Se zice ca pe vremuri, traia o vaduva intr-o casuta la marginea padurii, si avea un baiat cuminte si bun. Erau foarte saraci. Intr-o zi, biata mama, nu mai avea ce pune pe masa, si-a trimis baiatul in satul vecin la un var pentru a imprumuta ceva de mancare. Femeia i-a dat baiatului un stergar frumos, ca sa nu il trimita cu mana goala. Baiatul s-a grabit sa plece, nu avea mult de mers: trebuia doar sa treaca prin padure, apoi peste uncamp, iar la marginea campului era satul vecin. Mama si-a sarutat feciorul si l-a trimis cu "Doamne ajuta!". Apoi ea s-a apucat de dereticat prin curte. Timpul a inceput sa se scurga. Au trecut cateva ore, dar copilul nu se mai intorcea. Apoi s-a facut seara. Deja femeia a inceput sa se ingrijoreze. Si a pornit in cautarea lui. A trecut prin padure strigandu-l. A ajuns la marginea campului si tot nu a zarit baiatul. Inima ii batea cu putere, iar lacrimi fierbinti ii curgeau pe obraji. A inceput sa alerge pe camp, strigandu-l si cautandu-l cu ochii in toate partile. De atata graba, opincile se rupsera de tot, dar femeia nu mai simtea ghimpii si maracinii campului ce-i intepau picioarele la fiecare pas. Se gandea doar la copil si se ruga necontenit Maicii Domnului sa nu fi patit baiatul ceva.
Si fiecare strop de sange unde cadea se preschimba intr-o floare mare si rosie, de culoarea sangelui. Si asa s-a umplut campul de maci. Intr-un tarziu, l-a gasit. Zacea, dragul de el, intins, caci slabit si nemancat cum era nu avusese putere sa ajunga pana in celalalt sat. Bucuroasa ca in sfarsit l-a aflat, femeia si-a luat copilul in brate si l-a adus inapoi acasa, multumind cerului ca si-a gasit baiatul. Si de atunci au ramas macii pe campuri! Macii amintesc de dragostea oricarei mame si de efortul si sacrificiile pe care aceasta le face pentru copiii ei.
Se mai zice ca nimeni nu a putut vreodata sa numere toti macii de pe un camp, asa cum nimeni nu poate numara sacrificiile si eforturile pe care le face o mama pentru copiii ei.
Se mai zice ca nimeni nu a putut vreodata sa numere toti macii de pe un camp, asa cum nimeni nu poate numara sacrificiile si eforturile pe care le face o mama pentru copiii ei.
Georgiana Giosan,06.09.2015
O duminica minunata va doresc.
Buna ziua,Frumoasa legenda,frumoasa si aceasta minunata floare.Pana mai ieri nu am stiut ca din petalele sale se poate prepara sirop .Cred ca pe la vecinii turci se poate cumpara.O zi buna sa aveti.
RăspundețiȘtergereBuna ziua, multumesc de vizita si informatie. Chiar n-am stiut de sirop, stiam cate ceva despre efectele ceaiului de mac asupra sistemului nervos dar de suc n-am stiut.
ȘtergereO zi de sarbatoare binecuvantata va doresc.
M-ati facut sa plang ... Cat adevar in aceasta legenda care ma determina sa iubesc si mai mult floarea de mac ! Am avut o mama si eu la randul meu sunt mama !
RăspundețiȘtergereCu mult respect, Teodora
Buna seara, multumesc pentru apreciere si ma bucur ca postarea a avut ecou. O seara frumoasa.
Ștergere