NOILE
REGULI pentru FERTILIZAREA CU AZOT și GUNOI DE GRAJD A CULTURILOR AGRICOLE!
Noi reguli pentru
fertilizarea cu azot și gunoi de grajd a culturilor agricole din România. După
îndelungi dezbateri, s-a ajuns la o serie de modificări menite să sprijine
agricultorul român atunci când vine vorba despre respectarea normelor de
ecocodiționalitate, norme verificate în cadrul controalelor APIA și a căror
încălcare duce la pierderea subvențiilor.
Liga
Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR s-a implicat în forma
finală a cadrului legislativ privind normele de bune practici în ferme. Astfel,
potrivit LAPAR, cele mai importante aspecte convenite vizează nitrații folosiți
în agricultură.
Astfel, în cazul azotului, cantitatea maximă de ce poate fi administrată este de
170 kg azot substanță activă/ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor
organice pe terenul agricol în decursul unui an. ”Am limitat cerința numai la îngrăşămintele organice / gunoi
de grajd, exceptând îngrășămintele chimice”, arată LAPAR.
Ministerul
Agriculturii a modificat Codul de Ecocondiționalitate anulând interdicția de a
nu aplica îngrășăminte chimice pe timpul iernii. În concluzie, nu mai sunt
restricții de niciun fel pentru perioadele de aplicare a îngrasămintelor
chimice, ci doar pentru gunoiul de grajd.
Fermierii trebuie să urmeze un
plan de fertilizare, fie cu respectarea stan-dardelor maxime de azot – În cazul
exploatațiilor mici, fie în baza unui studiu agrochimic – în cazul
exploatațiilor cu sistem irigat/agricultură intensivă/producții mari. ”Am eliminat obligația generală de-a întocmi/respecta un plan de
fertilizare doar în baza studiului agrochimic, lăsând posibilitatea respectării
limitei maxime de azot stabilită deja în Codul de bune practici agricole (la
aplicarea a 130 kg s.a/ha de azot – n.r.)”, explică LAPAR.
În scopul protecţiei tuturor
resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole,
conform Codului de bune practici agricole, fermierii au următoarele obligaţii:
a) să dispună de capacităţi de
depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale, a căror mărime
trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama
de perioada cea mai lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor
organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în
depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal) sau depozite temporare
în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat;
b) să respecte perioada de interdicţie
pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul
7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea „îngrăşăminte
organice”;
c) să nu depăşească cantitatea de
170 kg azot s.a./ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul
agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să urmeze un plan de
fertilizare, cu respectarea standardelor privind cantităţile maxime de
îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prevăzute în
tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole, şi să asigure o
distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol;
d) în cazul exploataţiilor care
practică agricultura în sistem irigat sau în care producţia planificată
necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele privind
cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul
agricol, să urmeze un plan de fertilizare întocmit pe baza studiului
agrochimic, după modelul prevăzut în anexa 10 la Codul de bune practici
agricole. Referinţe:
e) să nu aplice îngrăşăminte organice
sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic ori pe terenuri cu
exces de apă, acoperite cu zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în
adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj;
f) să asigure încorporarea în sol a
îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de
12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora;
g) să nu aplice îngrăşăminte organice
sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate
în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile
agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de
protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei
potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu
legislaţia în vigoare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe
terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de
12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de
apă;
h) să întocmească la zi, să păstreze o
perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale
exploataţiei cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor,
efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe
terenul agricol şi documentele de livrare/expediere a îngrăşămintelor.
2. Fermierii care, potrivit
legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au
obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le
desfăşoară trebuie să deţină aceste documente şi să respecte condiţiile
stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu
nitraţi din surse agricole.
Un aspect
esențial ce trebuie știut de către agricultori este că APIA nu are dreptul de a verifica și sancționa fermierii care
aplică îngrășăminte chimice, ci doar pe cei care aplică gunoi de grajd.
În privința
produselor de protecție a plantelor/pesticide, fermierii trebuie să respecte
condiţiile de depozitare şi utilizare a produselor de protecţie a plantelor în
exploataţiile agricole, conform Ghidului de bune practici privind utilizarea şi
depozitarea produselor de protecţie a plantelor, elaborat de Autoritatea
Naţională Fitosanitară. ”Am reusit reducerea distanței de
amplasare a depozitelor de pesticide în fermă, de la 200 m (cf. Codului de bune
practici în fermă), la 10 m (cf. Ghidul de bune practici în domeniul
fitosanitar), prin abrogarea Ordinul nr. 1234/2006 al MMAP și elaborarea
Ghidului de bune practici pe domeniul fitosanitar”, explică LAPAR.
Sursa: http://agrointel.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu