Bine v-am regasit. Va multumesc pentru vizite si aprecieri. Dupa o luna plina de evenimente, nu prea fericite, ma bucur sa va reantalnesc si sa va spun ca cel mai important lucru din viata este sanatatea. "Orice abuz la tinerete este o restrictie la batranete".Si acum va propun sa parcurgem calendarul lunii care tocmai a sosit.
Luna Noiembrie este cunoscuta in popor ca Brumar, Promorar, Vinicer, Vinar.
Ea marcheaza sfarsitul toamnei si inceputul iernii. Desi marea majoritate a lucrarilor din gradini si livezi au fost finalizate va propun o trecere in revista a principalelor credinte, datini si obiceiuri populare legate in principal de sarbatorile religioase.
Pentru cei care doresc sa studieze intregul calendar puteti accesa acest link.
Principalele activitati ce se desfasoara in gradina in aceasta luna le veti gasi aici.
Este timpul brumei, sunt însămânţate
toate grânele de toamnă şi totul este gata pentru iernat. Se protejază pomii
tineri; se sapă gropi pentru puieţii din primăvara; se gunoiesc pomii, se
spoiesc cu var; se curăţăgardurile; se adună gunoiul; fierbe mustul.
1. Vrăcelul.
Zi favorabilă practicilor de medicină populară.
8. Năpustitul arieţilor (berbecilor). Soborul sfinţilor Arhangheli
Mihail şi Gavriil.
DATINI
- Se fac pomeni: Moşii de Arhangheli, se pun lumânări pentru vii şi pentru
cei cu morţi năprasnice.
CREDINTE
- În Transilvania se face turta
arieţilor care după cum cade, aruncată la turmă, au noroc la fătare oile se
amestecă oile cu berbecii (arieţii).
9. Poitra lui Arhanghel.
10. Filipii.
11. Mina. Ziua tâlharilor.
DATINI
CREDINTE
- În credinţa populară cine respectă această zi îşi va recăpăta lucrurile
furate, vor fi prinşi şi dovediţi hoţii.
- Femeile pun la biserică lumânări întoarse să se întoarcă inimile celor
răi spre bine, spre ele.
12. Martinii de toamnă.
13. Martinul cel mare de toamnă. Ziua lupului.
Lăsatul secului
de crăciun- prima zi.
DATINI
- Datina se ţine în familie, se petrece cu mâncare şi băutură.
CREDINTE
- Se ţine ca apărare de boli (friguri), izbituri, apărarea holdelor de
grindină, nu se ară.
- Dacă pieptul găinii este gras, va fi iarna grea; dacă-i subţire va fi
uşoară şi vara mănoasă.
14. Martinii de toamnă. Intrarea în Filipii de toamnă.
Lăsatul secului
de crăciun- a doua zi.
DATINI
- De acum încep şezătorile, când se toarce pânza de cămăşi. Dupa terminarea
muncilor agricole, cand lumea satelor intra intr-o perioada de repaus relativ,
incepea sezonul sezatorilor. Era singura adunare in care se veseleau oamenii in
Postul Craciunului. Sezatorile erau organizate in serile zilelor lucratoare, la
una sau mai multe case. In zilele de sarbatoare sau duminica nu se faceau
sezatori. Aceste sezatori puteau sa aiba si un caracter de intrajutorare, daca
tinem seama ca femeile se ajutau intre ele la torsul lanii. Se mancau boabe de
porumb fiert, nuci, fructe uscate si alune. În cadrul acestora se comentau
evenimentele cele mai importante din viata satului, se canta, se rosteau
proverbe si se invatau colindele pentru Craciun. Era locul in care invatai ce
este potrivit firii si ce nu e bine sa faci. Daca sezatoarea avea ca scop
intrajutorarea, se torcea lana persoanei care le gazduia. In cazul in care era
un prilej de intrunire comunitara, fiecare persoana isi aducea de acasa lana
pentru tors. Fetele tinere erau insotite la sezatoare de mama sau de bunica. In
cadrul sezatorilor, niciodata nu coseau camasi. Acest lucru era facut de
fiecare persoana, in propria casa. Flacaii mergeau pe la casele in care aveau
loc sezatorile, insotiti de muzicanti. Cand acestia intrau in aceste case,
munca era abandonata. Se juca, iar pentru fetele tinere era locul unde invatau
pasii de joc. Gospodina in casa careia avea loc intrunirea se pregatea cu
bautura si mancare frugala, si anunta flacaii, in cazul in care acestia nu se
informau singuri de mersul sezatorilor. Casa era dereticata si se pregateau mai
multe lavite sau scaune necesare torcatoarelor. Odata cu lasarea intunericului,
femeile porneau cu furca de tors catre casa in care avea loc sezatoarea. In
cazul in care sezatoarea avea drept scop intrajutorarea, dupa sosirea tuturor
invitatelor, acestora li se distribuia, in mod egal, cantitatea pe care o aveau
de tors in acea noapte. Cand sezatoarea era doar un simplu prilej de intrunire
comunitara, fiecare isi aducea de acasa ceea ce avea de tors. Sezatorile se
organizau nu numai pentru torsul fibrelor textile, ci si pentru scarmanatul
lanii, scarmanatul penelor etc. Niciodata in sezatori nu se coseau camasi,
aceasta operatie facandu-se in mod individual de catre fiecare gospodina sau
tanara fata, in casa proprie. Dupa ce participantele isi primeau
"portia", pentru crearea unei atmosfere placute, ele erau servite cu
un paharel de tuica indulcita, de obicei, cu miere de albine. Sezatoarea odata
inceputa, participantele faceau schimb de informatii referitoare la viata
cotidiana din sat si comentau evenimentele cele mai importante petrecute in
propria comunitate sau in localitatile invecinate. Apoi se rosteaughicitori, proverbe si
zicatori, se canta sau
se rosteau balade, nestemate folclorice ce s-au pastrat pana in zilele noastre
transmise in modul cel mai lesnicios pe aceasta cale. In cadrul acesta, fetele
erau integrate si consacrate in colectivitatea femeilor, incepand sa-si
insuseasca, cu aceasta ocazie, deprinderi practice si spirituale. In sezatori
se dezvaluiau aspectele si intelesurile ritualice ale sarbatorilor populare si
se invata comportamentul individual. In sezatorile ce aveau loc inaintea
Craciunului si a Anului Nou, se invatau si se repetaucolindele si
uraturile si se discuta in amanunt despre buna pregatire a acestor sarbatori.La
un moment dat, lucrul inceta, participantele fiind servite cu diferite
preparate de catre gazda, in functie de starea sa sociala sau de posibilitatile
sale materiale. Flacaii, stiind din timp locul de desfasurare al
sezatorilor, cutreierau in grupuri insotite de muzicanti pe la toate casele
unde aveau loc astfel de intruniri. De multe ori ei se organizau de cu seara,
repartizandu-se pe case, in asa fel incat, catre sfarsitul sezatorii, ei sa
apara cu muzica pentru a inveseli atmosfera. La intrarea acestora in casa,
munca era abandonata. Muzicantii, buni cunoscatori ai obiceiurilor locale, isi
ocupau locurile prestabilite si incepeau sa interpreteze melodii de joc. Fetele
si chiar femeile erau invitate la joc de catre flacai, unele dintre fete jucand
acum pentru prima data, iar cele mai tinere dintre ele invatand acum pasii de
joc. Atmosfera crestea in veselie si buna dispozitie. Cu aceasta ocazie jucau
chiar si batranii din vecini, invitati la sezatoare. Acestia, pentru a nu-i
deranja pe cei tineri, se urcau si dansau pe lavitele late si masive ce
inconjurau peretii. Asa a aparut in Bucovina melodia de joc numita "Ca pe
laita" sau "Baba grasa". Jocul era alternat cu multa dibacie cu
perioadele de pauza, cand cei prezenti erau serviti cu mancare si bautura, si
cu cele de lucru, cand se spuneau glume si snoave. Sezatorile, desfasurate in
toata plenitudinea lor pana tarziu prin anii '60, se constituiau intr-o
adevarata institutie sociala si erau o forma de intrajutorare comunitara, dar
si prilej de petrecere placuta a timpului in noptile lungi de iarna, de
derulare a unor obiceiuri si de invatare a deprinderilor de viata si de munca.
Chiar daca se desfasurau in perioada Postului Craciunului, aspectul distractiv
era tolerat, deoarece in cadrul lor erau invatate colindele si uraturile ce
urmau sa fie rostite in timpul sarbatorilor de iarna.
- Se petrece în familie cu mâncare şi băutură iar resturile de la masă se
aruncă spre răsărit să nu mai mănânce păsările recolta
- Se dă pomană în vecini turtă de porumb.
CREDINTE
. - Oalele se pun cu gura în jos,
să fie feriţi cei din casă de pagube.
- Se ţine ca apărare a vitelor de lupi şi a tuturor de strigoi; nu se lasă
limba de meliţă afară.
- Se lipeşte gura sobei , se încleştează pieptenii ca să se încleşteze gura
lupilor.
- Nu se coase, toarce, macină, piaptănă lâna, ca apărare de boli şi alte
rele.
- Nu se dă împrumut din casă şi nu se aruncă gunoiul, cenuşa, cărbuni, să
nu se prăsească lupii.
- Femeile pun pietre în cuptor şi pe horn, să apere păsările de uliu.
15. Spolocania.
20. Ajunul ovideniei.
DATINI
- Se pune o strachină cu apă, cu lumânare, se priveghează, se bat mătănii;
apa e bună de leac.
CREDINTE
- Dacă este senin, anul viitor va fi rău; dacă e ger şi lapoviţă, va fi an
bun.
21. Ovidenia- prezentarea Mariei la templu.
Filipul cel mare- cel şchiop.
DATINI
- Se dă pomană pentru înecaţi şi cei care au murit fără lumină şi se arde
câte o lumânare.
- Femeile nu mai bat rufele la spălat cu maiul până la Sângiorz.
- Se ung ferestrele, uşile cu usturoi deoarece încep să lucreze
fermecătoarele; începe iarna.
CREDINTE
- Se deschide cerul, vorbesc vitele; le aud cei neprihăniţi.
- Dacă este senin, soare, vara va fi secetoasă; dacă ninge, va fi iarna
grea.
- Se ţine ca să nu atace lupul, să meargă şchiopii, să fie spor la casă.
24. Climata vântului.
E considerată în popor zi rea de vânturi, azi se aspreşte vântul, începe să
bată a iarnă.
29. Ajunul de Sântandrei.
DATINI
CREDINTE
- Se ung uşile, ferestrele cu usturoi contra strigoilor;se apără vitele cu
mac, sare.
- Nu se mătură de teama lupilor; se ascund meliţele de teama strigoilor.
- Dacă este luna plină şi cer senin, iarna va fi moinoasă; dacă este nor,
ploaie, nea, zăpezile vor fi mari.
- Se fac vrăji de aflarea ursitei, de noroc, de dragoste.
30. Sântandrei- Moş Andrei.
Iesirea filipilor de toamna.
DATINI
- Sfantul Apostol Andrei cel
Intai chemat – Ocrotitorul Romaniei: prilej pentru a cerceta ce va aduce anul
urmator, un timp in care se interfereaza planurile malefice cu cele benefice.
- În noaptea de Santandrei,
se organizează petreceri ale tinerilor, asemanatoare cu Revelionul. Pentru a fi
feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, tinerii camuflau si
ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura
petrecerea inainte de lasatul serii. De altfel, petrecerea se numea, local,Noaptea Strigoilor, timp
nefast, cand strigoii vii (oamenii care se nasc cu caita, cu coada - o vertebra
in plus, din legaturi incestuoase etc.) isi parasesc trupurile fara stirea lor,
iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor. In acest timp, petrecerea
tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele
aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru
a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Complet izolati de lumea din
afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau,
mancau, glumeau, ca la un adevarat revelion. Dimineata, pe lumina zilei,
tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul
horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe
la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat se pastra ca ceva sfant, la
icoana, si se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru
prinderea farmecelor si descantecelor etc. Pazitul usturoiului de
catre fete si flacai toata noaptea tocmai pentru a inzestra usturoiul cu
calitatile necesare. Usturoiul va putea ulterior sa asigure protectie peroanei
respective ca: remediu terapeutic, aducere de petitori.
- Se mănâncă
bucate cu usturoi.
- Covasa. Bautura rituala.
Se prepara din malai si faina, uneori numai din malai de porumb sau de mei, o
bautura fermentata numita covasa. Literatura etnografica descrie doua tehnici
de preparare a covasei; din malai si faina sau numai din malai. In primul caz
se luau malai si faina, in parti egale, se amestecau si se opareau cu apa
clocotita pana se obtinea un fel de terci. Dupa doua ore, amestecul acesta se
punea intr-o putina si se turna apa calduta pana se obtinea un lichid vascos ce
putea trece prin ciurul cu care se cernea malaiul. Continutul se amesteca
foarte bine si se lasa apoi sa fermenteze, la loc caldut, pana a doua zi cand
se fierbea, la foc potrivit, intr-un ceaun, pana se mai ingrosa. Gustul
bauturii era dulce-acrisor, asemanator cu cel al bragii. Covasa se punea prin
strachini sau oale si se impartea prin vecini "pentru ca vacile sa fie
laptoase, iar laptele sa fie smantanos". In alte sate covasa se numea
braga si se prepara numai din malai, care se oparea si se faceau patru turte;
doua turte se coceau, doua ramane au crude. Dupa ce turtele coapte se raceau,
erau framantate intr-o putina, se amestecau cu malaiul ramas necopt si se turna
apa clocotita. Continutul se amesteca, se puneau cateva felii de lamaie si se
lasa sa fermenteze pana a doua zi, cand era bun de baut. Fiecare om "este
dator sa manance covasa, in aceasta zi, pentru ca sa fie ferit de
strigoi".
- În unele sate din Oltenia copiii taie mlădiţe din pomii roditori ( meri,
peri, cireşi, vişini, pruni etc.) şi le pun în apă, la căldură, pentru a
înmuguri până la Sf. Vasile, când fac din ele sorcove, pentru a-şi sorcovi
părinţii şi neamurile.
CREDINTE
Protejarea de spirite malefice
- Aparitia celor doi
sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare
a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului
calendaristic.Ordinea se deterioreaza neincetat, ajungand in noaptea de 29 spre
30 noiembrie, in Noaptea Strigoilor, la starea simbolica de haos, cea de
dinaintea creatiei. Este o noapte de spaima, intrucat spiritele mortilor ies
din morminte si, impreuna cu strigoii vii, care in aceasta noapte isi parasesc
culcusurile lor, fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta, se iau la bataie pe
la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile
sangeroase cu limbile de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor
se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand spatiul se purifica, duhurile
mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor revin in trupurile si
paturile parasite fara stiinta lor. In anumite situatii, strigoii se manifestau
violent fata de oamenii care nu-si luau anumite masuri de protectie: Pentru ca
sa nu se poata apropia de case, oamenii, - e grija gospodinelor mai ales -,
mananca usturoi in aceasta seara, se ung pe corp tot cu usturoi, sau numai pe
frunte, in piept, pe spate si pe la incheieturile trupului. La casa se ung
cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea sa intre sau sa se uite in
casa, facandu-se semnul crucii si tot astfel urmeaza si la usa si horn, pe unde
de asemenea ea crede ca strigoii pot intra si iesi din casa". Se credea ca
sunt si strigoi care nu doreau sa faca rau. Acestia "fac hori pe la
raspantiile drumurilor, unde joaca cu strasnicie pana la cantatul
cocosilor". Strigoii sunt de doua categorii: vii si morti. Strigoii vii
sunt spirite ale oamenilor, femei sau barbati, care isi parasesc trupurile
noaptea, mai ales la Santandrei, Sangiorz si in alte imprejurari. Activitatea
lor cea mai intensa este in Noaptea Strigoilor cand isi parasesc in somn
corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc de trei ori pentru a se
intrupa intr-un animal, incaleca pe melite, butoaie, cozi de matura pentru a
merge in locuri numai de ei stiute (intre hotare, raspantii de drumuri, poieni
din paduri) unde se intalnesc cu strigoii morti. Acolo redevin oameni, se bat
cu limbile de melita, se zgarie, se ranesc pana iese invingator unul din ei,
care le va fi conducator un an de zile. Se bocesc unii pe altii, isi vindeca pe
loc ranile, se intrupeaza din nou in animale si pornesc spre case inainte de
primul cantat al cocosilor. Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care isi
parasesc trupul in timpul noptii, se rostogolesc de trei ori si capata
infatisare de lup sau de alta vietate (caine, porc cal, bivol, pisica, sarpe,
broasca). Spre deosebire de varcolaci care calatoresc prin vazduh, pricolicii
se deplaseaza pe pamant. Ei nu se intrupeaza in vietati sfinte (arici, oaie,
cerb, porumbel, randunica, albina). Adesea, sunt oameni din sat recunoscuti
dupa infatisarea si comportamentul animalului pricolici. Traiesc putin, cat
lupul sau animalul in care se metamorfozeaza. Pe timp de iarna ar intra in
haita lupilor, ia conducerea si ataca oamenii si turmele de vite.
- Pentru ca spiritele rele să nu
se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în
jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să
nu-şi găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăştie resturi de pîine prin
curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii.
Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la
intrare şi lasă aprinsă candela de lîngă icoane. Pentru protecţia vitelor, cu o
seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se
toarnă cîteva picături de agheasmă în apă.
- După miezul nopţii sau în dimineaţa de Sf. Andrei, exista în trecut
obiceiul "descîntecului sării". Un drob de sare, descîntat şi
îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe,
cînd sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli şi
de vrăjile pentru "luarea laptelui".
- În Bucovina, înainte de Sf.
Andrei cu câteva zile, femeile nu torc – „ca să nu toarcă lupii în casă”, iar
de Sf. Andrei nu mătură şi nu scot gunoiul din casă, nu curăţă grajdurile, nu
se piaptănă ( pieptenele reprezintă în basme un şir de arbori, deci pădurea în
care se află lupii) pentru a nu aduce lupul prin apropiere.
Predicţii legate de timp
- Tot în noaptea de Sf. Andrei sînt practicate şi predicţii meteorologice
populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sînt urcate 12 cepe
sănătoase, la fel de mari, care sînt lăsate acolo pînă în seara de Crăciun,
cînd se află rezultatul. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni.
Cepele care s-au s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele
care au încolţit – luni favorabile recoltei. O predicţie asemănătoare, legată
de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru
fiecare tip de cultură pe care intenţionează să o semene în grădină, gospodina
casei "botează" cîte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste
7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a
culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă noaptea de Sf Andrei este senin şi cald,
se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că
acestea sînt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.
- Unii batrani, nestiutori de carte dar "cititori" in stele,
observau cerul in noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si noroceau anul,
prevestind daca va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau
razboi etc. Obiceiul de a semana in noaptea de Santandrei grau intr-o oala de
pamant pentru a interpreta rodnicia ogoarelor in noul an este practicat si
astazi. - Se ţine până la amiază ca să fie iarna bună, anul cu belşug,
noroc în meserii, viaţa lungă, sănătate.
- Dacă gogoşii de stejar sunt plini, va fi anul viitor ploios.
- Starea vremii dă informaţii
despre iarna care vine: luna plină şi cerul senin anunţă o iarnă moinoasă, iar
luna plină dar cu ninsoare sau ploaie anunţă iarnă grea cu zăpezi mari.
Predicţii legate de rod
- Pentru ca să se afle cât de rodnic va fi următorul an se pun boabe de
grâu într-o strachină cu apă. Cât de des va răsări grâul, atât de bogată va fi
recolta .
- Se pune o crenguţă de măr în apă, dacă înfloreşte de Sf. Vasile va fi
anul viitor, roditor.
Aflarea ursitei.
- Ca la orice inceput de an,
prisoseau practicile magi ce de aflare a ursitei, adica a viitorului sot. Fata
de maritat prepara o "Turtuca de Andrei", turtita subtire din faina
de grau, foarte sarata, coapta pe plita sobei si o manca inainte de culcare.
Baiatul care venea in vis sa-i aduca apa ca sa-si potoleasca setea urma sa o
ceara de nevasta in cursul anului.
- Alte fete, dupa ce soseau acasa
de la Pazitul Usturoiului, semanau cate un catel de usturoi privegheat intr-un
cocolos de aluat. Dupa modul cum incoltea si crestea usturoiul semanat, se
faceau anumite pronosticuri matrimoniale.
- Prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se
obţine în vis imaginea "ursitului". Pentru "atragerea"
acestuia este mult folosită şi metoda "făcutului cu ulcica".
- La miezul nopţii, singură la gura sobei, tînăra întoarce cu gura în jos o
ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă sa pîlpîie trei cărbuni. În timp
ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită a suscita o atracţie
irezistibilă pentru cel iubit.
- O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi,
la miezul nopţii, între două lumînări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută,
aşezat pe cenuşă. În centrul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a
fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă
apare chipul ursitului, dacă este privită intens cîteva minute.
- Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte.
Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu cîte o
lumînare în fiecare mînă, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a
vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede, şi unele persoane
chiar au avut această iluzie, că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de
viaţă, că tînăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie
scene din viitor.
- În satele din Bucovina fetele
ca să-şi vadă ursitul îşi puneau seara sub pernă 41 de fire de grâu, iar când
se culcau spuneau: „ Voi, 41 de fire de grâu / Eu voi adormi / Şi voi hodini /
Dar eu mă rog lui Dumnezeu / Să-mi trimită îngerul meu / Cel ce mi-e dat de
Dumnezeu”.
- Un alt obicei este ca fetele
nemăritate să meargă noaptea la fântână cu lumânarea de Paşte pe care o aprind
şi o afundă cu ajutorul ciuturei spunând: „ Sfinte Andrei / Scoate-i chipul în
faţa apei / Ca în vis să-l visez / Ca aievea să-l văz !
- Un alt obicei în alte regiuni,
fetele ghicesc ursitul cu ajutorul parilor de la gard, astfel, noaptea pe
întuneric ating un par, de la care numără în continuare până la al nouălea par,
pe care leagă o sfoară sau lână roşie. A doua zi merg să vadă cum le va fi
alesul. Dacă parul este drept şi neted, viitorul soţ va fi tânăr şi frumos, dar
sărac. Dacă parul va fi scurt şi noduros, soţul va fi bătrân şi sărac, iar de
va avea coaja groasă, va fi bogat. Dacă parul este cu multe crăci, ursitul va
fi văduv cu mulţi copii.
Alte credinţe
- Nu se piaptănă, nu se pronunţă numele lupului, nu se împrumută din casă.
- Se crede ca cerul se deschide
si vorbesc animalele.
- În această zi nu se dă de împrumut ori în dar căci vei păgubi.
- Sărbătoarea se ţine până la
prânz apoi se pot face unele munci, dar nu se lucrează la câmp, nu se coase şi
mai ales nu se înprumută şi nu se dă nimic din casă. Cei care nu respectă
sărbătoarea se înbolnăvesc şi vor avea pagubă la recoltă sau la vite.