Poveste de sarbatori

Aceasta poveste, cu origine necunoscuta, a facut inconjurul internetului si am dorit sa v-o fac cunoscuta si voua in preajma sarbatorilor de iarna pentru ca simbolizeaza spiritul acestora. O seara frumoasa si lectura placuta.

            Doi barbati, amandoi grav bolnavi, au ocupat aceeasi camera de spital. Medicul i-a permis unuia dintre barbati sa se ridice stand in pat timp de o ora in fiecare dupa-amiaza pentru a inlesni astfel drenarea fluidului din plamanii sai. Patul acestuia era asezat langa unica fereastra din camera. Celuilalt barbat in schimb, doctorul i-a recomandat sa stea tot timpul intins pe spate.

Barbatii vorbeau ore in sir. Vorbeau de sotiile lor, de familiile lor, de casele lor, de joburile lor, de implicarea lor in serviciul militar, de locurile in care isi petreceau vacanta…

In fiecare dupa-amiaza, cand barbatul aflat in patul de langa fereastra statea in capul oaselor, acesta isi petrecea timpul descriindu-i colegului sau de camera toate lucrurile pe care le putea vedea pe fereastra.

Barbatul din celalalt pat a inceput sa traiasca pentru acele momente de o ora cand lumea lui devenea brusc mai mare si insufletita de toate activitatile si culorile lumii de afara.

Fereastra dadea inspre un parc cu un lac incantator. Rate si lebede se jucau in apa in timp ce copiii isi carmuiau barcile pe suprafata apei. Tineri indragostiti mergeau brat in brat printre flori in toate culorile posibile, iar de la distanta putea fi vazuta o priveliste minunata a profilului orasului.

In timp ce barbatul de la fereastra descria toate acestea in detalii bine mestesugite, barbatul de pe partea cealalta a camerei inchidea ochii, imaginandu-si pitoreasca scena.

Intr-o dupa-amiaza calda, barbatul de la fereastra descrie cum trece o parada…

Desi barbatul nu putea auzi muzica fanfarei – o putea vedea cu ochiul mintii fiindca gentlemanul de la fereastra o infatisa cu multe cuvinte descriptive.

Au trecut astfel zile, saptamani si luni... Intr-o dimineata, in salonul celor doi pacienti soseste asistenta din tura de zi pentru a aduce apa si gaseste in schimb corpul lipsit de viata al barbatului de langa fereastra. Barbatul murise linistit in somn.

Asistenta s-a intristat si a chemat ingrijitorii spitalului pentru a ridica corpul neinsufletit al barbatului.

Dupa o perioada de timp, cand a considerat ca este momentul potrivit, barbatul ramas in salonul de spital a intrebat daca ar putea fi mutat langa fereastra. Asistenta a fost fericita sa faca mutarea si, dupa ce s-a asigurat ca are parte de tot confortul, l-a lasat singur.

Incetul cu incetul, chiar daca simtea dureri, barbatul a reusit sa se sprijine pe un singur cot pentru a se uita pentru prima oara la lumea adevarata de afara. S-a caznit sa se intoarca usor pentru a se uita afara pe geam. Ochii lui au dat insa de un perete gol.

Atunci, barbatul a intrebat-o pe asistenta ce anume l-ar fi putut determina pe colegul sau sa descrie lucrurile minunate de afara.

Asistenta a raspuns ca barbatul era orb si nici macar nu putea sa vada zidul.

A spus: “Poate ca a vrut doar sa te incurajeze.”

Epilog:

Exista o fericire nemaipomenita in a-i face pe altii fericiti, in ciuda propriilor situatii. O durere impartasita este pe jumatate din durere, insa fericirea, atunci cand este impartasita, se dubleaza. Daca vrei sa te simti bogat, numara pur si simplu toate lucrurile pe care le ai si pe care banii nu le pot cumpara.

‘Astazi’ este un dar frumos, de aceea este numit “Prezent”.

Autor: Anonim – primit pe email.