană pentru cultura mărului în România, în
funcție de sistemul de cultură, sunt: piramida etajată și mixtă (pentru
sistemul de cultură clasic), palmeta cu brate oblice, palmeta cu brate
orizontale și fusul tufă (pentru sistemul de cultură intensiv), fusul
subțire (pentru sistemul de cultură superintensiv).
Piramida etajată, cea mai des
întâlnită: Este o coroană globuloasă cu ax, întâlni-tă în plantațiile cu
densitate mică, la soiurile viguroase de măr, altoite pe portaltoi viguroși.
Caracteristici:
Ø Ax puternic
pe care se inserează 3-4 etaje distanțate la 80-120 cm;
Ø Fiecare etaj
este format din 3-4 șarpante dispuse în jurul axului, în spirală, formând
unghiuri de divergență de 90-120°, înclinate la 50-55° (unghi de ramificare) și
distanțate la 8-12 cm una de alta;
Ø Fiecare
șarpantă are 3-4 sub șarpante,dispuse bilateral altern,distanțate la 60-80cm
Ø După
consolidarea ultimului etaj axul se suprimă, limitând înălțimea la 3,5-5,0 m.
Anul I. În
perioada de repaus se scurtează varga pentru proiectarea primului etaj la
înălțimea de 80-100 cm. În perioada de vegetație când lăstarii au 10-15 cm
lungime se aleg 3-4 lăstari pentru viitoarele șarpante ale primului etaj și
unul pentru prelungirea axului.
Anul II. În perioada
de repaus se aleg definitiv cei 3-4 lăstari la care se corectează unghiul de
ramificare, dacă este cazul.
Anul III. În perioada
de repaus se urmărește proiectarea etajului 2 prin scurtarea prelun-girii
axului la înălțimea de 80- 120 cm, față de primul etaj.Se formează primele subșar-pante pe
șarpantele etajului I prin scurtarea acesteia la 60-80 cm față de punctul de
inser-ție de pe ax. În perioada de vegetație se aleg elementele de schelet
proiectate în urma tăierii în uscat.
Anul IV. În perioada
de repaus se scurtează șarpantele din primul etaj la 60-70 cm față de prima
subșarpantă, apoi se scurtează prelungirea axului pentru proiectarea etajului
III. Șarpantele din etajul II se scurtează la 60-80 cm față de punctul de
inserție de pe ax, pentru formarea primelor subșarpante din acest etaj.
Anul V. Se
proiectează etajul IV, subșarpanta 1 în etajul III, subșarpanta 2 în etajul II
și subșarpanta 3 în etajul I, efectuându-se intervenții similare cu cele din
anul IV.
Sursa: ”Pomi, arbuști fructiferi, căpșun
– Ghid tehnic și economic“, Institutul pentru cercetare-Dezvoltare Pomicultură,
Pitești 2014
