Taierea pomilor fructiferi

Dupa plantare, in functie de forma pe care dorim s-o obtinem la coroana, facem taierile pentru formarea acesteia. De regula, formarea unei coroane se obtine in primii 3-4 ani de la plantare, prin diverse operatii de modificare a pozitiei de crestere a ramurilor si lastarilor prin : taieri propriu-zise, scurtari, suprimari de ramuri dar si aplecarea sau arcuirea acestora etc.

Dupa ce s-a format coroana, ea trebuie mentinuta prin taieri de intretinere si fructificare.

Experienta a stabilit ca nu toate anotimpurile sunt propice taierilor. Functie de parametrii climatici specifici fiecarui anotimp, dar si de faza de dezvoltare vegetala a plantelor, intr-un moment dat, putem vorbi de taierile de iarna (in uscat) si de taierile de vara (in verde).

Agrisul si coacazul pot fi taiati inca din ianuarie sau februarie. Chiar daca vor urma geruri serioase, acestea nu le vor provoca daune mari.

Murul este sensibil la ger si nu i se vor aplica taieri mai devreme de inceputul lunii aprilie. Tot la inceputul lui aprilie se pot scurta nuielele purtatoare de rod ale zmeurului care au crescut prea mult.

In cazul pomilor fructiferi, taierile in uscat trebuie sa inceapa atunci cand nu mai sunt asteptate geruri mari. Inceputul lunii martie poate fi favorabil inceperii lucrarilor de taiere in uscat, in livezile de pomi. Executate mai devreme, taierile  pot slabi rezistenta la gerurile care mai pot urma. 

Sensibilitate sporita la ger au urmatoarele specii: piersic, cais, par, prun. Marul este si el sensibil la ger.

Taierile anuale

Aceste taieri le facem pentru reducerea incarcaturii excesive cu muguri a pomilor fructiferi, pentru a se stabili marimea ramurilor, alungirea si intrepatrunderea lor.

In coroanele dese, in care nu patrunde destula lumina, bolile si daunatorii se vor dezvolta mult mai repede iar stropirile se fac mai greu si de regula, solutia  cu care se stropeste,  nu poate fi aplicata pe toate ramurile.

Prin taierile de intretinere urmarim echilibrarea vegetatiei intre baza si varf.

Este important sa retinem ca taierile sunt masuri de stimulare si nu de limitare a cresterii indiferent cât de drastic am tăia. Cu cât  vom  taia mai mult cu atât creşterea va fi mai vigoroasă.

Tăierile se efectuează la temperaturi de peste peste -5 C

De regula la toaletarea anuala vom urmari sa:

eliminăm ramurile uscate, rupte sau rănite

îndepărtăm ramurile afectate de boli ( când taiem ramuri taietura o vom face cat mai aproape de inelul acestora( baza ramurii) fara sa ranim scoarta

indepartam ramurile care se ating sau se intercaleaza.

indepartam ramurile care se indreapta spre interiorul coroanei

intotdeauna taiem la o ramificatie inlocuind lastarii batrani cu lastari tineri.

in cazul in care nu avem ramificatie (in general la taierile de formare) se taie oblic, deasupra unui mugure orientat spre exterior, fără a-l răni, dar nici prea departe de el:

ranile produse in timpul taierilor cu diametrul mai mare de 2 cm se acopera cu solutie speciala de obicei pe bază de ceară pentru  prevenirea infecţiilor şi stimularea vindecarii.

Dupa o taiere severa s-ar putea sa avem in primul an o recolta slaba sau chiar de loc care insa va compensa cu recolta din anul urmator.

Taierile de fructificare

Mentinerea pomilor, timp indelungat, intr-un echilibru fiziologic necesita efectuarea taierilor de fructificare. La pomii fructiferi aflati in plina rodire se urmareste normarea incarcaturii cu muguri floriferi in raport cu potentialul acestor pomi.

Taierile elementelor de rod au drept scop dimensionarea convenabila a acestora, formarea de noi elemente de rod, repartizarea uniforma pe ramurile de schelet (pastrarea unui raport de 2 :1 sau de 3 :1) intre elementele de rod florifere si cele neflorifere

Taierile elementelor vegetative au ca scop ramificarea acestora si formarea de noi productii florifere.

In cazul pomaceelor, pintenii si tepusele nu se taie niciodata, ci se raresc eventual la o distanta de 10-15 cm.

Smicelele se taie la 2-3 muguri bine dezvoltati numai cand acestea depasesc 20-25 cm lungime.Acest lucru nu este valabil si in cazul nuieluselor.

Mladitele nu se taie niciodata.

In cazul gutuiului, ramurile vegetative de 1 an se scurteaza doar cand sunt foarte slabe, iar maciuliile se raresc.

In cazul drupaceelor  taierile de fructificare se fac mult mai restrans.

La cires si visin ramurile buchet nu se taie, ramura mijlocie se scurteaza pentru a stimula formarea de noi formatiuni de rod.

Ramurile pleata necesita o taiere mica, la varf.

La prun si la cais ramurile buchet si ramurile mijlocii neramificate si ramificate nu se taie, doar cand sunt batrane se scurteaza deasupra primei ramificatii.

La piersic aceste taieri de fructificare se fac in fiecare an. La aceasta specie nu se taie buchetele de mai ; ramura mixta se scurteaza la 6-8-10 muguri (1-3 vegetativi la baza, 4-5 floriferi) intotdeauna ultimul mugure va ramane vegetativ pentru a se asigura o buna circulatie a sevei.

Taierile elementelor vegetative se fac asemanator la toate speciile cu exceptia piersicului. Se taie ramurile vegetative la 2-3 muguri, cand are diametrul de 2,5 cm ; se taie la 4-5 muguri cand are diametrul de 4-5 cm ; se taie la 6-7 muguri cand are diametrul mai mare de 6 cm.

Ramurile vegetative la piersic se scurteaza la 2 muguri bine dezvoltati, aceasta operatiune avand drept scop stimularea formarii de noi elemente de rod.

 O data cu trecerea timpului, pomii fructiferi au cresteri vegetative slabe precum si productii scazute. Pentru cresterea duratei de viata si a potentialului productiv se aplica la acesti pomi taierile de intinerire.

Taierile de intinerire

Dau rezultate bune atunci cand coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se intinereste in majoritate. Se recomanda ca taierea pomilor fructiferi sa se efectueze in perioada de repaus. Taierile se pot face si primavara tarziu dar doar atunci cand pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sanatosi de cei atinsi de ger. Toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata.

O lucrare care da bune rezultate la pomii batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea radacinilor.

Aceasta lucrare se face fie in toamna premergatoare regenerarii, fie primavara, inainte de intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular in dreptul proiectiei coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm.

Toate radacinile se taie cu fierastraul de pomi si se scot.

Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru un pom se socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, santul se umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina de grajd subtiata cu apa (1 parte urina si 3-4 parti apa). 

Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La pomii batrani se face o scurtare foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat jumatate din lungimea lor se taie. Trebuie insa sa respectam cateva reguli la taierea de intinerire:

1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie sa se afle deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale;

2) in locul unde se face taierea, ramura nu trebuie sa fie mai groasa de 8-10 cm.

3) pentru asigurarea unei incarcaturi normale de fructe pe pom, este bine sa se faca si rarirea ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta normala intre ele este de 10-20 cm. Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie laterala, acestea fiind considerate cele mai bune.

Urmeaza sa discutam despre taierile in verde