Cultivând împreună o grădină la un moment dat -10 ani de GrowVeg

Cum puteti folosi plastic reciclat in gradina

Nu mai aruncati sticlele de plastic goale. 
Datorita faptului ca se degradeaza foarte greu, acestea reprezinta adevarate focare de poluare si cred ca ati vazut singuri cum sute de peturi plutesc pe apa raurilor si paraurilor mai ales din zonele turistice, mormane de sticle de plastic  zac pe iarba din poienite,din zonele de recreere si din in multe alte locuri. 
u ajutorul unei metode deosebit de simple si ingenioase putem face din aceste sticle,  fasii subtiri de plastic care ne pot fi folositoare in casa ori in gradina.
Trebuie doar să ne pese putin, să ne gândim că atunci când aruncăm o sticla sau alt deseu pe jos, naturii îi va lua intre trei luni si  4000 de ani sau nu va reusi niciodata ca să le degradeze.
Cu gandul la viitorul copillor si nepotilor nostrii va doresc vizionare placuta si va indemn sa lucrati cu imaginatie in reciclarea tuturor produselor ce nu va mai folosesc, in starea initiala, pentru a prevenii poluarea.

Apa imbuteliata Afacerea Secolului

Intro tara plina de izvoare curate cu apa pura bem gunoaiele pe care ni le vand cei care... Urmariti acest documentar, este foarte interesant.



Suntem condamnati la extinctie de catre reprezentantii de seama ai "rasei".

La multi ani Romania! La multi ani romani de pretutindeni

Pentru cei care nu stiu sau nu mai vor sa stie asa arata ROMANIA MARE  la 1919.
Scumpă ţară românească 
                       de George Cosbuc
Scumpă ţară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!

Şi-a mea frunte ţi se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.

Să ai viaţă de vecie,
Să sporească-al tău popor;
Sub stindardul tricolor
Să nu vezi decât frăţie,
Şi-atunci, dac-o fi să fie,
Pot să mor!

BEPPE GRILLO - ADEVARUL DESPRE CANABIS-MARIJUANA

Psihedelicele, mult mai des denumite droguri, mult prea mult timp blamate, 
oare de ce ?
Apar tot mai multe dovezi științifice și mărturi despre efectele benefice a substanțelor ”halucinogene”.
Aceste substanțe au fost îndelung timp prezentate negativ încât orice părere pozitivă este greu de acceptat de marea masă a populației.
Menționez că nu am testat niciodată aceste substanțe (cel puțin cu cunoștința mea), iar ceea ce doresc să spun nu e rodul unor verificări personale ci doar rodul unor deducții și corelații pe marginea unor materiale citite. Nu încurajez nici un fel de excese, dar cred că consumul cu moderație și eventual sub supraveghere (monitorizare), poate aduce mari beneficii.
Faptul că industria farmaceutică are interese în blocarea oricăror tratamente cu adevărat și definitiv vindecătoare , este arhicunoscut, așa că nu pe acest aspect vreau să insist.
O să mă refer la lucruri care scapă atenției articolelor cu această temă.
Aceste substanțe (vordesc doar de drogurile naturale , nu de cele de sinteză) sunt folosite din cele mai vechi timpuri în scop terapeutic, de binedispunere sau pentru a accelera obținerea unei stări de conștiință mai înaltă.
Da, se pare că sub influiența acestor substanțe, activitatea undelor cerebrale se intensifică simultan pe o paletă mai largă de frecvențe. Odată cu aceasta , e foarte posibil ca respectiva persoană (în această stare de conștiință înaltă) să acceseze zone (dimensiuni) neaccesibile în condiții normale. Probabil de aici și comportamentul acestora catalogat adesea prin expresia, ”Au lumea lor”.
Să spun așa, prin intensificarea frecvențelor cerebrale, apare inplicit și extinderea simțurilor acestora, ei fiind capabili să perceapă o realitate neaccesibilă cu simțurile noastre în mod obișnuit.
Am pus punctul pe ”I”, cred că ăsta este motivul principal pentru care aceste plante halucinogene sunt interzise legal, iar restul motivelor sunt pe plan secundar.
Bine, bine, dar care e problema ?
- percep o realitate mult mai amplă, mult extinsă peste ”realitatea” majorității
- pot vedea diferențele dintre indivizi, dintre cei percepuți ca oameni normali până atunci, adică pot vedea pe reptilieni.
- au capacități telepatice superioare, deci poate percepe imediat minciuna
- pot comunica (telepatic / biofotonic) cu platele, animalele şi chiar cu materia anorganică.
- trăiesc ACUM
Acum cred că se înțelege cine si de ce are interes în blocarea acestor practici.
Sunt mult mai multe de spus, dar am punctat aspectele scăpate atenției în articolele care abordează acest subiect.
Introducere la acest filmuleț reprezintă o părere personală, nu neapărat corectă.

Din cugetarile lui Petre Tutea

* “Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.”

* “Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.”

* “Crestinismul e o religie absoluta, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfecta.”

* “Libertatea omului este partea divină din el.“

* „Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.”

* „Singurul vehicul catre Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni.”

* “Egalitatea este cel mai mare dușman al libertății.“

* “In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrand nu cu genii, ci cu oameni.”

* “O personalitate este aceea care se dăruiește, nu se justifică.“

* “Religia transforma poporul intr-o masa de oameni culti.”

* “Cu cat suntem mai avansati, mecanic si material, cu atat suntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.”

* „Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.”

* „Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.”

* „In biserica afli ca existi.”

* „Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.”

* „In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.”

* „A sti la scara umana, poate fi folositor – dar in nici un caz mantuitor.”

* „Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.”

Culegere de Lori Balogh

SECRETUL FINLANDEZILOR

Am primit un material foarte interesant pe email si doresc sa-l impartasesc cu cititorii acestui blog. 

Deci se poate si altfel. O seara linistita va doresc.

De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12  clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina? 

07:45

 - Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare).

 Autobuzul trece la fiecare 5 minute.

 Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici.

 Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala.

 Biletul este subventionat de catre municipalitate.

 Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana.

 Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.

09:15

 - Orele de 45 de minute.

 Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in  acord cu profesorii, parintii si elevii.

 Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta.

 Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic.

 Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania.

 Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante.

 Fiecare doi elevi au cite un calculator.

 O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.

 Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita. 

12:00

 - Mincare calda, nutritiva si gratuita.

 Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii.

 Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe.

 Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras.

 Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.

16:05

- Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic.

Nu exista delincventa, strazile sunt sigure.

Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.

18:30

- Cina si   sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina)   sunt momentele in care familia se afla impreuna.

Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor.

Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.

20:15

- Temele si la culcare.

Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza.

Pentru Saili, scoala este ca un serviciu. 

- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".

- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati.

"Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".

- Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii).

Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.

- Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.

Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.

- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi.

Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.

- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara:

"Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".

- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data".

Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.

- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3.

Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber.

Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice.

Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica.

Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera.

Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.

- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video.

Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde - " da." 

Dar exista un secret:

Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!

Pe drumul de costise ce duce... la Goranu

 Itinerariul, foarte pitoresc, parcurs de la Campulung Moldovenesc la Goranu (Ramnicu Valcea).
Daca in articolul trecut va invitam la masa acum va invit sa va plimbati (nici o cura de slabire nu este eficienta fara miscare) prin trei zone ale patriei.
Plecam din Bucovina de munte, traversam obcina Mestecanisului prin pasul cu acelasi nume, ajungem la granita dintre Moldova si Ardeal si traversam prin pasul Tihuta din depresiunea Dornelor in depresiunea colinara a transilvaniei, ocolim Clujul si mergem catre Alba Iulia dar nu intram in municipiu  ci mergem Sebes. Din Sebes ne indreptam spre Sibiu si de aici, la o aruncatura mai zdravana de bat( 100km.)ajungem in Ramnicu Valcea estul Olteniei.Va las in compania imaginilor care va vor explica mai bine decat mine traseul si frumusetile pe care le puteti vedea.

Bai badie daca mergi ghinisor tre` sa treci prin pacla seia si agiungi in Dorna,

Noroc ca pacla o invatat melodia ridica-ma la ser sa dusa o fost

Apai dupa sio aparut zaurelu, di so cascat ochii am vazut naparca di asfalt si fuje la Dorna 

Paclai diparti si zaurelu-i hat de-o prajana pi ser

No amu am dat de belea noroc ca Dracula era la spatir dup-o sarcina de... ghiocei

S-am plecat sa colindam, Domn, Domn sa ...catam

Marul lui Adam...da-i bai cu parul lui madame...

Cred ca si eu... 

Micii...sunt gata, micii ce credeti voi ca daca-s mai mica nu stiu,
Daca nu-mi dati sa stiti ca ma rog la Dumnezeul cainilor sa beti... Giusto
( pentru armonie in familie)

Se circula pe autostrada... sau bucatica de autostrada Sebes - Sibiu,
No bine dara nu  traba sa va catraniti, mintenas ii gata ase na ce in 2215 ii bai

Tulai doamne ce... damb mare

Dupa ce trecuram de Sibiu

ajunseram  pe valea Oltului

Daduram de valcele

Si gasiram podetele de-a lungul Oltului

Dupa ce le trecuram ne-am pomenit ca trebuie sa sarim parleazu...

Aproape de final ne intalniram cu o fata cu ... caciula

Si asa ajunseram la noi la gradina...dar asta-i alta poveste. 

Asa ca vineri ma suii in dealul Clujului, si ajunsei in valceaua Goranului.

Reguli ale casatoriei militarilor

Daca tot am cazut in butoiul cu melancolie si inca-mi aduc aminte de perioada cand purtam uniforma, m-am gandit sa va delectez cu cateva reguli mai "gazone" - cum se exprima in mod organizat un colonel din vechea garda.

O fotografie din 1935. Stim doar numele ofiterului - Titus Pahone. Fotografiile din colectia personala a comandorului Marian Mosneagu, seful Serviciului Istoric ...

Certificat de moralitate şi zestre - două condiţii puse de statul român, încă din anul 1900, femeilor care doreau să se mărite cu ofiţerii Armatei Regale. Atât de dură era legislaţia, încât cei care se însurau pe ascuns, fără "autorizaţia de căsătorie" dată de superiorii lor, erau fie eliminaţi din sistem, fie trimişi în faţa Consiliului de Război. Politica a intrat cu bocancii în viaţa militarilor, după 1941, dar mai ales în anii '50. Azi sunt doar amintiri, consemnate în arhive, despre istoria, privită din alt unghi, a oştirii noastre.

"Domnule comandant, raportez, vreau să mă însor!"

Dacă ar fi să facem un exerciţiu de imaginaţie, întorcându-ne în timp, în anul 1900, am fi cu siguranţă martorii unui schimb de replici între un ofiţer şi comandantul său, într-o cazarmă din România. Ofiţerul - "raportez, domnule comandant, vreau să mă însor!". Comandantul - "am plăcerea să-ţi înmânez autorizaţia de căsătorie!". N-am ales din întâmplare acel an, pentru că în ziua de 3 martie apare "Legea căsătoriilor militare". Chestiunea aceasta fusese în atenţia autorităţilor încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, nu numai la noi, dar şi-n Occident. Descoperim astfel condiţiile pe care statul român le punea, în primul an al secolului XX, femeilor care doreau să devină soţii de ofiţeri. Domnişoara avea nevoie, înainte de toate, de un "certificat de moralitate". Semnată de cinci persoane care o cunoşteau bine pe aspirantă, declaraţia scotea în evidenţă reputaţia ei de netăgăduit în societate. Dar nu numai atât, pentru că viitoarea "doamnă ofiţer" trebuia să îndeplinească esenţiala condiţie pentru bunul mers, material, de data asta, al familiei ce tocmai era pe cale de-a se constitui - zestrea.

Ce aleargă după militar? "Sărăcia, femeile şi praful" - în anul 1900

Vorba veche, din popor, cum că după militar "aleargă sărăcia, femeile şi praful", părea luată în serios de oficialităţi. Rândurile ce urmează explică o viziune, aşa cum era prezentată cum mai bine de un secol în urmă, dar şi o stare de fapt - bărbatul o fi general la el în unitate, dar acasă femeia-i baza. Poftiţi de citiţi - "mai mult decât orice om, ofiţerul are nevoie de o viaţă privată liniştită şi de un tovarăş încrezător, căruia să-i împărtăşească tot ceea ce simte, căci el, mai mult decât orice, este expus să petreacă cea mai mare parte din viaţa sa departe de părinţi şi rude, singurii care l-ar putea sfătui. Iată dar absoluta necesitate ca ofiţerul să fie căsătorit, căci numai soţia poate fi în stare să înlocuiască pe părinţii şi rudele ofiţerului, ba chiar îi poate înfrâna multe din pasiuni, pe care poate nici părinţii, nici rudele nu ar fi în stare să le înfrâneze". Aveţi astfel ocazia să cunoaşteţi viaţa de soldat dintr-un cu totul alt unghi - reglementarea căsătoriei militarilor români - în conformitate cu legile care s-au tot schimbat în diverse etape ale existenţei acestei ţări. Informaţii obţinute de la Serviciul Istoric al Armatei, şeful acestei instituţii, comandorul doctor Marian Moşneagu, fiind cel care a şi realizat un amplu documentar pe această temă.

Vârsta minimă la care ofiţerul putea să spună "da" - 23 de ani

Domnule ofiţer - sau subofiţer, după caz - ai 23 de ani împliniţi? Da. Atunci, conform legii, te poţi însura. De la acest prim punct începeau procedurile. Armata aştepta de la viitoarea doamnă documente legate de zestre. De pildă, femeia să aibă un capital, un fel de depozit bancar, cum i se spune azi, din care să fie asigurată o dobândă anuală. Ei bine, această dobândă trebuia să fie de 2.500 de lei, în cazul în care domnişoara se mărita cu un locotenent. Dacă domnul era căpitan, venitul anual se putea reduce la 1.500 de lei. După probabilul principiu - soldă mai mare, zestre mai mică. Nu numai banii puteau constitui dota. Poate că domnişoara avea de la familia ei titluri de stat - aducătoare de venituri în sumele deja prezentate. Sau proprietăţi - imobile, terenuri - la fel de profitabile. Toate fiind certificate în prealabil la tribunal. Actele doveditoare erau prezentate comandantului Corpului de Armată, cel care emitea autorizaţia de căsătorie pentru subalternul său.

Ministerul de Război primea raportul despre nuntă

Viaţa intra pe făgaşul ei - nunta, petrecerea. Dar ofiţerul nu uita că mai are o procedură de îndeplinit, în cel mult o lună din momentul în care şi-a unit destinul cu femeia lui. Era obligat, la întoarcerea în garnizoană, să dea raportul - la ce biserică s-a căsătorit şi ziua exactă a evenimentului. Toate aceste date erau înscrise în Registrul Matricol al ofiţerului. Informaţiile erau trimise apoi la Ministerul de Război. Pe aceeaşi filieră - unitatea militară şi Minister - circulau, în timp, toate etapele vieţii ostaşului, când i s-au născut copiii, dacă a divorţat, când s-a căsătorit a doua oară. Dacă se întâmpla ca ofiţerul se se recăsătorească, atunci cea de-a doua soţie trebuia să aibă şi ea propria-i zestre.

Aportul nevestei la solda ofiţerului

Nu trebuie să ne imaginăm însă că statul român lua zestrea cu totul şi o punea în braţele ofiţerilor. Soldaţii aveau dreptul numai la veniturile obţinute din dota soţiei, nu la capitalul însuşi. Avem, iată, nişte date din anul 1897, ca să ne dăm seama cum funcţiona acest principiu. Dacă un locotenent avea pe atunci solda de 400 de lei, venitul său se rotunjea cu încă 125 de lei pe lună - bani rezultaţi din ceea ce producea, în numerar, zestrea. Am mai primit şi alte calcule, de data asta din perioada interbelică, mai precis anul 1937. Un sublocotenent câştiga anual suma de 5.640 de lei, însemnând totalul soldei şi al venitului din zestre. Câştigul unui locotenent - soldă plus dotă - ajungea la 6.192 de lei, tot pe an.

Consiliu de Război pentru cine se căsătorea fără aprobare

Legea era foarte aspră cu cei care încălcau aceste principii. Dacă îndrăzneai, ca militar, să te căsătoreşti fără acceptul superiorilor tăi, cazul era imediat raportat comandamentului Corpului de Armată, în subordinea căruia se afla unitatea la care activa incriminatul. Fără niciun fel de discuţii, ofiţerul în cauză era dat afară din Armată prin Înalt Decret Regal. Şi nu numai atât, pentru că se putea ajunge la ceva mult mai grav, dacă erai încadrat la nesupunere şi act de indisciplină. Pentru aşa ceva riscai să fii judecat în Consiliul de Război.

Căsătoria neregulamentară desfăcută la ordin

Dacă alte state europene - Franţa sau Italia - aveau şi ele reglementări în privinţa căsătoriei militarilor, în schimb legislaţia românească se remarca prin intransigenţă. Cum altfel să priveşti situaţia în care era pus un ofiţer de-al nostru care încălcase regulile, când căsătoria putea fi desfăcută la ordinul superiorilor lui?! Situaţia s-a mai îmblânzit pe parcurs, vinovatul fiind amânat de la avansări. Cert este că, aşa cum se arată în documente, viaţa de familie a ofiţerilor Armatei Române era mereu în atenţia eşaloanelor superioare.

O încercare de-a elimina concubinajul, în 1921

Dar, cum se întâmplă mereu la noi, românii găsesc portiţe de-a ocoli legea, astfel că în rândul militarilor apare fenomenul concubinajului. Conducerea ţării ia act de situaţie şi, în 1921, prin Înalta Apostilă a Regelui, se acordă o lună, între 27 februarie şi 27 martie, timp în care cei care depuseseră cereri de căsătorie au primit aprobare de nuntă fără să mai fie nevoie ca soţia să aibă zestre. Acesta era şi motivul pentru care cuplurile nu se căsătoriseră - ofiţerul se îndrăgostise de o fată săracă. Autorităţile nu renunţă totuşi, sub niciun chip, la sfântul principiu al moralităţii. Acest aspect fiind rezolvat, se dă aviz faborabil rapoartelor Ministerului de Război - având numerele 13352 şi 13353 - din anul deja menţionat. Se impune însă o condiţie decisivă ofiţerilor - să recunoască oficial copiii rezultaţi în timpul concubinajului. Vizată în acest sens era perioada cuprinsă între anii 1919 - 1921.

Nevasta nu trebuia să ştie neapărat limba română

Pe cât de dură, pe atât de lipsită de discriminare era totuşi legislaţia românească. O nouă reglementare a căsătoriei militarilor apare în 4 aprilie 1931. Soţiile ofiţerilor români puteau fi de orice etnie sau religie. Noua lege nu impunea femeilor nici măcar să cunoască limba română, în cazul în care domnul pusese ochii pe o divă din altă ţară. Zestrea nu mai era nici ea o povară. Pe lângă reducerea cuantumului dotal acordat în fiecare an militarului, apare ceva nou - soţiile ofiţerilor superiori sunt scutite de această responsabilitate. Moralitatea rămâne, în continuare, decisivă pentru domnişoarele dornice de-a se mărita cu un ofiţer al Armatei Regale.

Corupţie versus moralitate

Moralitatea, bat-o vina! Un subiect delicat asupra căruia, în 1937, se apleacă colonelul magistrat Vasile Chiru, consilier la Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie, într-un amplu material publicat în "Pandectele militare", luând în discuţie tot angrenajul legislativ al mariajului militarilor români. Şi ce scoate în evidenţă autorul - "modul de constatare a moralităţii viitoarei soţii şi a familiei sale, aşa cum cere regulamentul, nu prezită eficacitatea cerută". Altfel spus, femei cu un trecut îndoielnic puteau ajunge soţii de militari în baza acelui certificat de bună purtare, o hârtie, iată, fără valoare, dacă era mistificată. "De aici se naşte apoi un rău pentru familia militară, de o gravitate excepţională, adică pierderea sentimentului de camaraderie între ofiţerii însuraţi", trage concluzia specialistul în privinţa slăbiciunilor legii.

Te însori numai cu românce

Se putea oare ca politica să nu-şi bage coada şi-n sentimentele militarilor noştri?! Mai întâi, războiul intră cu bocancii în viaţa intimă. Vedem ce s-a întâmplat în 1941. Atunci sunt emise două decrete - 1867 şi 1909 - în luna iunie. Primul elimină, pentru toate categoriile de soldaţi, condiţia zestrei de la viitoarea soţie. Dar impune alor noştri să se însoare numai cu românce. Al doilea decret transmite ofiţerilor că, în afară de românce, se pot uita şi după italience sau nemţoaice. Că doar erau reprezentantele aliaţilor noştri la vremea aceea, nu-i aşa?!

Comisarul politic

Tot despre politică, de data asta în regimul comunist. Noua orânduire vrea, e drept, dintr-o cu totul altă perspectivă, să controleze viaţa privată a militarilor români. Viitoarele neveste erau verificate, dar nu la moralitate, ci numai în ceea ce priveşte originea socială, de unde să reiasă "devotamentul faţă de Republica Populară România". Dacă ataşamentul femeii faţă de culoarea roşie a drapelului era de netăgăduit, atunci comisia - formată din comandantul unităţii şi adjunctul său - aproba căsătoria. Nu peste mult timp îşi va face apariţia în "peisaj" şi ofiţerul politic al unităţii militare. El va avea ultimul cuvânt în obţinerea permisiunii de căsătorie, în conformitate cu măsurile impuse prin Decretul 352 din 18 martie 1950. Istoria consemnează, cel puţin scriptic, după perioada Gheorghiu-Dej, eliminarea tuturor obstacolelor - birocratice, politice sau de altă natură - în calea iubirii pe care un militar o nutreşte faţă de aleasa lui. 

Azi au rămas doar amintirile. E-he, de pe vremea când era bunica fată...

Hoinareli prin ...amintiri

Am pornit din nou in drumetie de aceasta data cu un obiectiv clar - sa revad locurile in care am copilarit, mai exact sa revad zona Strand si daca inca nu v-ati plictisit va invit la o plimbare prin zapada la sfarsit de Ianuarie.

Prima mi-a iesit in cale fantana popii - da este in curtea preotului Dragu si ne-a potolit de atatea ori setea in zilele calduroase de vara( cinstit sa fiu nu  sunt prea multe zile calduroase la munte, de regula vara pica intr-o joi, daca n-o prindeam deja vineri era toamna si incepea scoala)

Pe astia nu-i tin minte sa fi fost prin copilaria mea dar, mi-au placut cum arata - un fel de ciulinii Baraganului varianta bucovineana

O casa renovata, mult draga mie ca eeste casa celui mai bun fost prieten din Campulung ( cand esti plecat de 29 de ani, ochii care nu se vad se uita)

Intrarea in ceea ce a fost faimosul Complex BTT Campulung Moldovenesc inaugurat cu mare fast prin 78-79 cand a venit aici si Nadia Comaneci

Si pentru c

Si pentru ca a trebuit sa-i trimit Simonei ceva soare, am cautat si eu un loc unde sa-l prind. Bradul m-a ajutat si l-a tinut o clipa in loc, suficient cat sa-l iau in oboroc si sa-l pun la Fan Curier cu destinatia Pitesti ( bine-nteles plata ramburs).

Asta asa sa aiba toata lumea ca sa nu mai fie "individioasa" pe mine.

Intrarea m-a impresionat, nu toata lumea mai planteaza in ziua de azi brazi, majoritatea taie padurea.Imi vine sa spun , dar nu vreau sa fiu pontificat - Codrule, codrutule, Ce mai faci dragutule.

Salcia de langa lac care mangaie soarele cu ramurile ei plangacioase.

Dupa o partida de fotbal aici veneam la celebrul BRIFCOR.

Hai ca acum chiar am dat de belea, s-a luat yeti dupa mine, numai ca-i simplu in Moldova de scapat de el -ieti ce urme am lasat in zapada, o incantatie cu care scapi de faimosul om primitiv din Himalaia

Si faimosul lac, de care ma leaga o amintire sarata( nu va ganditi la apa sarata sau gust, paznicul lacului, populat cu crapi  in vremurile bune, avea o pusca cu dopuri de sare si, cum de mic am fost "cuminte" (ca saraca mama nu mai stia pe unde sa scoata camasa ca sa nu intru in mainile batranului) a zis ca-s, vorba unui celebru ministru - tamplar ( nu ca tamplaria n-ar fi onorabila Doamne iarta... si Isus a fost tot tamplar) BRANCONIER si POC... rimea. Apoi a urmat povestea lui Greuceanu - zi de vara, pana-n seara, bagi partea dorsala in apa sa nu te usture. 

A fost odata, ca-n povesti, o tabara de sculptura inpiatra pentru tinerii artisti dar... a fost si nu mai este insa au mai ramas semne pe ici pe colea pe unde harnicii gospodari din zona nu si-au facut fundatii cu piatra gata cioplita ca de... dar din dar se face Rai... si e Bucovina un colt de Rai. ca ce-i de haram... de haram se duce.

Nu, nu ma tin de glume , susanele si cancanuri dar, CIUPERCA cum i se spunea si era una dintre cele mai frumoase discoteci din tara - (a fost organizata pentru Nicusor in genul celei din Costinesti - Vox Maris) a devenit in anii plini de elan capitalist CAN CAN 

Drumu-i greu si troienit

Reteaua acelor ,  pin internet connections.

Ca si acest grup de alergatori ce sunt in cantonament si care, vazand nebunul prin zapada,  m-au rugat sa le fac o poza, asa ca nu ma intrebati cine sunt ca habar n-am.

Celebrul complex BTT pe care acum il cheama Alex - si vorba lui Bula "I-a f......t o dunga roz" ca-n rest a ramas ca acum 30 de ani, doar a fost luat de investitori sa dezvolte... buzunarul propriu.

Ca un paparazzi adevarat, intru in zapada pana la genunchi ca sa surprind pentru voi... CAN CAN -ul. Sper ca va place farfuria zburdatoare.

Motelul vazut dinspre raul  Moldova

Soarele incarca, dar nu cred ca in urmatoarea luna, va reusi sa descatuseze Moldova din centura de gheata.

Raul legendar.  Conform legendelor, voievodul român Dragoș se afla la vânătoare și urmărea un bour pe care-l rănise. L-a hăituit prin pădure până a ajuns la o apă. Aici bourul a trecut prin vad, dar cățeaua lui Dragoș, pe nume Molda, s-a înecat în apele adânci și repezi ale râului. Fiara a fost ucisă, iar Dragoș a dat râului numele de Moldova, după numele cățelei

Molizii sunt plini de conuri care asteapta primavara

De unde rezulta ca Mos Craciun este perseverent, chiar daca a trecut de mai bine de o luna Craciunul, el tot incearca sa duca cadourile, nu ca cei de la Posta....

Ma intorc  inghetat ,dar fericit, acasa.

 Si ca sa-l parafrazez pe Geo Dumitrescu
"Deschisa-i poarta,
Inima si ea"
Bineveniti veti fi voi dragi prieteni,
In Bucovina si in casa mea.

VA ASTEPT CU DRAG SI BUCURIE.