Ziua de 20 Decembrie este cunoscuta in
calendarul ortodox drept ziua Sfantului
Ignatie Teoforul („purtătorul de
Dumnezeu”) care a fost unul dintre ucenicii Sfantului Apostol si Evanghelist
Ioan Viata Sfantului Ignatie Teoforul se
leaga de istoria roma-nilor intrucat, devenind episcop al Antiohiei, el a cazut
in dizgratia imparatului Traian care a ordonat sa fie dus la Roma pentru a fi
sfasiat de fiare in amfiteatru si a spori astfel fastul triumfului organizat cu
prilejul infrangerii dacilor.
Martiriul sfantului a avut loc pe 20
decembrie al anului 107 si i-a adus numele de „jertfa vie si cuvantatoare
a lui Iisus”. O legenda spune ca Sfantul Ignat era facator de minuni si ca
ori de cate ori innopta in cate o casa, lasa „cate ceva de tinut minte”.
Asa s-a intamplat intr-un Ajun de
Craciun la casa unui sarman pe care l-a indemnat sa sape sub pat unde va gasi
un porc bun de taiat. Sfantul l-a invatat cum sa-l pregateasca si apoi sa nu
uite sa dea si altora: de atunci, oamenii au invatat sa taie porci de Craciun.
In
traditia noastra populara aceasta zi este conoscuta drept ziua sacrificarii
porcilor.
Taierea porcului, in gospodaria
proprie, reprezenta un motiv de mandrie si de bucurie anuntand apropierea Craciunului.
De-a lungul anilor, aceasta activitate a creat la randul ei o sumedenie de
traditii, obiceiuri bine-nteles superstitii.
Imi amintesc cu drag de perioada
copilariei cand, in curtea bunicilor se desfasurau “ritualurile sacrificarii”
porcului.
Conform
traditiei,cu o seara inainte de Ignat porcii viseaza ca urmeaza sa fie taiati.
Astfel, acestia nu mai mananca, nu se mai ingrasa si nici nu mai pun carne pe
ei.
De
regula, la taierea porcului bunica nu ne las ape noi copiii, sa luam parte,deoarece
porcul moare cu mai mare greutate si mai mult, carnea va fierbe mult mai greu.
Pentru ca cei care taie porcul sa
fie iertati de uciderea voita a animalului, este bine ca ei sa rosteasca
cuvintele: Ignat, Ignat/Porc umflat, iar înainte de a-l sacrifica sa spuna:
Doamne ajuta, sa-l mancam sanatosi.
Exista si traditia ca dupa injunghierea
porcului, cel ce-l taie, ca si cei ce asista sa-si faca cruce cu sange, ca sa
fie sanatosi si rosii peste an si zic ''La anul si la multi ani cu sanatate!'';
In
Muntenia sudica, exista o datina veche care spune ca pe fruntea copiilor
trebuie facut semnul crucii cu sangele animalului sacrificat de Ignat. Astfel,
se crede ca acestia vor fi sanatosi si rosii in obraji in anul ce vine.
Dintre
superstitiile legate de momentul taierii putem aminti faptul ca cel ce taie
porcul nu trebuie sa stranga din dinti ca sa nu iasa carnea porcului tare si sa
fiarba cu anevoie;
Dupa
ce porcul era taiat, parlit si spalat, se pune peste el o patura si un copil il
incaleca. Se zicea ca Anul care vine va fi unul lipsit de boli si plin de
bogatii, sanatate si prosperitate.
Se
incepe activitatea cu o crestatura in forma de cruce la ceafa, sau in frunte peste
care se presara sare, ca sa fie carnea primita de Dumnezeu, cand se va da din
ea de pomana si sa nu se strice;
Capul
se taie inaintea soldurilor si se duce in casa cu ratul in urma, pentru ca sa
nu se sparga oalele gospodinei;
Unul
dintre momentele unice in cadrul ritualului anual al taierii porcului este
scosul splinei.Se obisnuieste ca toti participantii sa stea in liniste pret de
un minut pentru a putea vedea splina. Conform traditiei populare,splina
porcului de taiat reprezinta „oracolul” care prevesteste naprasnicia iernii.
Daca la partea dinspre capat splina este groasa, iarna va fi una grea, cu multa
zapada, in timp ce vara va oferi o recolta bogata.
Daca
splina este subtire iarna nu va aduce foarte mult omat, ci va fi mai degraba
geroasa, primavara isi va face aparitia mai repede dar, anul nu va fi la fel de
imbelsugat.
Bucuria
noastra, a copiilor era sa primim basica si-o bucatica de sorici, ureche sau
coada.
Nicio
zi de Ignat nu este completa fara implinirea obiceiului impamantenit, si anume
Pomana Porcului.Asa ceva nu paote si nu va fi lipsi cred niciodata de la
aceasta sarbatoare.
Dupa
ce porcul este transat, gospodarul alege cele mai fragede bucati de carne si i
le da nevestei la bucatarie pentru pregatirea primei mancari din porcul
sacrificat. Intre timp pe soba tuica fiarta isi incheie ciclul de fabricatie
urmand sa incalzeasca truditorii ce asteapta afara.
Denumirea
de pomana porcului a fost data de megiesi si reprezinta prima masa din porcul
taiat atunci.De asemenea, este si cea mai gustoasa. Carnea se gateste fie in
bucatarie, fie afara intr-un ceaun alaturi de condimentele potrivite.
Cunoscutele
“porcarii” sunt servite de obicei cu mamaliguta aburinda, un bol de mujdei de
usturoi si un pahar de tuica.
Uneori
gospodarii nu mai parlesc porcul daca acesta are deja 2-3 ani deoarece soricul
este prea gros si nu mai poate fi mancat. Mai mult, acesta nu va putea fi
folosit nici la prepararea bucatelor. Astfel, porcul taiat va fi jupuit iar
pielea sa va fi folosita pentru opinci.
In
zona Olteniei se prepara Pomana porcului si se serveste cu varza calita
gustoasa. Cu acest prilej gospodarul verifica daca varza pusa la murat s-a
acrit.
Functie
de traditie si priceperea gospodarului incepe transarea, sortarea si pregatirea
deliciului culinar:se pregatesc muschiuletii,carnea de afumat,carnatii,caltabosii(
chisca), toba, ruladele sepune la afumat si la topit slanina si se face untura care va
acompania vestita “cane de la garnita”. Gospodinele au
grija de capul si picioarele porcului din care vor
prepara piftiile (raciturile) din care, „se face parte mortilor”
la Anul Nou, dupa Boboteaza, la Mosii de Piftii).
Dupa terminarea primelor produse
bunica facea mici pachetele cu carne, carnati, toba, caltabosi, slanina, pe
care le impartea celor mai putin “norocosi” ca sa se bucure de Pomana porcului”
Va doresc belsug si bucurie in case
si Sarbatori fericite!
