GRADINA SI LUNA

Stau in fata unei coli albe( nu de hartie ca iubesc natura), un A4 cum zice word-ul si-mi chinui “neuronul”( lipsit de inspiratie in ale compunerii acum), ce pot scrie, despre un blog,  o gradina minunata plina de fel de fel de atractii gustoase dar si inmiresmate si-o gradinareasa intotdeauna incepatoare, cum se autocaracterizeaza  ( daca vizitati blogul o sa va dati imediat seama ca lucrurile nu stau chiar asa).

Daca aveam talentul unor amici de blogareala, scriam o poezie.

Cam dificil cu rimele ca nu prea vor sa se imperecheze, nici sa se incruciseze darmite sa se imbratiseze. Monorima nu prea merge asa ca, voi incerca rima specifica sezonului,deci sa fie rima alba, la fel ca puritatea zapezii de afara si a gandurilor bune pe care le nutrim pentru ea.

In urma cu doi ani, inainte de Craciun (ca puteam si eu s-adun, o seminta cat de mica…), in minunata lume a blogosferei apare (ca o boare)… o urare, pe un blog cu un nume care, numai la gradinarit nu te facea sa te gandesti.

Inceput promitator cu urari din …toate partile de unde am bagat eu seama ca distinsa doamna nu-i tocmai novice in ale gradinaritului (vorba lui Phlox – cand te intampina veterani in gradinarit si blogareala, Vasi Gioni, Dani,  Mihaela Radulescu).

Inceputul promitator, sfarsitul… apoteotic pentru  cititori ca alde mine… dornici de  inovatii, idei si experimente gradinaresti.

Asa ca, am pasit cu sfiala pe aleile din gradina minunata si plina de “ne- prea vazut”-     (cred ca-I inventive proprie ca dex-ul da eroare) prin alte gradini sa-mi clatesc oleaca ochii  si sa vaz ce fac si altii.(mai nastrusnici decat mine).

Si ce sa vezi…primul articol iti taie respiratia la propriu ca, doamna s-a apucat sa strice bunatate de peisaj, pe care cei ca mine, veniti de la oras, il umpleam mintenas cu gazon, pe ce credeti… pe ceapa si usturoi – poate io fi fost frica de strigoi si vrea femeia sa-si faca talisman din funia de usturoi, dar ce ma bag ( ce-s mecanic.)

Privesc la locul destul de sinistru, demn de un film de Hitchcock, din gradina, si-mi spun – Doamne iarta ca astia nu stiu ce fac? Nu credeti convingeti-va singuri. 

Dar uite ca, omul sfinteste locul, si nici nu rasare Luna, ca decorul infloreste ca-n basme, apare si vrejul de fasole, dar nu oricum ci din rasad( ehee, la multe ma gandisem dar rasad de fasole n-am facut – asta-i boala luata de la o gradinareasa priceputa tare, din Targu Jiu).

Ei abia acum sa va tineti ca, gradinareasa noastra prinde puteri 

, precum Fat Frumos, si incepe sa-si dea in petec, dar finut cu paravan…de la  solarul vecinului ca sa-si planteze rasadurile de castraveti si de aici sa te tii ca-ncepe bucatareala in gradina.

Ca un adevarat Master Chef, doamna pregateste un blat de cenusa (ca turtitele fermecate din povesti) cu coji de oua si foi de ceapa.

Cred c-a fost tare gustos…pentru castraveti, care au crescut mari si voinici.

Dupa atata treaba, in gradina-I sarbatoare. Oare pe cine sarbatoreste?

Minigradina plina de regi si regine cu arome diafane de trandafir care implinea un an.

Bine ca nu le-a facut si tort dar ceva bun la radacina tot le-a dat ea sa pape.

Daca vreti sa scapati de stres si pentru o clipa sa va aduceti aminte de anotimpuri mai calduroase vizitati minigradina rozelor (http://gradina-mirela.blogspot.ro/2012/12/ trandafirii.html#more).

Numai ca doamna nu sade ghinisor sa-si vada de treaba si se apuca – bine-nteles la sfaturile maestrului (distinsa doamna Svetlana, ce ne-a umplut de… gradinarit, facandu-I pana si cei de la Dumont  “individiosi” pe zicerile ei ), de umblat cu minisere, pamanturi si seminte dar, nu oricand, numai cand surata ei Luna. este in crestere ca sa incolteasca si sa se dezvolte mici rasfatate vegetale.

Si dupa ce mai surubaieste putin pe la lumini si temperatura, ca un DJ la pupitru, ne tranteste un porsor (capita) de flori fosnitoare si frumos mirositoare, de ti se umple inima de voie buna si bucurie si ca sa ne sature sa mai privim cu coada ochiului  pe la… vecine, chiar in fata aseaza  gratioasele clematite.

La sfarsit de an nu uita sa-si felicite cititorii si ne ureaza , dintre inimioare portocalii      (cinstit sa fiu… de cand cu piticul de la Cluj, altfel toata stima pentru minunatii locuitori ai urbei, nu prea –mi place culoarea) un An Nou care sa ne aduca liniste( s-o credeti voi ca dupa ce va voi povesti ce-a mesterit ea in noul an o sa mai aveti liniste…), bucurie, sanatate si impliniri.

Deci asa precum vedeti, desi a blogarit doar in ultimele zile ale lui 2012 s-a pus pe treaba si ne-a dat informatie cat altii in 5 ani (de fapt, la fel cum i-a crescut si gradina).

Nici nu s-a terminat bine piftia  de Revelion ca doamna incepe in forta anul 2013.

Cocotata in varful unui strat inaltat se ia la bataie (ecologic… of course) cu doamna cartita si-i gaseste ac de blanita.

Cu blana la palarie, ca vestitul Old Shatterhand,  cu tolba plina de seminte si pe teava pustii cu idei nastrusnice trece la semanat, ca pe grau, loboda si pune-n strat morcovii (a scapat de cartita si vrea iepuri – ce sa-i faci fiecare cu placerile lui mai mult sau mai putin vinovate),

Obisnuiti cu lucruri clare si concrete privim la asiaticul doamnei care-i cica un Feng Shui (vad ca-I sui, dar nu ma baga in chestii din astea ca mi-am zapacit neuronul cu cartea “Feng Shui pentru casa si gradina” de aveam impresia ca, cu cat citesc mai mult, cu atat ma zapacesc mai tare – fie pentru ei acolo, broaste peste elefanti in acvariul cu pestii pus dupa usa de intrare din sud-vest… sau in Asia ( vorba cantecului…)

Ei si daca pana, aici a fost cum a fost,asezati-va la locurile voastre (vorba cui nu mai este) ca incep experimentele in alchimie.

Se supara pe vinete cand vine perioada rece si ploioasa si le trateaza cu… nu, nu indiferenta ( asta-i pentru carcotasi…) cu bor, dar, cum este foarte grijulie si nu vrea ca ele sa raceasca le incalta cu conduri (n-a gasit ceva mai ieftin decat Condurul Doamnei. Da ce un condur de taranca cu greieri in talpi nu mergea).

Da ce-mi place, a terminat cu ploile si condurii si bine-nteles se ia de rivalul ei Soarele - cica ii  strica rosiile.

Nu sade nici un minut si se apuca de schingiuit bietele fapturi cu piele rosie ca sa-i faca pe plac unui baiat (parca Maslov) care n-are si asta treaba si pune rosiile sa se culce, taman in mijlocul zilei (bravo dom`le, chinuiti voi plantele ca “ma duce” eu la astia cu protectia…plantelor ca daca “delfinii este simtitori precum oamenii” rosiile de ce n-ar fi si ele ca…delfinii).

 V-am zis eu ca trebuie data pe mana celor de la protectia plantelor pai, dupa ce-a incaltat vinetele ghiciti ce face doamna, pune cercei la rosii – pai bine doamna dar cu ruj cand la dai – da stai ca ma luat gura pe dinainte, astea  se rujeaza natural.

Noroc ca n-am apucat sa plec s-o denunt, ca uite a revenit la sentimente mai pasnice si ne bucura privirea cu tot ce poate primavara sa etaleze din alaiul ei de flori si ca sa ne inchida definitiv gura ne serveste o smochina zemoasa  si –o capsuna care-i pe…vine, (dupa ce suratele de anul trecut s-au incapatanat sa  nu “rodeste” - cel putin nu-si ascunde esecurile ca sa fim sobrii… nu tot ce plantam ne si fructifica).

Intr-un moment de  liniste isi despleteste parul inflorit, din fundul curtii si pleaca  sa-si desfete simturile cu oarece rodii, lamai, maslini, rozmarini si dafini, ca de…, leusteanu-i statea in gat ( te vad eu ce pui la  ciorba de miel de Paste)  pe o insula pitoreasca. 

Ajunge, asa cum ne-a obisnuit – seara cand rasare Luna si ne trimite multe, multe illustrate sa ne saturam si noi… cu privitul.

Da ce credeti ca insula a potolit-o, nicicum doamna isi ia in picioare ghetele si urca muntele , la doi pasi de capitala, la Sarmizegetusa  sa afle secretele ascunse ale gradinarilor citind  calendarul solar.

Ati avut un moment de respiro, perfect ca se-ntoarce cu forte proaspete si ne povesteste despre gustul si savoarea unui numar impresionant de soiuri de rosii pe care le-a cultivat si mai vrea sa le faca rasaduri  (Doamne feri` nici vestitele sere de la Popesti Leordeni –sa le fie tarana usoara, n-au cultivat atatea).

In februarie e cuminte, normal  ca doar e varsatoare nu-si tradeaza cea mai buna prietena si ne delecteaza cu muscari, plimbari dar si gustari apetisante ca de ( are profesorul personal – striga si Silvia ii face sau ii da reteta la tot ce vrea “muschiul” ei).

Noroc ca a fost an de criza ca faceam scandal – pai cum mai doamna nu tu sampanie, nu tu tort, ne dai asa… o placinta cu curmale.

Incepe primavara si ne plimbam prin gradina inflorita,dar nu inainte de a ne dezinfecta, stimula si cali intro baie de macerat de urzica.

Iar daca nu va ajuns baia semintelor poftiti la un spa de aloe, printre catargele rasadurilor care danseaza (v-am zis ca-i DJ legumicol).

Mai apoi ne face cunosteala cu buruienile ei de leac si ne pudreaza cu “alifiile” din retetele-i ecologice pentru ba – bau de gradina.

Cand va spuneam ca este o gradinareasa deosebita, nu m-ati crezut. Sa vedeti numai ce bob si mazare Ambrozie a plantat si mai vorbim.

Credeam ca fata asta nu sta de loc si in timp ce sta isi dezmiarda frumusetile din gradina se joaca cu cateii sau pisicile, se bucura de fiecare muguras care rasare si gaseste pentru toti si toate o vorba buna.

Luna martie se sfarseste in sonete de rosii Pelerin, salvie , rozmarin, bob, pansele si sonatele caisului si rubarbei. O luna plina de poezie pe ritmuri de tril.

 Da ce spun eu, ca n-a cazut bine Cortina lui Martisor ca apar artistii lui “Traista-n bat” sau Florariu(cum vrea fiecare…)

Sa vedeti ce artiste cu toalete de seara se etaleaza prin gradina, craii de cupa roiesc prin pomii infloriti, conasii ardei stau cu cupele de ceai de coada calului in fata de s-au invinetit de ciuda saracele patlagele vinete.

Si ca totul sa fie in armonie o micuta papadie s-a indragostit de-o cotofana.

Ca orice gospodar doamna pregateste barabulele de batuceala si le sucaleste cu alchimicalele ei.

Cand citeam articolul am crezut ca din gradina m-am teleportat in pizzerie.

Stiti cum se numesc la ea capsunii?

No comment… Quattro Stagioni.

Dar sa trecem la oile, pardon culturile noastre. Printre multe calitati mai sunt si defecte. doamna este ischititoare( ispititoare in variant moldoveneasca), ca a bunghit un mic paianjen rosu si gata, toate compoturile si cenusariile sunt in capu` lu`ala micu saracutul , pe care un om normal nu-l prea vede fara “ochilari” cu lentile cat fundul sticlei de sampanie.

Nu stiu de la ucidat ori ba dar, va spui, ca are si-o urma de sadism pe langa atata bunatate. Inainte sa-l exterminizeze voia sa-l boteze…auziti oameni buni Hose sau Ion.

Ca sa ne faca sa uitam aventura bietului Ionica Arahnidel, se apuca doamna si vine cu potop de flori de magnolie, pai cine sa-i mai duca dorul lu` Ionica  dar stati in garda… din teaca scote palosul si se ia la lupta cu chifteritele( coropisnitele) pe care le cafteste bine,pe tot arborele genealogic (a gasit si larvele). Dupa batalie rasufla usurata fiind martora idilei dintre o gargarita si-o lalea.(cred ca s-a lasat cu nasit dupa, dar e secretoasa si nu vrea sa ne spuna)

Hoinarind prin gradina ne povesteste, cu mult farmec si umor, despre peri si meri,liliac, ciresi si cafea( nu Jacobs,Doncafe, Mocca un parlit de bob de cafea).

Nu, nu sunteti inca invitati la cafea ca doar ce-a reusit experimentul cu bobul de cafea care s-a transformat intro plantuta dragalasa,  bine-nteles in urma indicatiilor pretioase  date de Botosel( pisoiul) care-a supravegheat intregul proces tehnologic.

Aprilie, se incheie intr-o nota optimista cu doamna noastra multumita de rezultatele muncii inscriind in jurnal,  bine-nteles tot ce-i fac dragalaseniile si cat de frumos a inflorit gutuiul.

Dupa ce-a  terminat teribilul leac minune bun si pentru oameni si pentru plante, coada calului. din care, se pare ca, plantele ei au baut mai mult decat bunica-mea in toata viata ei ( si a trait vreo 94 de ani), simpatica noastra doamna pleaca sa culeaga niscai-va planta proaspata, de ici… din muntii Rodnei de la Cascada Cailor ca daca-s cai musai sa aibe si coada.

Nu stiu cum s-a intors dar bag sama c-a fost cam suparata  si s-a razbunat pe patlagele ca, le-a pus langa padure, dar se calmeaza cu o sedinta de aromoterapie la poalele Fiului Soarelui( trandafirul galben catarator urias).

Luna Mai e un amestec de mustar, facelia, condurasi, condimentat cu parfum de trandafir, glazurat cu cireasa  de pe tort, la care se cam dau graurii si pe care o salveaza in final micutul Pak Choi  cu tehnicile lui de luptator aikido.

La sfarsit de Mai, ca un pescar adevarat pregateste momeala pe alese (o tarta, dulceata si pandispan de visine) si cine credeti ca-i cade in nada.

Taman maestrul Phlox, care, de voie de nevoie,isi  sufleca manecile si trece la treaba.

Bine-nteles cu soapte mestesugite si descantece de druizi, Phlox pune repede pe picioare dovleceii si castravetii iar gazda noastra, ca nu care cumva sa se infrupte vre-un vecin mai pofticios, da drumul la caine.

Simtitoare, cum o stiu, n-a lasat sa se treaca uitarii toate minunatiile lui Ciresar si le-a  inserat in albumul ei de gradina.

Dar stati asa oameni buni, la inceput plangeam ca-i foaia lba si acum ma las purtat de val… Cred ca cel mai bine este sa…cititi singuri Enciclopedia gradinaritului de pe blogul doamnei Mirela pe care-l gasiti aici

Discutii si comentariile le puteti posta unde doriti.

Si daca tot citim acest frumos blog sa ne aducem aminte, parca trecusem mai sus ca autoarea este Varsator si daca nu ma inseala neuronul este putin, ziua ei asa ca frumos este sa-i uram … simplu dar din inima LA MULTI ANI ! Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate, fericire si bucurii si o gradina cu roade asemeni sufletului tau, pe care sa ni le arati pe minunatul tau blog.

Pentru prietena noastra draga,

Cu deosebita stima si respect,

Familia Camelia si Vasile Rosciuc

Apropo, de mine ai scapat cu sampania (doctorul mi-a spus ca mi-am baut portia pe lumea asta si cum alta inca nu astept, m-am abonat la tort)