Făurar - Calendar de traditii si obiceiuri

 Dupa ce-am zabovit oleaca printre minunatiile din gradina Mirelunei( adoptata in mod oficial de familie ca... sora) mi-am zis ca trebuie sa cotrobai prin "ladita comandantului" sa vaz ce treburi gradinaresti mai faceau gospodarii nostrii prin luna lui Faurar.(integral il gasiti aici) Calendarul  activitatilor de gradinarit il gasiti aici

“ Dacă va cânta bufniţa, piţigoii, vine curând primăvara; îngheţul şi vânturile de miazănoapte prevestesc an mănos; dacă este vânt, vara va fi secetoasă; dacă tună, vara vor fi furtuni şi grindină. Se presară gunoi în grădini, se curăţă livezile, se pregătesc altoii, se fac răsadniţe.”

1. Martinii de iarnă. Stretenia. Ziua Ursului.

Trifonul viilor. Arezanul- gurbanul viilor.

Martinii de iarna.

Se spune ca ursul iese din bârlog ca să îşi privească umbra pe zapadă. Dacă este ceaţă şi nu şi-o vede, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, după care merge la râu să bea apă şi apoi îşi vede de treburi prin pădure. Dacă, din contră, este soare şi îşi vede umbra, înseamnă ca iarna va mai dura 40 de zile şi ursul intră din nou în bârlog. Aceste prime zile ale lui februarie sunt şi cele în care ursoaicele dau naştere puilor. Despre Moş Martin se spune că ar fi fost om, morar sau păstor în satul sau, conform obiceiurilor Dupa ce a devenit urs, acesta şi-a păstrat sentimente şi preocupări specifice oamenilor. De exemplu, iubeşte o femeie, pe care o fură şi o aduce în bârlogul construit dinainte de el. Doar un singur lucru nu stie să faca – să aprindă focul.

Trifonul viilor.

Există o legătura între viţa-de-vie patronată de Trifonul Viilor şi urs. Sărbătorile lor se suprapun în februarie şi peste două bioritmuri: în butucii viilor se pune în mişcare seva, iar în pădure, ursoaicele fată. Un obicei interesant al zilei de 1 februarie poarta numele de Gurbanul Viilor. Dimineaţa, bărbaţii pornesc la vie, iar înainte de a părăsi satul striga: Hai sa mergem la Gurbanu!. Ajunşi la vie, taie corzi din care îşi fac cununi şi cingători şi dezgroapă sticla îngropată încă din toamnă. Apoi, în jurul unui foc aprins pe un loc mai înalt, începe petrecerea: mănînca, beau, joacă, sar peste foc şi se stropesc cu vin. Când vine seara, se întorc pe la casele lor, purtând făclii aprinse şi continuă petrecerea în familie. În această zi gospodarul nu munceşte: se duce dimineaţa la biserică ca să ia aghiazma făcută anume cu care stropeşte viile, livezile, grădinile. Prima zi a lunii februarie dă şi startul lucrului în livezi.

DATINI

-Se ţine ca apărare de insecte dăunătoare.

-Se fac slujbe pentru protecţia livezilor şi semănăturilor de dăunători, se ung copacii cu apa sfinţită.

-“Gurbanul viilor”, obicei de protecţie a recoltei de struguri.

-Se schimbă vremea: “se întâmpină iarna cu vara”.

CREDINTE

-Se dă, din mână pomană, o strachină de mălai, ca să nu fie lăcuste.

-Se face vrajă de folos ţie şi pagubă duşmanului.

-În lumea satului, în prima zi a lunii februarie, oamenii nu lucrează de teamă că altfel viile le vor fi afectate de grindină, iar sălbăticiunile le vor mânca vitele.

2. Martinii de Iarnă. Martinul cel Mare- ziua ursului.Târcolitul viilor. Anul Nou al Podgorenilor.

Martinii de iarnă, în număr de trei, sunt sărbătoriţi în perioada 1-3 februarie, ziua de 2 februarie fiind dedicată Martinului Mare.

DATINI

- Oile nu sunt scoase la păşunat si se practică ritualuri menite să protejeze turmele.

CREDINTE

- Se spune ca nu trebuie să se arunce cărbunii în curte, pentru că lupoaicele îi caută şi îi mănânca, ei asigurându-le fertilitatea.

- Luna plină din aceasta seară indică un an bogat.

- Încep să cuibărească păsările.

- Este şi sărbătoarea vitelor: sunt scutite de lucru şi li se dă fân cu mâna.

- Nu se face nuntă că-i nenorocoasă.

Târcolitul viilor. Anul Nou al Podgorenilor.

DATINI

-Pomii se ung cu apa sfinţită amestecată cu unt, pentru a îndepărta omizile.

- Se ţine pentru sporul casei; se face praznic şi se dă de pomană, femeile se cinstesc cu rachiu.

CREDINTE

- nu se aruncă afară cenuşa sau gunoiul.

11. Vlasii.

DATINI

- Ziua este sărbătorita în primul rând de agricultori.

- Vlasie este protectorul femeilor gravide; sărbătoarea este respectată de femeile gravide pentru a naşte copii sănătoşi.

- Se petrece: “Alimori”, “Baterea halvitei”, “Legarea granelor”, “Incurarea cailor”, obiceiuri de protecţie a recoltelor.

- In această zi încep să se întoarcă păsările migratoare.

CREDINTE

- Este ziua când se deschide gura păsărilor.

- Cine va lucra la câmp în această zi îşi va împărti recolta cu păsările.

- Daca nu-l ţin pe Vlasie, femeile însărcinate nasc copii urâţi.

- Ţinându-l pe Vlasie nu ramâi niciodată cu punga goală.

17. Moşii de iarnă. Moşii de piftii. Sâmbăta Morţilor.

Sâmbăta Părinţilor. Sâmbăta Piftiilor. Sâmbăta lui Lazăr.Sâmbăta în praguri. Sâmbăta Ursului.

DATINI

- Moşii sunt mucenici pentru credinţă.

- Moşii reprezintă sufletele răposaţilor ce sunt pe această lume şi le dau de mâncare de pomană.

- Fiecare familie dă de pomană pentru cei morţi colaci, piftii, colivă şi lumânări, duc iarăşi colaci la biserică, pomenesc pe cei morţi, fac parastase la morminte.

- Ca obicei special al acestei zile , întâlnim ritualul de joc al ursului.

CREDINTE

- Piftiile le mănâncă numai în acea zi. La caz că mai rămân, a doua zi le leapădă, zicând că, dacă le mănâncă, îi prind frigurile vara.

- În Sâmbăta lui Lazăr să se deie răcituri de pomană, pentru că Lazăr a murit de dor de răcituri.

- Femeile nu lucrează “ca să nu tremure ca piftia”; nu se spală rufe.

- Se fac pomeni pentru morţii familiei: se dau lumânări, piftii, colivă, colaci la vecini, rude, săraci ,“să nu fie morţii flămânzi”;

- Nu se mătură gunoiul afară “că-l dai în gura morţilor”.

- La Moşi toţi răposaţii întru Domnul mănâncă şi se satură bine din aburul fierturilor date de pomană, aşa că poate să le ajungă pentru un an întreg.

- Lumânarea pe care o dai în această zi şi masa nu se vor mai sfârşi niciodată.

- Nu lucrează bărbaţii, femeile nu cos, nu spală, ca să nu se umple de bube, să nu cadă.

- Se mănâncă şi se dau de pomană plăcinte, colăcei, lumănărele, ulcioare cu apă.

- Se ţine pentru a nu suferi de dureri de cap şi a nu avea gângănii la semănături.

18. Lăsatul Secului de carne.

DATINI

- Alimori (Priveghi, Hodăiţe, Opaiţ): Când întunericul începe a ascunde contururile peisajului, feciorii şi copiii urcă cu făclii aprinse pe dealuri pentru a face Focurile; se fac mai multe focuri, fiecare participant aducând lemne, paie etc. Tinerii iau în mână din focul priveghiului tăciuni aprinşi şi-i rotesc pe lângă sau în jurul corpului, formându-se din tăciune sau paiele legate şi aprinse pe tăciune un cerc de foc. În alte locuri, fac din nuiele o roată, sau chiar o roată de car ori de plug o învăluie cu paie legate, paiele le aprind şi dau drumul roţii de pe un deal, strigând: „Alimori!“ Priveghiul ritual e însoţit de petrecere, lăutari.

- Baterea alviţei: Se leagă de un cui bătut în tavan o aţă lungă, până în dreptul pieptului copiilor. La capătul de jos al aţei se leagă o bucată de alviţă. Doi sau mai mulţi copii se aşază faţă în faţă şi încearcă să prindă de cât mai multe ori, cu gura, bucata de alviţă. După ce se isprăveşte jocul, încearcă să-şi afle norocul: cu lumânarea se dă foc aţei, în norocul fiecăruia, sorocind-o până unde să ardă. Dacă se stinge şi n-ajunge până unde este sorocită aţa, se zice că n-are noroc în anul acela. Astfel petrec până la miezul nopţii, anume ca să fie străji, pentru că, după credinţa lor, în ziua aceasta va sta Iisus Hristos la judecată.

- Mai întâlnim în această zi un ritual popular numit- Lolele.

CREDINTE

- Fetele şi nevestele pregătesc bucate alese şi din belşug deoarece masa “trebuie încărcata” cu diverse sortimente gastronomice şi în cantităţi suficiente, întrucât “oamenii trebuie să-şi facă sat din fiecare mâncare”, “să le ajungă pănî la Paşti”.

19. Lunea albă. Săptămâna albă. Săptămâna Brânzei.

Lunea Burdufului. Lunea păstorilor.

Săptămâna Nebunilor.

DATINI

- Oamenii se împacă, se iartă, să intre neînvrăjbiţi în post.

- In această zi se dau câinii la tivic, un ritual magic pentru alungarea sălbăticiunilor.

- Dezlegare la ouă, lapte , brânză.

- Nu se căsătoresc decât “nebunii”în această zi.

- Începe ţesutul pânzei de cămăşi, până la Păresimi.

- Se taie burduful de brânză.

- Oameni mascaţi umblă prin sat bătând burduful pentru protejarea familiilor.

- Se ţine mai ales de femei pentru sănătatea copiilor, apărarea casei, recoltei şi animalelor, de boli, de sălbăticiuni, de dăunători; pentru spor la cânepă.

- Mamele de păstori fac turtă de grâu sau porumb, o dau pomană pentru paza turmelor.

CREDINTE

- Nu se spală părul, că albeşte.

- Femeile merg torcând la cârciumă “ca să crească grâul înalt”.

- Nu se iau ouăle din cuibar ca să fie spor la ouă şi la pui.

- Se dau resturile de mâncare la păsări, ca să nu strice recolta viitoare.

- Nu se dă gunoiul afară, să nu se înmulţească sălbăticiunile.

20. Marţea Albă. Marţea vaselor. Marţea încuiată. Marţea ciorilor. Marţea trăznetului. Marţea furnicilor.

Marţea Sântoaderului.

DATINI

- Se spală vasele şi se mănâncă, ritual, fiertură de urzici pentru sănătate.

- Se leagă, ritual, ciocul ciorilor să nu strice recolta, li se dau turte de porumb “să se sature”.

- Se descântă pentru cei vătămaţi de Sântoader în anul precedent.

CREDINTE

- Se afumă vitele şi stupii pentru a avea rod bogat.

- Se ţine să nu mănânce ciorile semănăturile.

- Nu se coase, ţese, croieşte, de teama trăznetului.

- Nu se lucrează în casă dacă nu este un bărbat altfel “caii lui Sântoader calcă femeile”.

21. Miercurea strâmbă. Miercurea frumoasă.

Miecurea Cenuşii

DATINI

- Farşangul- obicei săsesc de Miecurea Cenuşii.

CREDINTE

- Femeile nu cos, nu ţes; cine lucrează azi va avea probleme gastrice.

22. Joia Nepomenită. Joia Necurată.

Joia furnicilor.

DATINI

- O serbează cei ce vor să se căsătorească.

- Se spală cămăşile să fie albe.

- Sărbătoarea e respectată pentru protecţia ochilor, prin nelucrarea materialelor textile.

- Se face “turta furnicilor”, plăcintă cu unt şi brânză pe care o mănîncă copii, departe de casă.

CREDINTE

- Se ţine ca apărare de dăunători, să nu căpieze vitele, să nu aibă bărbaţii accidente în pădure.

- Ajută femeile ca să aibă naştere uşoară.

23. Vinerea ouălelor.

DATINI

- Se posteşte şi se fac rugăciuni, se mănâncă numai seara.

CREDINTE

- Se ţine pentru sporul casei, sănătate, curăţirea de păcate, protecţia cloştilor.

24. Dragobete. Dragostitele. Logodnicul păsărilor.

Este fiul Dochiei. În unele zone Dragobetele poartă numele de Năvalnicul, flăcău care ia minţile fetelor şi tinerelor femei. El a fost transformat de Maica Domnului în floarea cu acelaşi nume. Acum păsările încep să îşi facă cuiburi. Băieţii şi fetele trebuie să se întâlnească de Dragobete ca să rămâna îndrăgostiţi tot anul.

DATINI

- Dimineaţa, îmbrăcaţi în haine populare, tinerii se întâlnesc în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă timpul este favorabil, pornesc cântand în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea plantelor miraculoase, folosite pentru descântece de dragoste, dacă vremea e urâta se adună la unii dintre ei acasă şi se ţin de jocuri şi de poveşti. De Dragobete se fac logodne simbolice pentru anul următor (uneori le urmează logodnele adevărate) sau fetele şi baieţii fac frăţii de sânge. În pădure, în jurul focurilor aprinse, tinerii băieţi şi fete stau de vorbă. Fetele strâng viorele şi tămâioasă, pe care le pastrează la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, există obiceiul ca fetele mari să strângă apa din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă e păstrată cu mare grijă pentru că are proprietăţi magice (se spune că e "nascută din surâsul zânelor") şi poate face fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase. Dacă nu e omăt şi fragi fetele adună apa de ploaie (pentru spălatul părului) sau de izvor. La prânz, fetele încep să coboare spre sat în fugă, goana fiind numita "zburătorit". Fiecare băiat urmăreşte fata care îi place.

- Comunitatea este foarte interesată de ce se întamplă, deoarece încă de pe acum se poate afla la ce nunţi vor merge toamna. După-amiază are loc petrecerea, unde toată lumea, fie că este membru al unui cuplu, fie că nu, dansează, cantă, se simte bine fiindcă se spunea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut macar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. Femeile obişnuiesc să atinga un bărbat din alt sat în ziua de Dragobete ca să fie drăgăstoase tot anul şi mai aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte păsărilor cerului. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara. Pentru toti, sărbătoarea dragostei este socotită una de bun augur pentru treburile mărunte, nu şi pentru cele mari.

- Se posteşte, nu se mănâncă peste, doar icre, undelemn, măsline.

- Se prind văruţele, obicei al copiilor.

- Bulciul Sântoaderului, obiceiul nevestelor tinere.

CREDINTE

- Deoarece se crede că Dragobetele îi va ajuta pe gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi, în ziua de Dragobete oamenii nu muncesc ca în zilele cu sărbători religioase, doar işi fac curaţenie prin case.

- Se ţine ca apărare a recoltelor de păsări.

- Păsările îşi fac cuib.

- Tinerii petrec, merg după flori, şi le dăruiesc cu câte un sărut ca o pecetluire a prieteniei; este ziua îndrăgostirilor; perechile nu se ceartă, să nu fie învrăjbite tot anul.

- Se ţine de teama pedepsei “cailor lui San-Toader”; se fac pomeni pentru morţi.

- Se face coliva (Sf. Toader a inventat-o),care, sfiinţită, este bună de leac la oameni şi animale.

- Se tund caii (coama se îngroapă în bălegar “pentru prasilă”) şi se încura (aleargă), să fie iuţi.

- Se ţine ca apărare a recoltelor de păsări.

- Credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul.

25. Lăsatul secului de brânză. Paresimile

Revelionul Lăsatei Secului mai poartă denumiri diferite precum: La Zăpostit, Priveghiul cel Mare (priveghi - termen care defineste orice petrecere nocturnă), Alimori (nume dat roţii de foc, cu altă semnificaţie specială), Hodaiţe (nuia cu două crengi între care se pun paie, pănuşe de porumb, fân şi se dă foc), Opaiţ (denumirea vine de la arhaicul instrument de iluminat) dar în esenţă tradiţia este similară.

DATINI

- Sărbătoarea se desfăşoară o noapte întreagă, sub cerul liber şi e un prilej colectiv de veselie a întregii comunităţi. Ca în toate marile evenimente colective din viaţa satului şi acum se aprind pe dealuri focuri rituale în jurul cărora se strâng, cu mic, cu mare şi petrec până dimineaţă.

- Legarea grânelor este o datină celebrată de Lăsata Secului, pentru ca păsările şi toate dăunătoarele să nu distrugă recolta.Tradiţia este ca peste zi să nu se pună de loc mâna pe cereale şi nici să se dea din acestea de mâncare la păsări şi animale, doarece superstiţia este că atunci recolta va fi distrusă pe câmp de păsări şi dăunători. Seara însă, se iau grăunţe diferite în gură, se iese în curte şi stând cu ochii închişi se scuipă la orătăniile curţii, apoi se spune: ”cum nu văd eu acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea”.

- Baterea alviţei reprezintă un alt obicei de Lasata Secului. Este tot un prilej de mare veselie colectivă, o petrecere tinerească organizată mai ales de către adolescenţi.

- Vergelul sau refenelele sunt petreceri din comunitatea satului, care au loc în duminica Lăsatei Secului. Este de fapt ultimul prilej de distracţie colectivă, înainte de a se intra în perioada Postului Paştilor. Sărbătoarea are loc după asfinţitul soarelui şi este legată prin tematica de ceremonialul Mascaţilor.

- Trebuie terminat de tors tortul pentru cămăşi fiindcă începe ţesutul pânzei.

- Se fac gesturi rituale de apărare a recoltelor de păsări şi a vitelor de animale sălbatice.

- Se petrece cu mâncare şi băutură; în încheiere se mănâncă ouă fierte.

- După masă se pun vasele cu gura în jos.

CREDINTE

- După ce au mâncat şi s-au veselit şi s-au petrecut de ajuns, toţi cei din casă obişnuiesc să mănânce un ou fiert sau copt, pentru a li se părea Postul scurt, mic şi uşor ca ou, pentru a fi tari, sănătoşi ca oul în tot decursul Postului, şi cum mănâncă oul de iute, aşa să treacă Postul de iute. La Lăsatul Secului, fiecare să mănânce câte un ou, ca să fie tot anul gras şi rotunjel ca oul. În ziua Lăsatului de Sec de brânză vecinii şi rudele îşi cer iertare unii de la alţii, ca să intre curaţi în Post. La Lăsarea de sec merg sătenii afară din sat pe deal, duc mese, scaune, băuturi şi mâncări, firesc că merg şi muieri şi bărbaţi, bătrâni şi tineri. Acolo apoi se ospătează, ţin toaste, cei tineri slobod roate aprinse pe deal în jos.

26. Lunea curată. Lunea vaselor.Lunea păsărilor.

Ziua forfecarilor.

Lunea curată este prima luni din Postul Paştelui. - sărbătoarea curăţeniei în gospodărie.

DATINI

- În prima zi de post este tradiţia Cucilor, un ceremonial de fertilizare şi purificare a spaţiului şi timpului, prin practica „Bătutului ritual”. Bărbaţi şi flăcăi, cu o glugă lungă şi fuste, având pe cap măsti ce reprezintă diferite animale, cu coarne lungi suprapuse ca o scară, cu un clopot în spate şi un băţ lung în mână, aleargă de dimineaţă prin sat ca să atingă femeile, bărbaţii şi copiii cu băţul. Cei care nu erau atinşi se crede că în acel an vor fi tot bolnavi. Dupa amiază Cucii se strâng pe la curţile oamenilor unde jucau hora. Cucul alungă spiritele rele cu ajutorul clopotului, prin atingere cu băţul feritilizează femeile, iar prin arderea fulgilor din glugă alungă bolile.De Ziua Cucilor se spune că se alungă iarna. Masca reprezintă, în totalitatea ei, scurgerea timpului.

- Spolocania, obicei de a spăla vasele şi mobilierul bucătăriei de dulce.

- Se bea “ca să se spele gura şi stomacul de bucatele de dulce”, se mănâncă rece; se înăcreşte borşul.

- Se posteşte şi se fac rugăciuni, se mănâncă numai seara.

- Este o zi consacrată preparării borşului, aliment nelipsit din Postul Paştelui. Metoda preparării nu era întâmplătoare ci se făceau “vrăji, descântece, gesturi şi formule magice care garantau fermentarea, puritatea şi calitatea tămăduitoare de boli, la trecerea de la iarnă la primavară.

CREDINTE

- Se ţine pentru sporul casei, sănătate, curăţirea de păcate, protecţia cloştilor.

Tărbacul Câinilor.

Ritual menit să contracareze intrarea sălbăticiunilor în sate.

27. Intrarea în Săptămâna Caii lui Sântoader.

În Săptămâna Caii lui Sântoader, a doua parte a ciclului, viaţa intra în normal: spaţiul este purificat cu ajutorul Sântoaderilor şi focurilor rituale: roata de foc, Hodaiţele etc. Cu acest prilej se fac urări de sănătate şi rod bogat, oamenii se împacă. etc. Aceste zile, cu obiceiuri, acte rituale şi practici magice, poartă diferite denumiri: Marţea Sântoaderului, Vinerea Sântoaderului, Joia Iepelor, Sâmbăta Sântoaderului. Se spune despre Sântoaderi că sunt o herghelie divină, formată din opt feciori frumoşi, îmbrăcaţi în costume populare de sărbătoare, cu copite în opinci şi cozi de cal în cioareci, condusă de Sântoaderul cel Mare sau Sântoaderul cel Şchiop. Despre Caii lui Sântoader se crede că intră prin casele cu şezători şi iau fetele la joc, zboară cu ele, le lovesc cu copitele etc. De aceea, fetele nu părăsesc locuinţa în Săptămâna Caii lui Sântoader, nu merg la şezătoare.

DATINI

- Copiii mai răsăriţi şi junii se fac fraţi de cruce.

- Femeile fac colivă pentru morâi sau împart colaci însemnaţi in chip de potcoavă. În zilele de Sântoader nu se mai toarce, nu se mai sapă, nu se lucrează după apusul soarelui, nu se pun ouă la closcă, nu se iese la pădure, nu se fac petreceri, nu se umblă noaptea pe uliţi.

- Obiceiul alergatului cailor albi şi negri: văzut ca bătălia dintre noapte şi zi, la schimbarea anotimpului.CREDINTE

- Răstimpul e folosit pentru multe vrăji. Fetele mari, in prima dimineata de Sintoader, ca sa aiba păr frumos spun: Sântoadere, Sântoadere, Creşti cosiţa fetelor, Cât coadele iepelor. Î-l spală cu o fiertură vegetală din care nu lipseşte omanul (pe care, când îl culeg, îl “plătesc” cu pâine şi sare depuse la locul cu pricina şi spun: Oman mare, Domn mare, Eu îţi dau ţie pâine şi sare, Tu să-mi dai mie o coadă de păr mare!. În el se pune şi lapte de iapă. Nici o fată nu iese din casă în ziua de Sântoader înainte de a se fi spălat pe cap, “căci altminteri caii le vor paşte părul”.

- Femeile nu au voie să lucreze cu firele, adică să coasă, să urzească pânză, riscând să fie pedepsite exemplar de caii lui Sântoader.

- Fetele nu au voie să părăsească locuinţa pentru a merge la joc în acestă săptămână periculoasă. Altfel, riscau să fie luate pe sus de o herghelie divină şi lovite cu copitele. Caii care-şi băgau coada în cizmele fetelor şi le jucau până acestea îşi pierdeau cunoştinţa.

29. Joimarica. Joia tuturor jivinelor. Joia iepelor

În ziua de joi a Săptămânii cailor, aşa-numita “joia iepelor”, sunt culese diferite plante pentru a se face o leşie cu proprietăţi speciale. Fetele se primenesc pe faţă cu rouă, apoi merg la pădure dis-de-dimineaţă, pentru a culege “popilnic”. Cu leşia obţinută se spală pe cap pentru a le merge bine tot anul. Datina era ca până în acestă zi de joi să se încheie torsul tuturor firelor de lână sau de cânepă, în caz contrar, femeile leneşe fiind pedepsite de Joimăriţa, o arătare îngrozitoare, care le ardea mâinile şi unghiile. Joia iepelore celebrata prin diferite interdictii de muncă, pentru a asigura sănătatea animalelor, mai ales a cailor. Joimăriţa sau Joimărica este un personaj întâlnit doar în mitologia româneasca.

Sa va fie de folos si sa aveti o luna binecuvantata.