Un altfel de calendar

Preocupat fiind, de planificarea cat mai buna a activitatilor (se spune ca o ora de planificare justa te scuteste de 8 ore de munca) am descoperit acest Calendar traditional de datini si credinte aici.

Asa ca, m-am gandit, poate e bine sa vedem ce si cum faceau stramosii nostrii. 

Pentru azi luna Ianuarie - Gerar.

Calendarul popular reprezintă un instrument de măsurat timpul şi de planificare a întregii activităţi umane pe anotimpuri, luni, săptămâni, zile şi momente ale zilei, creat de popor şi transmis exclusiv prin canale folclorice. 

Prin datele sărbătorilor şi obiceiurilor ce au loc de-a lungul anului, calendarul popular coordonează desfăşurarea întregii vieţi spirituale şi materiale a comunităţii; 

indică datele sărbătorilor şi obiceiurilor tradiţionale, zilele în care să-ţi cinsteşti moşii şi strămoşii;

fixează zilele potrivite şi regulile magice necesare pentru culesul plantelor medicinale, pentru a merge să ceri mâna iubitei, ori pentru a-ţi merge bine când faci o călătorie; 

indică timpul optim pentru arat şi semănat în comunităţile agrare, timpul optim pentru formarea şi desfacerea turmelor, precum şi pentru urcarea sau coborârea oilor de la păşunile montane în cazul comunităţilor pastorale, momentele potrivite pentru scosul stupilor la vărat sau pusul la iernat în comunităţile apicole, precum şi datele potrivite pentru îngrijirea pomilor şi a viţei de vie în comunităţile pomi-viticole; 

ne învaţă ritualurile gastronomice care aşează hrana sub auspiciile cosmosului, spiritelor bune ori ale lui Dumnezeu; 

ne ajută să pătrundem în tainele destinului: acesta-i calendarul popular! 

Într-o vreme când nimeni nu ştia să scrie şi să citească, cel care avea asemenea cunoştinţe era considerat cel mai înţelept şi cel mai bun gospodar. 

În colectivităţile tradiţionale, obiceiurile dădeau un ritm propriu vieţii. Respectarea lor, practicarea lor după rânduiala îndătinată imprima vieţii colective, familiei şi, în general, vieţii sociale a satului o anumită cadenţă. 

În perioada muncilor agricole ele stabileau un echilibru între muncă şi odihnă, prin etapele care marcau sfârşitul anumitor munci şi pregătirea pentru altele. 

Chiar în timpul unei zile de lucru, la coasă şi la seceră, se respecta cu multă rigoare prânzul mic şi prânzul mare, odihna -de după prânzul mare la care se cântă şi se spun poveşti- şi cina.

GERAR

“Dacă este moină, primăvara va fi friguroasă, iar vara călduroasă; dacă este ploaie, vara va ploua, semănăturile se vor strica şi poamele vor fi viermănoase; dacă este ger, în februarie va fi nea şi în iulie cald iar cucuruzul va creşte mare; dacă este cald şi uscat, va fi zăpadă în martie şi aprilie iar anul nu va fi mănos; dacă este negură, februarie va fi umed. Se curăţă pomii de uscături, se pune gunoi pe straturi, se curăţă legumele şi fructele din pivniţe; se îngrijesc vitele, se dreg uneltele şi gardurile.”

1. Anul Nou. Sânvasâi. Siva.

DATINI

- Se merge cu Pluguşorul, Sorcova, se face Masa Moaşei.

- Oamenii îşi fac urări de sănătate şi belşug şi caută să fie veseli ca să le meargă bine peste an.

- Este a doua zi a revelionului, românii petrecpentru a avea vesel tot anul.

CREDINTE

- Obiceiul perilor de porc, are caracter de premoniţie: pe o vatră incinsă doi tineri aşează două fire de păr de porc. După ce se încălzesc firele se răsucesc şi sfârâie; dacă în momentul acesta ele se apropie, tinerii se vor căsători, dacă se indepărtează, nu se va realiza căsătoria.

- Se spune că de Anul Nou este bine să fii cu bani  în buzunar.

- Primul musafir care îti intră în casă e bine să fie un bărbat.

- În această zi să nu dai de împrumut, să nu-ţi iasă nimic din casă.

- E bine să-i primeşti pe cei care vin cu urări - Sorcova, Pluguşorul, Semănătorii, Vasilca.

- În cele patru colţuri ale mesei de sărbătoare se aşează, sub faţa de masă, diferite obiecte: un ban, o bucată de mamaligă, o oglindă, o bucată de cărbune. Fetele şi băieţii trebuie să aleagă unul dintre colţuri fără să ştie ce este dedesubt. Obiectul aflat sub faţa de masă va indica lucrul de care va avea parte tânăarul în anul respectiv: cel care a nimerit banul va fi bogat, cel care a aflat mămăliga va avea bucate din belşug, cel care a nimerit oglinda va avea chip frumos, iar cel care a dat peste cărbune va fi rău şi cu inima neagră.

- Daca este vreme bună, va fi anul bun; dacă ninge, va fi belşug.

- Dacă este senin şi ger, oamenii vor fi sănătoşi, dacă pomii au chiciură, vor fi poame multe.

- Dimineaţa oamenii pun mâna pe uneltele cu care vor să aibă spor la muncă.

6. Ajunul Bobotezei. Ziua Crucii.

DATINI 

- Preoţii merg pe la casele credincioşilor spre a vesti Botezul Mântuitorului Iisus Hristos şi pentru a binecuvânta casele credincioşilor prin stropire cu apă sfinţită.

- Postul dinaintea ajunului aduce bogăţie .

- Preotul este aşteptat cu casa curată, poarta larg deschisă iar pe masă se aşează un vas cu apă, o farfurioară cu sare, una cu grăunţe şi un colac.

- Înainte să manânce, femeile adună cenuşa din vatră ; o vor risipi primăvara pe câmp, zicând: " Cum n-am mâncat eu în dimineaţa ajunului de Bobotează, aşa să nu-mi mănânce lighioanele roadele".

- In ajunul Bobotezei se pregăteşe o masă asemanatoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa se asterne o faţă de masa, aleasă special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otava iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşează douăsprezece feluri de mâncare: coliva - grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nuca pisată; bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de burechiuşe sau urechiuşele babei; borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în forma de urechiuşe; borş de peşte, peşte prăjit; varzare- plăcinte de post umplute cu tocătura de varză acră; plăcinte cu mac.

CREDINTE

- Femeile îşi întind pe culme, pe gard, covoarele, macaturile şi ţesăturile să le boteze preotul şi astfel să devină mai trainice, aducătoare de sănătate şi mai ales, să fie păzite de molii.

- Femeile şi fetele , în ajun, stau numai pe marginea patului, asta ca să le stea lăudătorii şi cloştile pe ouă.

- Fetele cer fire de busuioc din buchetul preotului şi dorm noaptea cu el sub cap să-şi viseze ursitul. Altele merg chiar şi mai departe şi pun semn acolo unde a stat preotul când boteza camera şi acolo dorm noaptea cu busuiocul sub pernă şi în sân şi capul spre răsărit, acestea toate ca să îşi viseze ursitul. În unele case se pune pe masă pe lângă grăunţe, apă şi sare, şi fân care după botezare e dat la vite ca să nu cadă bolnave peste an. Grăunţele sunt amestecate cu restul de boabe pentru semănat iar apa şi sarea se păstrează ca şi aghiasma fiind bună de dureri de cap şi deochi.

- Nu se toarce şi nu se ţese fiindcă este rău de ros, adică de şoareci, molii şi şobolani iar feciorii ţin post, aceasta pentru că de Bobotează se deschide cerul şi îngerul păzitor îi spune celui de însurat încotro îi va fi norocul.

- In Ajun de Bobotează nu este bine să te îmbăiezi , fiindcă apele nu-s sfinţite.

- În ajunul Bobotezii se urmăresc pomii: dacă aceştia vor avea pe crengi brună sau omăt, atunci anul va fi cu rod bogat.

- Când preotul sfinţeşte apa, gospodarul scoate vitele din grajd ca şi acestea să fie botezate pentru sănătate.Aghiasma, capătă la această sărbătoare puteri miraculoase; aceasta se pune în ţuică, în vin, în butoiul cu varză, având ca scop prevenirea alterării. Apa sfântă se păstrează într-o sticlă lângă icoană. Se obişnuieşte să se bea din ea de sărbători atunci când gospodarul nu poate merge la biserică, şi când ai dureri de stomac sau de cap. Este mare păcat să verşi apa sfântă sau să o bei după ce ai mâncat. Este bine să împreuni aghiasma din doi în doi ani, fiindcă se consideră că apele sunt surori .

- În gârla sau balta la care s-a făcut slujba de sfinţire a apei este bine să te scalzi vara şi vei fi sănătos tot anul.

- Înainte de a intra preotul în casă, fetele îşi aşează pe prag şiragurile de mărgele să păşească peste ele fiindcă fata care le va purta va fi mai iubită.

- Dacă este bură pe pomi, vor fi fructe multe; dacă este ger, va fi an bun; dacă ploua , va fi an ploios.

- Se posteşte pentru noroc.

- Se deschid cerurile şi se împlinesc dorinţele.

- Femeile fac piftie, sa le fie fata fragedă ca piftia.

- Spicele şi boabele pe care a şezut preotul, date animalelor şi păsărilor, le feresc de rele şi le aduc spor.

- Fetele fură busuioc de la preot (să-şi viseze ursitul); îşi pun salbele în prag, sa treacă popa, ca să se mărite curând.

- Se crede că bălţile şi gârlele sunt culcuşul spiritelor rele şi fiindcă în ziua de Bobotează se sfinţesc apele, ele sunt gonite din culcuşul lor de puterea slujbelor făcându-le să fie văzute numai de către lupi care le şi iau la goană şi le mănâncă mai cu poftă decât pe purcei şi miei.

- Se strânge cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presară pe straturile cu legume "pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii". Fânul de sub faţa de masa şi bulgării de sare se adaugă în hrana animalelor "pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele". In acelaşi scop e folosită şi agheasma luată de la preotul care vine cu Iordanul.

- Se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.

- Oamenii se scaldă, sa fie sănătoşi.

- Se înconjoară casa afumând-o cu o petică aprinsă ca să fie apărata de dăunători. - două saptamani nu se spală cămăşi pentru că sunt apele sfiinţite.

6. Boboteaza. Iordanul. Arătarea Domnului.

DATINI

- Obiceiuri: Iordănitul; Chiraleisa; Ardeasca.

- In ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face cu multă atenţie, în fiecare comunitate. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spaţiu mai larg - unde să fie cel puţin o fântâna, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se pune în vase mari de lemn şi, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheaţă. In jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se află în mod normal în curtea bisericii, se desfasoară întreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunităţii.După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean îşi ia apa sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei strigă "Chiraleisa"- pentru belşugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului şi pentru creşterea cât mai mare a cânepii - şi toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunşi acasa, oamenii sfinţesc cu agheasma sură, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casa şi interiorul casei.

- În ziua de Bobotează, se consideră ce femeia este mai mare în toate privinţele ca bărbaţii; în această zi este ziua lor, de aceea bărbaţii trebuie să le cinstească cu băutură, marame noi şibani . Femeile fac mari chefuri între ele, chefuri la care greu este acceptat şi vre-un bărbat. Petrecerea femeilor dată în onoarea moaşei satului este ce-a mai reuşită dintre toate. În această zi, femeilor li se acceptă ori şi ce, chiar să se şi îmbete şi să se răstească la bărbat, dar atenţie, numai la Bobotează. Acestea aduc fiecare ce au pe acasă, adică mâncare, băutură şi prăjituri, aduc lăutari şi petrec până în zori. După petrecere ies pe drum unde însfacă barbaţii ieşiţi întamplător în calea lor, îi ridică şi îi duc cu forţa la râu sau la lac sub ameninţarea că-i aruncă în apă. Aceştia se răscumpără cu un dar, de obicei cu o vadră de vin, unitate de măsura egală cu 10 litri. Dau ce li se cere şi scapă. De altfel, nici nu au ce face! Se urcă pe o grapă trasă pe rând de alte femei, merg prin case şi stropesc cu apa pe cei întâlniţi.

- In cele trei zile, cât ţine Boboteaza în Bucovina, există sate în care vecinii, prietenii şi rudele obişnuiesc a se colinda reciproc, după cum există comunităţi în care, în aceste zile, reapar mascaţii.

- In unele sate ceata femeilor căsătorite primesc în rândurile sale tinerele neveste, căsătorite în anul încheiat, printr-o ceremonie specială: acestea erau duse la râu şi stropite cu apă.

- Sub faţa de masă pun sare şi mei, tărâţe şi fân.

CREDINTE

- Preotul merge “cu Iordanul” prin sat; este omenit în fiecare casă, i se dă şi un fuior de cânepă; copiii colindă cu “Kiraleisa”, pentru spor.

-Preotul trece cu agheasma din casă în casă. Hainele bune sunt întinse prin casă să le stropească preotul cu apa sfinţită ; în felul acesta sunt ferite de molii.

- Se spune că în noaptea de Bobotează plesnesc de ger ouăle de corb şi puii de corb îşi deschid aripile, încercând să zboare.

- In ziua de Bobotează se sfinţesc apele. Se zice că atunci când preotul aruncă în apă crucea, necuraţii ies din apă şi o iau la fugă pe câmp.

- In noaptea de Bobotează tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucăţică de busuioc; busuioc se pune şi sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

- Purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri şi fumegaţii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare are loc imediat dupa sfintirea apei cand tinerii se retrag pe locuri mai înalte, având asupra lor cărbuni aprinşi ce sunt folosiţi anterior la aprinderea secăluşelor, şi aprind focurile de Bobotează. Rugul e făcut din vreascuri şi frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântă şi dansează în jurul focului şi sar peste foc, atunci când acesta se mai potoleşte, în credinţa că vor fi feriţi, astfel, de boli şi de păcate. La plecare, fiecare ia cărbuni aprinşi cu care, odată ajunşi acasă, afumă pomii din livadă în scop fertilizator. De asemenea, inconjoară casa cu pulberea folosită ca încarcatură pentru secăluşe crezând că, în acest fel, casă va fi ferită de primejdii, mai ales de trăsnete.

- Dacă plouă e iarna lungă; se schimbă vremea: dacă e frig, se moaie; dacă e cald vine ger.

7. Sântion.

Se spune ca Sfântul Ion a fost păstor de capre. Nu văzuse niciodată chip de om. Când voia să se roage lui Dumnezeu, sărea peste un butuc înainte şi înapoi, zicând : asta ţie, Doamne, asta mie Doamne. Nişte oameni care s-au dus să-l vadă, l-au îndrumat spre biserică. Acolo el i-a vazut pe credincioşi purtându-şi păcatele în spate ca pe nişte snopi de paie. Vrând să fie ca ei, a luat în spate şi el un snop, unul adevărat. Preotul a crezut că îsi bate joc şi l-a dat afara. Întors acasă, a început din nou să sară peste butuc. Şi se spune că lui Dumnezeu îi erau mai plăcute rugăciunile lui decât ale celor care umblau în biserici. Naşterea lui Ioan este vestită de înger. De tânăr el iubeşte înfrânarea şi propovăduieşte pocăinţa. Ii botează în Iordan pe cei care îi ascultă predicile, menite să-i îndrepte pe oameni spre Dumnezeu. Imbrăcat în haina aspra din păr de cămilă, el nu bea vin şi nici nu mănâncă pâine, ci mere sălbatice şi lăcuste. Când unii se grăbesc să-l considere Mesia, el spune: “Sunt solul trimis sa pregătesc calea înaintea Lui”.

DATINI

- Se serbează de către femei cu petreceri: “Iordănitul femeilor”, “Masa Moaşei” - Femeile merg la moasa cu plocon.

- Obiceiuri: „Udatul Ionilor”, “ Muiatul Ionilor, din Tălmăcel”. La porţile tuturor care poartă numele Ion se pune un brad împodobit, iar acesta dă o petrecere cu lăutari. Cei care poartă acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu unde sunt botezaţi/ purificaţi.

- Se desface ceata de juni. - Tinerii colindă în noaptea de ajun a Sântionului cu Iordănitul. Iordănitorii stropesc cu apă oamenii.

- Se ţine slujba la apă curgătoare; se sfinţesc apele, popa aruncă crucea în apă; cine o scoate este primul botezat şi cinstit cubani .

CREDINTE

- In această zi oamenii se botează la biserică pentru noroc şi sănătate.

- Dacă este ger, vitele vor fi sănătoase; de acum se moaie frigul.

- Oamenii se scaldă, să fie sănătoşi.

- Dacă este promoroacă, ger, crivăţ, va fi an cu belşug şi sănătate; dacă plouă e iarnă lungă; se schimbă vremea: dacă e frig, se moaie; dacă e cald vine ger.

8. Ziua Moaşei.

În a treia zi de Bobotează (în ziua de 8 ianuarie) moaşainvită nevestele şi nepoatele ei, precum şi pe preoteasa satului şi dă o masă. Ele aduc câte un plocon moaşei, care constă dintr-un coş care conţine: un colac, pâine şi o sticlă de vin. În mijlocul mesei pregătite de moaşă, stă un colac pregătit de ea, în care a fost pusă o lumânare neaprinsă. Pe masă, se mai pun, într-o farfurie, frunze de muşcată pe fiecare stând lipită cu miere câte o bucăţică de hârtie, care înseamnă că moaşa să fie plăcută nepoatelor şi nevestelor ca mierea de la flori albinelor. Se închină câte un pahar de rachiu şi se serveşte o dulceaţă. Aprinzând lumânarea, moaşa spune rugăciunea „Tatăl Nostru” şi tămâiază toate persoanele invitate la masă. Apoi se serveşte masa. După ce nepoatele şi nevestele au terminat de mâncat, se adună bacşişul moaşei, de către una din nepoate. Într-o farfurie ea pune un pahar cu vin, o bucată de pâine, sare, piper şi ardei, şi întinzând farfuria în mijlocul mesei strigă: "Să fie moaşa la primejdie iute ca ardeiul". La sfârşit moaşa mulţumeşte pentru bacşişul primit, bea vinul şi închină în cinstea tuturor celor prezenţi.In cealaltă situatie mama copilului invită la masă femeia care i-a moşit copiii. Inainte de a intra în casă, aceasta atârna de gâtul copilului pe care l-a moşit o traistă, în care gazda a pus o pâine si o sticla cu vin. Urmează un ritual în care moaşa ridică plodul până la grindă, de trei ori, în timp ce spune: "Cum ţine grinda greutate, aşa copilul să aibă sănătate, să fie tare ca piatra, la picioare vârtos ca oul, sa crească, să îmbătrânească, cosiţe albe să-mpletească." La rândul său, stăpânul casei multumeşte de urare: "Moaşele să traiască, să se polimească (înmultească)!" Apoi, toată lumea intră în casă şi se prăznuieşte.

15- 18. Circovii de Iarnă

DATINI

- În această zi nu se mănâncă carne; se mănâncă plăcintă şi se bea vin; se dă de pomană pentru pomenirea celor trecuţi în nefiinţă.

CREDINTE

- Se ţine ca să nu facă pagube animalele sălbatice. Serbat mai ales de lemnari pentru spor la lucru; se ţine ca apărare a oamenilor de ologeală, arsuri, înec, pagube, a semănăturilor, de ciori, a turmelor, de boli şi lupi, a păsărilor, de boli şi ulii.

- De vor respecta această zi oamenii vor fi apăraţi de boli, arsuri şi dăunători.

- Nu se împunge, nu se toarce, nu se sfredeleşte, nu se piaptănă, nu se împrumută, nu se dă din casă şi nu se scoate gunoiul sau cenuşa că “se prăsesc lupii”, nu se pronunţă numele lupului.

- Nu se coase, ţese, împleteşte; nu se dă din casă; se lipeşte gura sobei “să se lipească gura lupului”.

25-31. Filipii de Iarnă. Teclele- treisfetiţele.

“Filipii- divinităti ale cultului familial, protectori ai casei, cult transmis de către femei şi practicat la diverse date ale anului.”

DATINI

- Filipii sunt ţinuţi în primul rând, de femei.

- Tânara nevastă primeşte Filipii de la soacră.

- Când mama ei nu are noră în casă, îi moşteneşte şi pe ai mamei.

CREDINTE

- Sunt ţinuţi în casele de ciobani şi în gospodăriile unde sunt vite, pentru sporul casei.

Teclele- treisfetiţele: sunt considerate a fi protectoarele fetelor tinere.

DATINI

- Sărbătoarea este însoţită de ritualuri de protejare a mediului familial, este o zi respectată în special de fete ca să fie fericite.

- Se ţine pentru fericirea fetelor, împerecherea păsărilor, spor la tors, apărare de orbire, de animale sălbatice.

- Se face colivă pentru morţii neîmpărtăşiţi.

CREDINTE

- Se schimbă vremea: dacă este cald, va fi primăvara friguroasă; dacă este ger, va fi vara cald.

Stiu ca vine cu o luna de intarziere dar, e bine de retinut pentru anul viitor.