Sarbatori fericite!

 Tuturor vizitatorilor acestui blog le doresc un Craciun fericit alaturi de cei dragi.La multi ani!

Urături de Anul Nou. SORCOVA – un obicei păstrat de satul românesc

    Sorcova este printre cele mai cunoscute obiceiri legate de venirea Anului Nou, iar versurile sunt învățate de toți copiii și sunt greu de uitat.    În tradiția populară, cântecele ce vestesc venirea noului an sunt aducătoare de noroc în gospodăriile care primesc urătorii și îi cintesc cu dulciuri, fructe sau bani. Atât Sorcova, cât și Plugușorul nu au au legătură cu sărbătorile religioase. Odată îngropat Anul Vechi, în ziua Sfântului Vasile copiii fac ochi devreme şi pornesc la sorcovit, cu ramuri împodobite sau cu vestitul buchet cu flori din hârtie sau din plastic. Mai demult, se colinda cu o crenguță înmugurită de măr ce se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei și care până de Sfântul Vasile era ănflorită. Așa se explică de ce în versurile populare avem, în plină iarnă, ”florile dalbe” sau florile de măr.In zilele noastre, sorcova este un băț înfășurat în hârtie colorată, cu beteală și uneori cu clopoței.

Sorcova, vesela,

Să trăiți, să-mbătrâniți,

Ca un măr, ca un păr

Ca un fir de trandafir.

Ca merii, ca perii,

În mijlocul verii.

Ca vița de vie,

La Sfânta Marie.

Tare ca piatra,

Iute ca săgeata.

Tare ca fierul,

Iute ca oțelul.

Vacile lăptoase,

Oile lânoase,

Porcii unsuroși,

Copii sănătoși.

Câte cuie sunt pe casă,

Atâția galbeni pe masă.

Să trăiţi, să trăiţi,

Întru mulţi ani fericiţi

Şi ca pomii să-nfloriţi

Şi ca ei să-mbătrâniţi

Şi că toamna cea bogată;

Fie casa-ndestulată.

Tot cu mesele întinse,

Cu făcliile aprinse,

Să petreceţi împreună,

Până-n veci cu voie bună.

Câtă şindrila pe casă,

Atâţia galbeni pe masă;

Cât grâu în ogor,

Atâtea vite-n obor;

Câte paie-n bătătură,

Atâţia copii în pătură;

Cât păr într-un cojoc,

Atâţia copii la foc;

Câtă frunză pe umbrar,

Atâţia bani în buzunar!

La anul și la mulți ani!

Să trăiți să ne dați bani!

Sursa - Agrointeligența 

Sarbatori fericite La multi ani!

 Tuturor cititorilor acestui blog le doresc Sarbatori fericite si un Craciun binecuvantat La multi ani!

Craciun fericit!

Tuturor vizitatorilo si cititorilor acestui blog le doresc 
Sarbatori cu bine, in mijlocul celor dragi, cu belsug in casa si prieteni buni la  masa. 

LA MULTI ANI!

Un Paste fericit

Fie ca lumina invierii sa va umple sufletul de bucurie, speranta, liniste si iubire.Un Paste fericit. HRISTOS A INVIAT! 

1 MARTIE -- inceputul Primaverii calendaristice

Va doresc o primavara frumoasa, plina de bucurii si realizari si gradini minunate, incarcate de flori si roade bogate.

Traditii si obiceiuri de Ignat

 Ziua de 20 Decembrie este cunoscuta in calendarul ortodox drept ziua Sfantului Ignatie  Teoforul („purtătorul de Dumnezeu”) care a fost unul dintre ucenicii Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan  Viata Sfantului Ignatie Teoforul se leaga de istoria roma-nilor intrucat, devenind episcop al Antiohiei, el a cazut in dizgratia imparatului Traian care a ordonat sa fie dus la Roma pentru a fi sfasiat de fiare in amfiteatru si a spori astfel fastul triumfului organizat cu prilejul infrangerii dacilor.

Martiriul sfantului a avut loc pe 20 decembrie al anului 107 si i-a adus numele de „jertfa vie si cuvantatoare a lui Iisus”. O legenda spune ca Sfantul Ignat era facator de minuni si ca ori de cate ori innopta in cate o casa, lasa „cate ceva de tinut minte”.

Asa s-a intamplat intr-un Ajun de Craciun la casa unui sarman pe care l-a indemnat sa sape sub pat unde va gasi un porc bun de taiat. Sfantul l-a invatat cum sa-l pregateasca si apoi sa nu uite sa dea si altora: de atunci, oamenii au invatat sa taie porci de Craciun.

In traditia noastra populara aceasta zi este conoscuta drept ziua sacrificarii porcilor.

Taierea porcului, in gospodaria proprie, reprezenta un motiv de mandrie si de bucurie anuntand apropierea Craciunului. De-a lungul anilor, aceasta activitate a creat la randul ei o sumedenie de traditii, obiceiuri bine-nteles superstitii.

Imi amintesc cu drag de perioada copilariei cand, in curtea bunicilor se desfasurau “ritualurile sacrificarii” porcului.

Conform traditiei,cu o seara inainte de Ignat porcii viseaza ca urmeaza sa fie taiati. Astfel, acestia nu mai mananca, nu se mai ingrasa si nici nu mai pun carne pe ei.

De regula, la taierea porcului bunica nu ne las ape noi copiii, sa luam parte,deoarece porcul moare cu mai mare greutate si mai mult, carnea va fierbe mult mai greu.

Pentru ca cei care taie porcul sa fie iertati de uciderea voita a animalului, este bine ca ei sa rosteasca cuvintele: Ignat, Ignat/Porc umflat, iar înainte de a-l sacrifica sa spuna: Doamne ajuta, sa-l mancam sanatosi.

Exista si traditia ca dupa injunghierea porcului, cel ce-l taie, ca si cei ce asista sa-si faca cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an si zic ''La anul si la multi ani cu sanatate!'';

In Muntenia sudica, exista o datina veche care spune ca pe fruntea copiilor trebuie facut semnul crucii cu sangele animalului sacrificat de Ignat. Astfel, se crede ca acestia vor fi sanatosi si rosii in obraji in anul ce vine.

Dintre superstitiile legate de momentul taierii putem aminti faptul ca cel ce taie porcul nu trebuie sa stranga din dinti ca sa nu iasa carnea porcului tare si sa fiarba cu anevoie;

Dupa ce porcul era taiat, parlit si spalat, se pune peste el o patura si un copil il incaleca. Se zicea ca Anul care vine va fi unul lipsit de boli si plin de bogatii, sanatate si prosperitate.

Se incepe activitatea cu o crestatura in forma de cruce la ceafa, sau in frunte peste care se presara sare, ca sa fie carnea primita de Dumnezeu, cand se va da din ea de pomana si sa nu se strice;

Capul se taie inaintea soldurilor si se duce in casa cu ratul in urma, pentru ca sa nu se sparga oalele gospodinei;

Unul dintre momentele unice in cadrul ritualului anual al taierii porcului este scosul splinei.Se obisnuieste ca toti participantii sa stea in liniste pret de un minut pentru a putea vedea splina. Conform traditiei populare,splina porcului de taiat reprezinta „oracolul” care prevesteste naprasnicia iernii. Daca la partea dinspre capat splina este groasa, iarna va fi una grea, cu multa zapada, in timp ce vara va oferi o recolta bogata.

Daca splina este subtire iarna nu va aduce foarte mult omat, ci va fi mai degraba geroasa, primavara isi va face aparitia mai repede dar, anul nu va fi la fel de imbelsugat.

Bucuria noastra, a copiilor era sa primim basica si-o bucatica de sorici, ureche sau coada.

Nicio zi de Ignat nu este completa fara implinirea obiceiului impamantenit, si anume Pomana Porcului.Asa ceva nu paote si nu va fi lipsi cred niciodata de la aceasta sarbatoare.

Dupa ce porcul este transat, gospodarul alege cele mai fragede bucati de carne si i le da nevestei la bucatarie pentru pregatirea primei mancari din porcul sacrificat. Intre timp pe soba tuica fiarta isi incheie ciclul de fabricatie urmand sa incalzeasca truditorii ce asteapta afara.

Denumirea de pomana porcului a fost data de megiesi si reprezinta prima masa din porcul taiat atunci.De asemenea, este si cea mai gustoasa. Carnea se gateste fie in bucatarie, fie afara intr-un ceaun alaturi de condimentele potrivite.

Cunoscutele “porcarii” sunt servite de obicei cu mamaliguta aburinda, un bol de mujdei de usturoi si un pahar de tuica.

Uneori gospodarii nu mai parlesc porcul daca acesta are deja 2-3 ani deoarece soricul este prea gros si nu mai poate fi mancat. Mai mult, acesta nu va putea fi folosit nici la prepararea bucatelor. Astfel, porcul taiat va fi jupuit iar pielea sa va fi folosita pentru opinci.

In zona Olteniei se prepara Pomana porcului si se serveste cu varza calita gustoasa. Cu acest prilej gospodarul verifica daca varza pusa la murat s-a acrit.

Functie de traditie si priceperea gospodarului incepe transarea, sortarea si pregatirea deliciului culinar:se pregatesc muschiuletii,carnea de afumat,carnatii,caltabosii( chisca), toba, ruladele sepune la afumat si la  topit slanina si se face untura care va acompania vestita “cane de la garnita”. Gospodinele au grija de capul si picioarele porcului din care vor prepara piftiile (raciturile) din care, „se face parte mortilor” la Anul Nou, dupa Boboteaza, la Mosii de Piftii).

Dupa terminarea primelor produse bunica facea mici pachetele cu carne, carnati, toba, caltabosi, slanina, pe care le impartea celor mai putin “norocosi” ca sa se bucure de Pomana porcului”

Va doresc belsug si bucurie in case si Sarbatori fericite!

Sursa:Agriculturae

21 DECEMBRIE ESTE ZIUA SOLSTIȚIULUI DE IARNĂ

In peregrinarile sale prin  casele astrale Soarele –astrul  venerat de intreaga omenire de-a lungul veacurilor, ajunge in fiecare an si in  locul ce marcheaza inceputul iernii.

In acest an Solstițiul de iarnă va fi pe 21 Decembrie la ora 18.28.

Acest moment marchează începutul iernii astronomice. Pe 21 Decembrie avem ziua care are doar 8 ore și 50 de minute si o noapte lunga de 15 ore și 10 minute.

Cum era si firesc aceasta zi, considerata ca o zi a revenirii soarelui, este plină de tra-diții și obiceiuri, care se respectă cu strictețe inca din vechime.

Cea mai veche informatie scrisă despre sărbătoarea ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în Antichitate, în Mesopotamia.

Sărbătoarea ţinea 12 zile si  avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblân-zească monştrii haosului pentru încă un an. Solstițiului i-au fost dedicate multe structuri megalitice pe toate continentele (în cele două Americi, Asia, Orientul Mijlociu).

 În Europa o astfel de construcție din piatră pentru măsurarea poziției soarelui a fost descoperita la Stonehenge, în Anglia.Potrivit cercetatorilor pietrele de aici, datând din 2050 î.Hr. ar fi fost astfel poziţionate încât lumina Soarelui la apus, la data solstiţiului de iarnă, să cadă într-un fel anume.

În vechime, în noaptea de 21 Decembrie, oamenii urcau pe munte cu torțele aprinse pentru a întâmpina răsăritului soarelui, apoi se rugau și făceau petreceri în jurul focului, lucru care se mai face și astăzi în unele sate din România.

Stramosii nostrii credeau ca la solstițiul de iarnă se deschid cerurile dar și străfundurile, iar binele se bate cu răul. Cu ocazia acestui eveniment,solstițiul de iarnă, exista obiceiul aducerii de jertfe zeului Soare prin sacrificii de animale. Pactica a disparut in timp fiind inlocuita cu sacrificarea simbolică a unui stejar sau brad, care era tăiat, apoi ars.

Noaptea magică din 21 Decembrie are influențe majore asupra oamenilor, datorită energiei pe care o aduce, aducând un nou început pentru fiecare, momentul când se privește spre viitor.

Si pentru gradinari este un moment de energie pozitiva daca tinem cont de faptul ca zilele incep sa creasca si ne indreptam spre perioada primelor activitati de semanat, dar pana atunci mai este suficient timp sa punem la punct "Planul pentru gradina de vis a anului 2018."

Spor la planuri si la pregatirile de sarbatori.

Sursa:Secrete.com

 

Sarbatori Pascale binecuvantate

Tuturor cititorilor acestui blog le doresc Sarbatori fericite.
Fie ca sfanta sarbatoare a Invierii Domnului sa va aduca cele patru taine divine: incredere, lumina, iubire, speranta. 
Cu lumanari aprinse si sufletul curat sa spunem impreuna 
HRISTOS A INVIAT!
Un Paste Fericit!

1 Martie: Mărţişorul – Tradiţii si semnificaţie

În fiecare an pe 1 Martie, românii celebrează sărbătoarea Mărţişorului, triumful primăverii asupra iernii, Acele mici obiecte legate cu şnur alb şi roşu  sunt un simbol al reînnoirii timpului şi al renaşterii naturii.

În vechime, pe data de 1 martie, mărtisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotriva. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lana răsucite, colorate in alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.În timpul geto-dacilor, anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara şi iarna. Marţisorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primaverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc, fie era aruncat în directia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negreţele şi da-mi albeţele”.

Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărtisorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, paine şi caş proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul rosul. Unele legende populare susţin că mărţisorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”, conform calendarortodox.ro: “…La inceput, atunci când va fi fost acest început, mărţisorul nu era mărţisor şi poate ca nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului înca inainte de acest inceput, au băgat de seamă că vântul de primavara le păteaza pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, dupa care au venit cărturarii, făcând “farmece” au învăţat fetele cu pistrui să-şi incingă grumazul cu un fir de mătase rasucit. Firul a fost atât de bun încat toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gat. …Vântul uşurel de martie, care impestriţa pleoapele, nasul şi barbia, se numea mărţisor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem ca el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

În zilele noastre, valoarea mărţisorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Obiectul cu şnur alb-roşu se confectioneaza din orice şi poate să aibe semnificaţii multiple.

Nici un anotimp nu este mai frumos decât primăvara. În multe locuri din lume acest anotimp este sărbătorit în fel şi chip, dar nici un festival sau sărbătoare nu este mai impresionant decât mărţişorul din Europa de Est.

Mărţişorul este o tradiţie unică în sud-es­tul Europei. Pe lângă români, mai toa­te popoarele din Balcani îl săr­bă­to­resc. Fe­lul în care e sărbătorit face însă ca fi­e­ca­re mărţişor să fie unic în fiecare ţară.

 MARTENIŢA. Bulgarii pre­ţu­iesc peste măsură sărbătoarea măr­ţi­şo­rului şi susţin chiar că originea obice­iu­lui provine de la ei, de unde ar fi fost preluată şi de alte popoare din Balcani. Argumentul lor este o legen­dă bulgară, care spune că Huba şi fra­tele său, Boian, se aflau în prizonie­rat când hanul Asparuh le-a trimis un şoim legat cu un fir de aţă albă, pentru a le da de ştire că îi va ajuta să eva­de­ze. Cei doi au reuşit să fugă, însă, în apro­piere de malul Dunării, Boian a fost ucis. Huba a dat drumul şoimului care avea legat de picior firul de aţă albă înroşit de sângele lui Boian, pentru a-l înştiinţa pe Asparuh despre moartea fratelui său. La aflarea veştii, de durere, hanul bulgar a poruncit soldaţilor săi să poarte un fir de lână albă şi unul de lână roşie pentru a-i feri de necazuri. Acest lucru s-ar fi în­tâm­plat la 1 martie 681.

În Bulgaria, mărţişoarele sunt oferite şi bărbaţilor, de obicei sub forma unui şnur alb cu roşu, simplu. Nici animalele nu sunt mai prejos. În satele mici din munţi, oamenii le pun mărţişoare pisicilor, mieilor, cailor, caprelor, iar casele au şi ele propriul mărţişor. În anumite regiuni din Bulgaria, mărţişoarele sunt purtate în funcţie de statutul social: fetele nemăritate în partea stângă a rochiei, fetele bătrâne, la degetul mic al mâinii stângi, iar bărbaţii căsătoriţi, la şoseta dreaptă. Marteniţa, cum sunt denumite mărţişoarele în bulgară, au fost acceptate din timpuri străvechi, ca o amuletă specială, care te poate proteja de spiritele rele. Şi acum bulgarii cred că vor fi sănătoşi tot anul dacă poartă marteniţa, zicala de bază fiind: “Dacă nu porţi mărţişor, Baba Marta va aduce spiritele rele în casa ta”. Baba Marta, ca şi Baba Dochia a românilor, personifică primăvara. Conform tradiţiei bulgare, Baba Marta este o bătrână capricioasă şi neputincioasă, care se sprijină într-un băţ de fier. Din acest motiv, în fiecare an, la sfârşitul lui februarie, bulgarii fac curăţenie generală în case, deoarece Baba Marta nu vizitează decât casele îngrijite!

 ŞI BĂRBAŢII POARTĂ. La cele două fire de mătase răsucite între ele se ataşează monede, păr din coadă de cal, mărgele, usturoi, carcase de melci şi altele, care formează amuleta. Deoarece marteniţa (marta, marticika, gadaluşka, kicilka – în funcţie de zo­nă), cum sunt denumite măr­ţi­şoa­rele în bulgară, a fost acceptate din timpuri străvechi ca o amuletă specială, care te poate proteja de spiritele rele. De ceva vreme românii se tot miră: “La bulgari, şi bărbaţii primesc mărţişoare!”. Ei bine, da, aşa este, în Bulgaria, măr­ţi­şoa­rele nu sunt oferite numai fetelor, ci şi băieţilor – de obicei sub forma unui şnur alb cu roşu, simplu. Dar şi în Moldova există zone în care fetele confecţionează mărţişoare şi le oferă aleşilor lor. Şi în Bucovina la fel.

MĂSELNIŢA. Ca şi măr­ţi­şo­rul românesc, cel rusesc datează din vremuri păgâne şi este o sărbătoare a revenirii primăverii. Mesele îm­bel­şu­ga­te sunt obiceiuri care trebuie să în­so­­ţească această tradiţie.

Va doresc o primavara minunata plina de soare si verdeata.

Azi e Dragobetele, se sărută fetele!

În fiecare an, pe 24 februarie, sărbătorim Dragobetele, ziua în care este celebrată iubirea la români, printr-o veche sărbătoare ajunsă până la noi de pe vremea dacilor. Este adevărat că, sub impactul mult mai mare al comercialului și internaționalului Sfânt Valentin, Dragobetele a mai pierdut din forță. Însă, cum o sărbătoare cu tradiții atât de frumoase nu poate fi lăsată să cadă în uitare, în ultimele decenii Dragobetele, fiul babei Dochia, a revenit în forță. Zeul tinereții, veseliei și iubirii sărbătorit pe 24 februarie impune pentru această zi obiceiuri speciale, a căror ignorare atrage după ea sancțiuni. Să vedem care sunt 7 dintre cele mai frecvente obiceiuri de Dragobete, pentru a nu „ne pune rău” tocmai cu patronul iubirii.

1. „Azi e Dragobetele, se sărută fetele!” Zicala binecunoscută impune primul obicei care trebuie respectat în această zi de sărbătoare. Dacă vrem ca relația pe care o avem să fie fericită și îndelungată trebuie „pecetluită” în această zi cu un sărut. Băieții obișnuiau să fugărească fetele singure în ziua de Dragobete pentru ca, după ce le prindeau (sau se lăsau ele prinse) să le sărute. În ochii întregii comunități aceasta însemna debutul unei noi relații.
2. Zăpada apărută în urma „surâsului zânelor”, cea care încă mai persistă pe data de 24 februarie, era topită de tinerele necăsătorite și folosită datorită, se credea, proprietăților ei magice. „Zăpada zânelor” era eficientă în descântecele de iubire, dar și pentru înfrumusețare. Fetele obișnuiau să se spele pe față cu aceasta, ca să fie la fel de frumoase precum zânele.
3. De Dragobete nu se plânge! Acest lucru ar putea fi considerat o ofensă adusă patronului iubirii și veseliei, care ar atrage după sine mai multe luni de ghinioane în lanț!
4. Obiceiurile creștine și populare s-au contopit și în această sărbătoare astfel încât fetele obișnuiesc să își pună busuioc sub pernă în noaptea premergătoare Dragobetelui pentru a-și visa ursitul. Obiceiul îl întâlnim și în ajunul Bobotezei. Însă, în calendarul ortodox, Dragobetele coincide cu sărbătoarea „Aflării capului Sf. Ioan Botezătorul” și datorită acestei similitudini este folosit probabil busuiocul.
5. De Dragobete, bărbații nu au voie să necăjească femeile. Tânărul chipeș și iubăreț care este patronul iubirii la români nu permite acest lucru. Nu sunt admise conflictele de niciun fel între bărbați și femei. Iar bărbații care încalcă recomandarea, spune tradiția, vor fi pedepsiți cu o primăvară plină de ghinioane.
6. Tradiția mai spune și că, în ziua dedicată iubirii, nu se muncește. Orice muncă grea este considerată păcat, singura activitate de acest gen acceptată fiind curățenia. Pe vremuri obiceiul era respectat, iar Dragobetele era, în general, o zi a petrecerilor și distracției.
7. Tot în zi de Dragobete era indicat ca prima persoană care îi iese în cale unei femei să fie un bărbat. În caz contrar, dacă o femeie întâlnea tot o altă femeie era sortită să nu aibă noroc în dragoste tot anul.                                                                                                                                                            Va doresc sa sarbatoriti romaneste si va imbratisez cu drag                                                                                                                                       Sursa: Cartea de la ora 5 - Noni Alexa  foto:https://www.sighet247.ro

Traditii si obiceiuri de Sfantul Stefan

          In fiecare an pe 27 Decembrie sau mai bine zis in a treia zi de Craciun, crestinii greco-catolici si ortodocsi sarbatoresc Sfantul Arhidiacon Stefan.

Sfântul Ştefan a fost unul dintre ucenicii care îl urmau pretutindeni pe Iisus Hristos şi unul dintre cei şapte bărbaţi “plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune” pe care i-au ales apostolii pentru a îndeplini rolul de diaconi (personaje mult mai importante în ierarhia bisericii de pe vremea aceea decât în zilele noastre).

Datorită virtuţilor sale, Sfântul Ştefan a fost ridicat la rangul de Arhidiacon (conducător al diaconilor).

Propovăduind învăţăturile lui Iisus Hristos şi mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri pentru mântuirea noastră, Ştefan a atras asupra sa mânia fariseilor şi a fost adus la judecată, în faţa Sinedriului.

 Întrebat de Caiafa (marele preot iudeu care îl condamnase şi pe Iisus) cum răs-punde acuzaţiilor care i se aduc, Arhidiaconul Ştefan ar fi rostit un veritabil rechizitoriu la adresa judecătorilor săi:

“Cum au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Acuzat de blasfemie, discipolul Domnului Iisus Hristos a fost condamnat la moarte prin lapidare.

Potrivit Noului Testament, când a fost rostită sentinţa, sfântul a avut o viziune divină, pe care a împărtăşit-o celor din jur: “Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.

Dus în afara cetăţii, în valea lui Iosafat, a fost ucis cu pietre, în timp ce se ruga, la fel ca Mântuitorul, pentru iertarea călăilor săi: “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”.

Tradiţii şi obiceiuri de SFÂNTUL ŞTEFAN.

Astfel, Arhidiaconul Ştefan a devenit primul martir – primul om ucis pentru că a mărtu-risit credinţa în Iisus. Se spune că unul dintre judecătorii săi, care a şi asistat la uciderea lui, ar fi fost Saul, cel pe care Iisus Hristos l-a convertit ulterior la creştinism, arătându-I-se pe drumul spre Damasc. Potrivit altor credinţe populare, Saul ar fi avut un rol mult mai umil: el ar fi păzit hainele călăilor Arhidiaconului Ştefan, în timp ce era lapidat.

Mormântul Sfântului Ştefan a fost descoperit în anul 415, după ce preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreită viziune. Pe mormânt era scris cuvântul “chiliel” (“cunună”, în ebraică), iar aceasta a fost considerată o dovadă în plus a că osemintele erau ale primului creştin ce a purtat cununa muceniciei. Moaştele sfântului au fost depuse, se pare, după un secol şi jumătate, la Roma, în cripta Bisericii San Lorenzo fuori le Mura, alături de moaştele arhidiaconului Laurentius.

Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sf. Ştefan

Pe 27 decembrie, creştinii trebuie să ducă icoana mucenicul martir Ştefan la biserică, pentru a fi sfinţită, apoi s-o aşeze pe un perete din casă. Se spune că Sfântul îi va ajuta pe cei care se luptă cu boala să se însănătoşească, iar pe cei care au conflicte cu oameni orgolioşi îi va îndruma, ca să poată face pace.

Ziua este prielnică, de altfel, pentru reconciliere, de aceea, creştinii trebuie să fie blânzi şi prietenoşi, să-şi ierte unii altora greşelile şi să facă numai bine cu gândul, cu vorba şi cu fapta, daca vrei sa iti mearga bine in anul urmator, impaca-te cu oricine esti certat!

Tot în această zi se dă de pomană pentru sufletele celor care au pierit în împrejurări dramatice. Pachetele se împart şi tinerilor care poartă numele primului mucenic Ştefan, conform libertatea.ro.

În anumite zone din Muntenia se mai păstrează tradiţia numită “Pâinicile lui Ştefan”: gospodinele frământă un aluat ca de cozonac şi fac din el pâini mici, rotunde, pe care le ung cu miere, le coc şi le duc la biserică, pentru ca, după slujbă, să le împartă copiilor săraci.

Pâinicile amintesc de pietrele cu care l-au ucis iudeii pe Sfântul Ştefan. Un alt preparat specific sărbătorii sunt mucenicii cu miere şi nucă, ce amintesc de moartea sfântului pe care îl cinstim în această zi. Tradiţia mai recomandă să se evite deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care pot pune viaţa în primejdie.

Tuturor celor care poarta numele sfantului le urez un sincer  si calduros             

LA MULTI ANI !

Sarbatori fericite!

In aceste momente de sarbatoare, cand gandurile noastre se indreapta catre cei dragi, am deosebita placere, sa multumesc tuturor cititorilor acestui blog, care, pe parcursul anului care se apropie de final, m-au insotit si cu care am fost impreuna la bune si mai putin bune in gradina mea virtuala. 

Gandurile pe care mi le-ati transmis, ideile, sugestiile si experienta pe care ati avut placerea sa le impartasiti in aceste pagini m-au ajutat sa dobandesc noi cunostinte si sa ma perfectionez in aceasta ARTA  a GRADINARITULUI - MULTUMESC

"Ca sa nu lungim urarea, ca s-a troienit cararea" va urez SARBATORI FERICITE si un AN NOU cu sanatate, prosperitate, belsug, bucurie si nu in ultimul rand GRADINI DE VIS PLINE DE ROADE BOGATE.

LA MULTI ANI CU FERICIRE! 

Traditii, semne de sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului in Biserica

Astazi, creştinii au parte de un moment spiritual de maximă importanţă: sărbătorirea intrării în Biserică a Maicii Domnului, sărbătoare ce comemorează aducerea Fecioarei Maria la Templu de către parintii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana.

Cunoscută şi ca Ovidenie în tradiţia populară, ziua aceasta este considerată a fi una magică şi există superstiţia că dacă pui la icoane un vas cu apă şi aprinzi o lumânare, apa poate fi bună de leac în diverse boli.

De sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică se aprind lumânări pentru copiii nebotezaţi, dar şi pentru morţi pentru a avea cale luminată pe cealaltă lume. De asemenea, se împart nuci, colaci şi turte de mălai.

Din bătrâni se transmite un alt obicei conform căruia în dimineaţa zilei de 21 noiembrie, bătrânele luau din livadă o creangă cu 7 prune, una cu 7 mere şi una cu 7 alune, pe care le păstrau în cămară. Despre toate acestea se credea că sunt bune de friguri în tot anul.

Azi se spune că animalele vorbesc, cerul se deschide, iar bătrânele cu har descântă mai bine. Bătrânele de la sate cred că cerul se deschide şi se vede casa lui Dumnezeu.

Ce nu ai voie să faci

Potrivit crestinorodox.ro, întrucât se crede că în noaptea de Ovidenie strigoii circulă fără opreliște, se ung cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunică, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzice orice activitate legată de prelucrarea lânii și pieilor de animale.

De la Ovidenie până la Sangiorz, femeilor le este interzis să mai spele rufele la râu.

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută şi sub denumirea de Sărbătoarea Luminii, conform crestinortodox.ro. Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la peşte.

Ziua intrarii in Biserica a Fecioarei Maria, numita si Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, corespunde in Calendarul popular cu celebrarea unei naprasnice divinitati a lupilor, Filipul cel Schiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). Local, in Bucovina, se credea ca in aceasta zi s-ar fi nascut Domnul Hristos. Sarbatoarea de Ovidenie impreuna cu Filipii de Toamna, Noaptea Strigoilor, Santandrei si Sannicoara (Mos Nicolae) formeaza, in perioada 13 noiembrie - 6 decembrie, un scenariu ritual de innoire a timpului, probabil Anul Nou dacic. In noaptea de Ovidenie, cand se credea ca se deschide Cerul si vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumanari incolacite o strachina cu apa de leac. Tot atunci se faceau farmece si descantece, se afla ursita, se efectuau observatii si previziuni meteorologice. Pentru copiii morti nebotezati si pentru oamenii inecati si morti fara lumanare li se faceau in aceasta zi praznice si li se imparteau pomeni. Intrucat se credea ca in noaptea de Ovidenie strigoii circulau fara opreliste, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile usilor, vatra si cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protectia vitelor impotriva animalelor salbatice se interzicea orice activitate legata de prelucrarea lanii si pieilor de animale. De la Ovidenie pana la Sangiorz, femeilor le era interzis sa mai spele rufele la rau.

Sa aveti o noua saptamana plina de lumina si liniste sufleteasca.

O timisoreanca lupta pentru "fibra de aur a Romaniei"

O timișoreancă e decisă să lupte pentru „fibra de aur a României”: „Cânepa ne-a hrănit, ne-a îmbrăcat, ne-a încălzit şi ne-a vindecat de mii de ani”. De ce acuză guvernanții de incomeptență De Georgeta Stanici - Ian 13, 2016 6 DISTRIBUIȚI Facebook Twitter Românii aproape au uitat că până în 1989, țara noastră ocupa locul 1 în Europa la cultura inului şi a cânepei şi locul 4 în lume. Se mai cultivă acum doar câteva mii de hectare din cele peste 130.000 inițiale. O timișoreancă e decisă, însă, să nu lase să moară această tradiție. Leontina Prodan se chinuie de ani buni să atragă atenția autorităților că cultura cânepii și a inului trebuie susținută. E greu să explicat unor oameni superficiali că neaoșa noastră cânepă e diferită de cea indiană, sau că este o plantă cu utilitate din industria alimentară, în cea textilă și a mașinilor, însă Prodan nu e dispusă să cedeze. Recent, timișoreanca a lansat o scrisoare deschisă adresată prim-ministrului Dacian Cioloş, viceprim-ministrului Vasile Dâncu și ministrului Agriculturii Achim Irimescu. Joi, Leontina Prodan a fost invitată de acesta din urmă la București, la o discuție pe baza celor semnalate în document. Redăm, în cele ce urmează, scrisoarea care a stat la baza unei întâlniri ce poate schimba soarta cânepii în România: Numele meu este Leontina Prodan, născută în satul Gâlgău Almaşului, jud. Sălaj, iar după absolvirea Facultăţii de Studii Economice la Universitatea de Vest Timişoara (1980), am lucrat ca economist până în anul 1991, an în care am început o afacere în domeniul producţiei de confecţii, activitate pe care o desfăşor şi astăzi, având ca segment de piaţă vestimentaţia şcolară, îmbrăcămintea naturală din in şi cânepă (costume populare), ateliere de promovare a meseriilor şi meşteşugurilor tradiţionale. Între timp am absolvit secţia de Design Vestimentar a Facultăţii de Arte Plastice Timişoara, iar în prezent sunt masterand în anul II la USAMV Cluj: Agricultură, Schimbări Climatice şi Siguranţă Alimentară. Am avut şansa copilăriei la ţară, împreună cu părinţii şi bunicii de la care am deprins bucuria muncii pământului, dar şi alternativa unei meserii, bunicii fiind cojocari. V-am prezentat aceste detalii pentru a înţelege de ce anul trecut (2014) am cultivat in şi cânepă în satul meu, pentru a avea materie primă în activitatea firmei. Ştiam problemele legate de legislaţie, eu doresc să-mi păstrez identitatea şi libertatea de a continua ceea ce mi s-a transmis de la neamul meu. Am întâmpinat situaţii ridicole până am reuşit să obţin o autorizaţie de cultură a cânepii în sistem gospodăresc, iar mama mea de 83 de ani a făcut faţă tuturor controalelor: Direcţia Agricolă, Brigada Antidrog şi Crimă Organizată! În anul 2015, având deja o experienţă, am crezut că va fi mai uşor, a trebuit să fac aceleaşi demersuri, inclusiv să cumpăr altă sămânţă certificată, cea obţinută de mine nu aveam voie să o folosesc pentu însămânţare, dar cultura în sistem gospodăresc nu figurează în legislaţie, pentru că în noul PNDR 2014-2020, ŢĂRANUL nu mai există, aşa că suprafaţa mea de 5 ari cu cânepă a trebuit să o declar lot experimental, folosindu-mă de adeverinţa USAMV Cluj ca masterand. Tot în acest an am organizat la Gâlgău Almaşului ZIUA CÂNEPII (6 august), eveniment la care au participat personalităţi importante din domeniu (76 profesori, cercetători, investitori), peste 700 de persoane interesate de cultura plantelor tehnice. Reprezentanţii din MADR nu au răspuns invitaţiei noastre. Prin iniţiativa DRUMUL INULUI ŞI CÂNEPEI a Asociaţiei Culturale Tradiţii, Identitate şi Succes (ACTIS-Timişoara), câţiva cultivatori au reuşit să obţină autorizaţii pe suprafeţe mici în judeţele Arad şi Cluj, dar cu foarte mari probleme create de funcţionarii din instituţiile statului: primării, Direcţii Agricole, Poliţia Antidrog, Poliţie, Ministerul Agriculturii. Cânepa româneasca este recunoscută în lume, nemţii o numeau “fibra de aur a României”, aproape zilnic primim solicitări din ţară şi străinătate pentru produse din cânepa noastră. În magazinele naturiste şi super-market-uri se găsesc seminte si frunze din China, Franta, Austria, iar firma Cannah-Salonta produce ulei de cânepă, procesând săptămânal 5 tone de seminţe importate din China şi Franţa, un alt procesator din Alba Iulia importă din Austria! Incompetenţa la cel mai înalt nivel, prin adoptarea legii 143/2000 (interzice culturile de cannabis, fără să menţioneze diferenţa dintre cannabis sativa şi cannabis indica), apoi a altor acte şi norme de aplicare, au dus la distrugerea în totalitate a unităţilor de procesare (topitorii, filaturi, ţesătorii, Staţiuni de Cercetare). Lipsa cânepei ca plantă de asolament îngrijorează adevăraţii specialişti agronomi, marginalizaţi în drepturi de decizie si opinie. Lipsa de atitudine a Forurilor ştiinţifice (academii, universităţi, institute de cercetare), privind manipularea media cu denumirea drogurilor sintetice ETNO-BOTANICE, care nu au legătură nici cu ETNO, nici cu BOTANICA, este de neînţeles. Denumirea stiinţifică a cânepii romaneşti este CANNABIS SATIVA diferită prin continutul de THC de CANNABIS NARCOTICA, iar în actele oficiale ale Ministerului Agriculturii, denumirea de CÂNEPĂ nu este folosită, doar cea de “plantă holotropă şi halucinogenă” , argumentând că “ne-am aliniat armonios la legislaţia europeană” ( Elena Tatomir-dir. gen. MADR). Cânepa este mai mult decât o plantă, când spun cânepă, mă gândesc la tradiţia ancestrală a satului, cânepa ne-a hrănit, ne-a îmbrăcat, ne-a încălzit şi ne-a vindecat de mii de ani. Sunt mari oameni de ştiinţă ai Planetei care susţin importanţa şi necesitatea acestei plante şi îl menţionez pe savantul japonez MASARU EMOTO, cu cartea “Viaţa secretă a apei” (ed. Adevăr divin, pag. 140-147), care susţine că planeta poate fi salvată de cânepă. La noi în ţară, firma HOFIGAL este premiată cu aur la Geneva pentru tratarea cancerului pe bază de cânepă, la Cluj CASA BIO a editat cartea SĂNĂTATE MULTĂ ÎNTR-UN MIEZ DE CÂNEPĂ (Alina Varadi), iar la Lugoj, VIRGINIA FAUR –inginer doctor chimist – (firma FAVISAN) , in cartea “Un brevet de viaţă lungă” , la capitolul CÂNEPA ROMÂNEASCĂ NU ESTE DROG. ESTE O PLANTĂ-MIRACOL (pag.139-149), ne specifică lista cu beneficiile cânepii: haine şi ţesături, hârtie, funii, materiale plastice, materiale de construcţii, combustibil, cânepa poate înlocui aproape toate produsele petro-chimice toxice (răşini, vopsele, cerneluri, lacuri, solvenţi, chituri, materialul de tencuieli), izolant fonic şi termic în industria auto si locuinţe, aşternut pentru animale pentru că absoarbe mirosul de urină, compost pentru ciupercării… “Ştiinţa a demonstrat că SEMINŢELE şi FRUNZELE de cânepă sunt cele mai hrănitoare alimente de pe planetă” (pag. 141), medicina tradiţionala chineză, indiană, românească menţionează multe aplicaţii, iar Virginia Faur prezintă motivele utilizarii ca hrană: elimină constipaţia şi balonarea, îmbunătăţeşte starea de spirit (litiu organic), întăreşte şi susţine pancreasul (crom organic), susţine sănătatea inimii (magneziu, omega 3 şi omega 6 in proporţie echilibrată de 1:3), susţine sănătatea pielii (sulf şi zinc), susţine sistemul imunitar (germaniu organic), detoxifiant de excepţie(conţine toate mineralele din tabelul lui Mendeleev), menţine supleţea organismului, protejează împotriva cancerului. Avem cele mai bune condiţii pedo-climatice din Europa, soiuri monoice si dioice pentru fibră şi sămânţă recunoscute si certificate cu conţinut THC sub 0,2%, încă mai sunt specialişti şi cercetători care şi-au dedicat ani mulţi în activitatea de ameliorare a soiurilor româneşti ( Prof. Valeriu Tabără de la Staţiunea Lovrin-Timiş, dr. Găucă Constantin de la Statiunea Secuieni-Neamţ, dr. Vasile Ilea Staţiunea Livada Satu-Mare). Avem TRADIŢIE. Este nevoie de legi clare şi corecte, care să repună în drepturi cea mai veche plantă cultivată pe Pământ, de o viziune şi strategie bine documentată pe cele două direcţii: sistemul industrial si sistemul gospodăresc (foarte important pentru “civilizaţia rurală”, adică pentru gospodăria ţărănească) În războiul economic la care am depus armele prin incompetenţă, trădare şi corupţie, putem deveni imbatabili prin respectarea tradiţiilor şi identităţii, prin promovarea valorilor spirituale ale neamului nostru. La final menţionez că a existat firma “Cânepa Românească SA” (2000-2008) la Timişoara, cu proiect de relansare a culturilor de in şi cânepă, depus la Bruxelles în anul 2002, considerat cel mai bun proiect pe resurse naţionale in Europa de Est de către Comisia Economică de la Geneva, proiect care avea nevoie de “garanţie guvernamentală”, nerealizat în condiţiile politice de atunci. Pentru mai multe informaţii vă pot pune la dispoziţie proiecte, documentaţii, articole, studii. Nu este îngăduit nimănui să condamne la pieire o plantă lăsată de Dumnezeu. În cartea “Datinile şi Credinţele Poporului Român”, Elena Niculuţă Voronca (1910) spunea: ”Cânepa a lăsat-o Maica Domnului pentru femeie ca s-o lucreze şi vai de femeia care nu vra să se supuie datoriei sale”. În toată literatura şi cultura populară nu veţi întâlni referiri la cânepă ca drog. Cine nu cultiva cânepa nu avea cu ce să se îmbrace, nu putea participa la şezători, la munca in comunitatea satului, “era arătat cu degetul, nu erau consideraţi oameni de treabă” (aşa-mi spunea Mama-Bătrână). În speranţa că vom putea continua munca şi existenţa noastră pe Pământul nostru, vă doresc multă putere de muncă şi să vă sprijiniţi pe adevăr, cinste şi dragoste de neam.

Sursa : http://www.pressalert.ro

Românilor, dormiți?! De ce în România nu se mănâncă românește?!”

Un articol interesant preluat de pe Alternative news

Președintele italian al Slow Food International, Carlo Petrini, a participat la un eveniment organizat în București de Fundația Adept Transilvania despre zonele de înaltă valoare din țara noastră. La acest eveniment a fost prezent și ministrul agriculturii, Achim Irimescu.

Într-un discurs ținut la acest eveniment, Carlo Petrini, a declarat că românii ar trebui să manânce mai românește, să cumpere produsele fermierilor români și că aceasta ar trebui să fie prima preocupare a ministrului agriculturi, informeaza agroinfo.ro

„Trebuie să aveți mândria de a fi români! România are doar trei produse cu origine protejată. Ce faceți, românilor, dormiți?! Voi, românii, sunteți de limbă latină. Știți ce înseamnă patrimoniu? Ceea ce ne-au dat strămoșii noștri. Pământul, produsele noastre. Noi trebuie să muncim pentru o economie locală, nu pentru una globalizată. Să ne uităm pe masa din restaurant, să vedem câte produse sunt făcute din materie primă românească? De ce nu dați un nume produselor voastre? Pentru o dulceață autentică de prune, pentru o ceapă făcută în România.

Sunt de ieri in Romania și am fost invitat de prieteni în două restaurante din București, în care am mâncat franțuzește și italienește. De ce? De ce la micul dejun din acest hotel nu există produse românești? De ce aveți doar 3 produse protejate și promovate la nivel european când aveți mii de hectare necontaminate, de înaltă valoare naturală și țărani, mici producători, care se încăpățânează să lupte pentru produsul românesc. De ce dormiți pe o mină de aur?

Voi, tinerii, puteți să păstrați biodiversitatea din România, satele, tradițiile, produsele voastre și să păstrați identitatea românească. Politica trebuie să o facem toți, pornind de la lucruri mărunte. Pornim de jos și construim. Vă rog și vă cer să faceți acest lucru pentru că ceea ce este în România nu se găsește în multe părți din Europa. Să faceți în așa fel încât să găsiți cheia schimbării. Conștientizați și dați valoare produselor vaoastre”, spune președintele Carlo Petrini.

Sursa: Alternative News

Datini si traditii - Buna Vastire (Blagovestenie) sau ziua Cucului

Una dintre sarbatorile cu data fixa din Calendarul ortodox este Buna Vestire, sarbatoare ce se celebreaza pe 25 Martie in apropierea echinoctiului de primavara si care vine cu obiceiuri diverse pentru gradinari.

Blagoveştenie este ziua când Biserica creştină celebrează vestea adusă Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril că va naşte Fiul fără înaintaşi, Iisus Hristos, sinonimă cu Buna Vestire. 

Sărbătoarea, fiind situată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară, când sosesc rândunelele şi începe cucul a cânta este denumită în Calendarul Popular şi Ziua Cucului.

La Blagoveştenie se efectuau nenumărate acte de purificare a spaţiului, de alungare a şerpilor de pe lângă casă şi a insectelor şi omizilor din livezi: afumarea cu tămâie şi cârpe arse a clădirilor, curţilor, oamenilor şi vitelor (Transilvania, Banat); producerea zgomotelor de care să se sperie forţele malefice prin tragerea unui clopoţel legat de picior (Transilvania) sau lovirea fiarelor (Banat); aprinderea focurilor în grădini şi livezi; scoaterea din lăzi a straielor şi ţesăturilor la aerisit. Fertilitatea în noul an era invocată prin stropitul rădăcinii prunilor cu ţuică; ameninţarea cu securea a pomilor fructiferi că vor fi tăiaţi daca nu rodesc (Banat, Transilvania).

 În alte zone ziua de Blagoveştenie era însă considerată neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor şi plantelor: nu se puneau cloştile sau se credea că din ouăle ouate în această zi nu ies pui; vacile nu se „goneau“; nu se semăna porumbul (Moldova, Bucovina). 

 În schimb, în vestul ţării se obişnuia să se altoiască pomii, iar în nord, unde primăvara soseşte mai târziu, să se scoată stupii la iernat. 

Blagoveştenia era un timp favorabil pentru aflarea norocului şi rodului pomilor fructiferi pentru previziuni meteorologice. Femeile strângeau apa provenită din neaua topită pentru a fi folosită în practicile de medicină şi cosmetică populară.

De Buna Vestire se poate ara, dar nu se poate semana, ca sa nu manance pasarile boabele de sub brazda.

In traditia populara se spune ca de Blagovestenie vin randunelele si incepe cucul sa cante, pana de Sanziene sau de Sfantul Petru. Dupa aceea, se zice ca se ineaca cu orz sau cu boabe de cirese, si se transforma in uliu. Si va ramane uliu pana anul urmator, cand isi va recapata din nou glasul de Buna Vestire. De asemenea, in unele parti, oamenii numara de cate ori a cantat cucul pentru a sti cati ani va mai trai.

Totodata, in alte zone ale tarii, se obisnuieste ca fetele de maritat si flacaii sa intrebe cucu cand se vor casatori: “Cucule voinicule/cati ani imi vei da/pana m-oi insura (marita)?”. Daca se intampla ca dupa rostirea acestor cuvinte sa cante cucul, inseamna ca va mai astepta un an. Daca nu se auzea, inseamna ca va urma o casatorie in acel an. De asemenea, craca pe care a cantat cucul de ziua sa, era taiata si pusa in scaldatoarea fetelor, in speranta ca flacaii nu le vor ocoli.

In alte zone, se face foc in curte, in fata usii, iar pe langa foc sunt puse apa, sare si paine, care apoi sunt date de pomana. In unele parti, se pun pe prag paine si sare ca sa aiba ce manca ingerii.

Gospodinele nu pastreaza ouale facute in ziua de Buna Vestire si nu le vor pune sub closca pentru ca nu vor iesi pui sanatosi.

Se zice ca daca cineva se cearta de Buna Vestire, se va certa tot anul.

In Maramures, se aduna lucrurile care nu mai trebuiesc si se ard. Ritualul se numeste Noaptea focurilor, si e practicat in fiecare casa, focul durand pana dupa miezul noptii sau chiar pana in zori.

În Bucovina şi în multe zone din Muntenia, femeile se scoală dis-de-dimineaţă, fac focul în ogradă şi pun în faţa uşii pâine, sare şi apă. Pe la prânz, pâinea şi sarea se dau de pomană unui sărac, acest gest aducând spor şi sănătate în gospodărie. În schimb, apa se lasă în continuare la uşă, în vas, pentru ca îngerii să-şi potolească setea.

În Transilvania, se mai păstrează un obicei străvechi. De seara, se pregătesc câteva obiecte rituale: o oală cu jar, tămâie şi clopoţei. Cel care se scoală primul în acea familie iese din casă, pune tămâie peste jar şi înconjoară clădirea de trei ori; apoi, afumă vitele şi pomii, făcând zgomot cu clopoţeii. Se spune că astfel se alungă energiile negative şi bolile din gospodărie.

Sărbătoarea Bunei Vestiri trebuie petrecută în bună înţelegere cu cei din jurul nostru. 

Cine se ceartă pe 25 martie va avea necazuri tot anul. De Buna Vestire, apicultorii scot stupii afară, dar şi vitele din grajduri şi le lasă să stea la soare, fără să poarte jug, pentru ca ele să fie sănătoase tot anul.

Importanţa sărbătorii este subliniată de sacrificiul peştelui care se mănâncă, indiferent daca ziua este de post sau de dulce.