Calendarul de datini si traditii pentru MĂRŢISOR, GERMĂNAR, FĂUREL

BUN VENIT PRIMAVARA

Prima zi a primaverii calendaristice imi ofera placuta ocazie de a va darui un martisor virtual insotit de cele mai calde urari de sanatate, prosperitate, succes in toate demersurile pe care le faceti, mult spor in activitatile de gradinarit si nu in ultimul rand sa va bucurati de roadele muncii din gradina.

Incepem luna cu acest mic calendar de datini, traditii si obiceiuri ( pe care-l gasiti in varianta originala aici.Pentru cei care doresc o planificare detaliata a activitatilor ce se desfasoara in gradina puteti lectura acest material.

Dacă este vânturos va fi frumos în mai; dacă este rouă şi uscat, va ploua în aprilie; dacă tună, sau cântă cucul, va fi an bogat; dacă plouă, va ploua şi toamna; dacă ninge, iese vin puţin. Se altoiesc puieţii, se pregătesc straturile, se seamănă cereala, unele legume, trifoi, lucernă. Nu se beaţuică, nu se pomenesc cu numele purecii, şerpii ca să nu vină în casă. Se întorc păsările migratoare, se nasc mieii. Vremea este schimbătoare (“zăpada cucilor, a mieilor, a berzelor”). Anotimpurile vor fi ca primele patru zile din lună. Oamenii vor fi peste an ca “baba” (ziua) aleasă, din primele nouă.

1. Mărţişorul. Baba Dochia. Baba Marta. Cap de Primăvară.Vinerea ierbii. Vinerea Sântoaderului.

Martisorul.

De 1 Martie, femeile din România primesc marţişoare.1 martie este considerat, după calendarul popular, începutul unui Nou An. Românii sunt singurii europeni care sărbătoresc, de două ori în fiecare an, Anul Nou. Obiceiul Mărţişorului este o sărbătoare care nu se găseşte în lume decât în spatiul carpatic si pentru marea lui frumusete, a fost imprumutata si de popoarele tarilor vecine.

Secretul “puterii” mărţişorului stă, de fapt, în firul de lână alb, care se înfăsoară cu altul negru (roşul apare mai târziu), ca un simbol de moment sau generic al împletirii dintre iarnă si vară (acum este momentul în care primăvara începe să se facă simţită, temperaturile încep să crească, ziua se măreşte tot mai mult, răsar primele flori), dintre întuneric şi lumină, dintre bine şi rău, dintre viaţă şi moarte.

Foarte important e gândul bun cu care acesta era însoţit în dar.

Felul în care aceste fire de lână se realizează ţine de un ritual al armoniei. Mărţişorul se pune copiilor, fetelor, fiinţelor fragile, pentru a fi protejate.Intr-o anume zi magică,

Mărţişorul se scoate şi se agaţă de creanga unui pom. Scoarta lui prin ploi vorbeşte despre soarta celui care-l purtase. Unele legende spun ca firul martisorului ar fi tors de Baba Dochi., Marţişorul marchează ascendenţa principiului feminin, vizibilă în toate manifestările începutului de primavară.

Baba Dochia

Prima zi a primăverii este ziua Babei Dochia. Legenda spune că, în zilele de început ale lunii martie, când primăvara arată primele semne, Baba Dochia îşi leapădă cele nouă cojoace, provocând astfel fenomene meteorologice din cele mai diverse. Prin tradiţie, românii obişnuiesc să facă în aceste zile un test al existenţei lor pentru anul care vine. Fiecare om îşi alege una din cele nouă zile. In mod firesc, daca este cald si senin, asa va arăta pentru cel în cauză anul în curs. Dacă ai ales o zi care se dovedeste a fi urâtă şi friguroasă, tragi consecinţele. Din contră, dacă ai ales o zi frumoasă, toate îţi vor merge bine.

DATINI

- se face clacă de tors, se seamănă bobul.

- se poartă, de noroc, “mărţişor”(o para legată cu arnici roşu şi alb, purtată legată la gât sau mână) care la sfârşitul lunii se agaţă într-un pomişor înflorit.

CREDINTE

- se ţine pentru sporul semănăturilor, apărare de boli, să aibă fetele, noroc şi să n-aibă soacre rele.

- se culeg flori ca să scoată cloştile pui mulţi.

- se schimbă vremea: dacă este lună nouă, se scutură ce s-a semănat; dacă plouă va fi an bogat. o ţin femeile (nu fac leşie, nu torc, nu descântă) de teamă că vor avea pui şi viţei, strâmbi; că le vor călca hoţii; că orbesc; că fac râie, lingoare, bube.

- gravidele o ţin pentru a avea copii sănătoşi şi frumoşi.

Vinerea ierbii

DATINI

- In aceasta zi nu se munceste.

CREDINTE

- Este ziua în care ierburile primăverii au efectul terapeutic cel mai puternic pentru diferite leacuri.

- Oamenii se spală pe cap cu diferite ierburi, să le crească părul lung.

Vinerea Sântoaderului.

Sărbătoarea o găsim în prima zi de vineri a lunii Mărţişorului.

Planta cunoscută şi sub numele de Iarba Mare era invocată în ziua de vineri, după Lăsatul Secului de Paşti, să dea frumuseţe şi păr bogat fetelor şi nevestelor. Dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, fetele căutau şi scoteau din pământ rădăcina Homanului, cinsteau cu sare şi pâine pământul în care a crescut şi-l invocau pe Sântoaderul cel Mare: "Toadere, Sântoadere,/ Da cosiţa fetelor/ Cât e coada iepelor!".

2. Sântoaderul cel Mare. Sâmbăta Sântoaderului.

Sâmbăta Morţilor.

Sântoaderul cel Mare.

DATINI

- Sf. Toader e cunoscut în popor ca un sfânt călare pe un cal alb, cu părul ca zăpada. De faci rău, vine peste noapte şi sare cu calul peste omul acela ce face rău şi îl frământă până îl îmbolnăveşte şi îl omoară.

- Despre Sâmbăta Sântoaderului se spune că aparţine celui mai puternic şi afurisit dintre Caii lui Sântoader. Este ziua când se spală părul cu apa amintită, se tunde părul de pe fruntea vacilor ( invocând acelaşi descântec de mai sus, pentru a creşte părul fetelor) - ele nu au voie să iasă din casă fără a fi spălate” deoarece le mănâncă caii părul”, este ziua când fetele (trecute de 14 ani) îşi despart părul cu cărare la mijloc, semn că pot să fie introduse de flăcăi în hora satului.

- SânToader şi caii ce-l însoţeau rupeau, conform tradiţiei, lanţul lui SântIon pentru a da drum liber anotimpului călduros. Ei păzeau Soarele pentru a evita fuga acestuia către miază - noapte şi pentru a salva, astfel, omenirea de la noaptea veşnică.

- În sâmbăta lui Toader, înainte de răsăritul soarelui, fetele se duc în pădure, în locuri curate, "unde nu ajung găinile şi nu se aud câinii", şi caută rădăcini de iarbă mare. Când sapă aceste plante, în locul de unde iau rădăcinile pun sare, făină sau alte produse. Întoarse acasă, fetele fierb aceste rădăcini iar cu leşia rezultată se spală pe cap în credinţa că le va creşte părul mare şi frumos. După spălarea capului, în timp ce se pieptănă, fiecare zice: "Toadere, Sân - Toadere,/Dă cosiţă fetelor cât coada iepelor/Şi chică pruncilor cât coama cailor".

- Caii lui SânToader sunt în număr de şase, dintre care cel mai rău e cel şchiop. Ei vin sâmbăta seara la ora 6, în prima săptămână din postul Paştelui şi stau până joi la amiază, în săptămâna a doua, când li se dau şase grămezi de porumb, pentru că nu au făcut rău în sat. În timpul acestor zile nu e voie să cânţi, să petreci sau să lucrezi, de la ora 6 seara până la 6 dimineaţa, pentru că ei te calcă în picioare. Nu te poţi feri, pentru că ei iau diferite chipuri de oameni.

- În sâmbăta de SânToader se face colivă de grâu (Coliva lui Sân - Toader) care se ducea la biserică unde se sfinţea şi se împărţea copiilor sau oamenilor săraci. Din această sâmbătă începeau slujbele speciale pentru morţi, slujbe ce aveau loc în fiecare sâmbătă din Postul Mare şi se terminau în Joia Mare.

- Încurarea (alergarea) cailor: Caii lui Sântoader fac întrecere cu caii. În această zi se încură caii, în amintirea Cailor lui Sântoader, şi ca să nu le crape pielea vara, ca să fie iuţi şi sănătoşi peste an ca caii lui Sântoader, cu care aleargă după soare.

- Toţi ce au cai ies cu ei la încurat, căci altfel ei nu au sănătate. Dimineaţa până în ziuă băieţii îi ţesală, îi împodobesc cu rafie de la vie, le leagă coama cu rafie, ca să fie frumoşi, le pun ciucuri roşii la frunte ca să nu se deoache. Ies cu ei din curte, îi plimbă pe toate uliţele şi se opresc toţi la capul satului, de unde pornesc spre izlaz, unde fac întrecere mare.

- La Sf. Toader, copiii se prind veri şi văruţe. Oricât de mulţi ar fi, ia fiecare câte un colăcel, numit brăduleţ. Îşi pun toţi colăceii într‑un pom, apoi îl scutură. Al cui colăcel cade mai întâi, acela e vărul cel mai mare şi ceilalţi trebuie să asculte de el. Apoi îşi schimbă colăceii şi îi mănâncă. Alteori merg în grădină cu câte un colăcel şi‑l schimbă reciproc, propunându‑şi unul altuia să fie veri sau văruţe. Printr-un ritual complex, numit "prinsul Suratelor" în Muscel, Argeş, Dâmboviţa, "înfrăţitul şi însurăţitul" în unele zone ale Olteniei, însoţirea" în Ţara Haţegului, "prinsul verilor şi văruţelor" în sudul Transilvaniei, se realizează despărţirea copilăriei de tinereţe. Gestul ritualic reprezintă un legământ juvenil legat până la moarte, pe alte criterii decât cele de rudenie (prietenie, sex, afinitate sufletească).

- Bulciul Sântoaderului. Obiceiul nevestelor tinere.

- La data când este sărbătorit Sântoaderul se separă nu numai vârstele, ci, de cele mai multe ori, şi sexele. In satele din Munţii Apuseni, fetele de la 14 ani în sus, se spală în seara de Sântoader pe cap cu leşie din pârlangina, iarba cu miros placut, pe care o poartă nevestele şi fetele în sân.

CREDINTE

- Se fac mâncăruri speciale ( boabe de grâu sau porumb fierte şi îndulcite cu miere) se fac colaci din făină de grâu – denumiţi Brânduşei, care se dau de pomană. Se face coliva de sufletul morţilor, denumită Coliva lui Sântoader şi se duce la biserică şi cimitir. Credinţa este ca dacă o parte este păstrată şi mâncată peste an, te apără de friguri.

- Tot în dimineaţa Sâmbetei lui Sân - Toader, se obişnuieşte ca fetele să adune din ieslea cailor strohul de fân, îl fierb în vase curate şi se spală cu fiertura astfel obţinută pe cap, în credinţa că vor avea părul frumos şi bogat şi vor fi plăcute flăcăilor.

- Un alt obicei din această zi, păstrat până târziu în Bucovina, este acela al tunderii coamei la viţei şi mânji şi al cozilor la iepe (acţiune cunoscută sub numele de costrujire), părul rezultat fiind pus în muşuroaiele de furnici pentru ca "animalele din gospodărie să se înmulţească precum furnicile".

- Nu lucrează (mai ales vineri seară spre sâmbătă), mai ales nu se toarce şi nu se coase; nu se face leşie pentru spălatul cămăşilor. Cine se încumetă şi lucrează în ziua acestui sfânt, va fi pedepsit cu amorţirea mâinilor, poate fi lovit sau omorât de Caii lui Sân‑Toader, care sunt foarte răi la lovituri. Bărbaţii se feresc să lucreze cu securea sau cuţitul, pentru a nu fi legaţi de Sântoaderi cu lanţurile de fier. Legarea se manifestă prin dureri reumatice în mâini, picioare şi la încheieturi. Şi mai ales dacă vreo fată mare necinsteşte prin vreun lucru femeiesc nepotrivit ziua aceasta, atunci Sân‑Toader îşi trimite caii, care, prefăcuţi în cei mai voinici şi mai frumoşi feciori (având cozi şi copite de cai), o pândesc şi, sub pretext că vor s‑o petreacă la joc, o răpesc. Fata poate scăpa de ei doar dacă ajunge acasă şi, după ce încuie uşa, răstoarnă toate vasele cu gura în jos.

- Femeile frământă pâine şi dau cailor de sănătate. Cine are cai să facă pomană sau să împartă câte ceva, căci contrariu nu‑i trăieşte nici un cal.

- Femeile nu lucrează, dacă în acea zi nu au văzut cai alergând. Nu se lucrează până pe vremea prânzului, când se termină încuratul cailor, şi până când toţi ai casei trebuie să fie spălaţi pe cap cu apă în care s‑a pus iarbă‑mare, căci altfel vor suferi de dureri de cap şi ameţeli, părându‑li‑se zgomot ca cel ce‑l fac caii când se încură. Cel care este lovit de Caii lui Sântoader nu se face bine până când cel lovit nu este băgat sub un pod, pe care să treacă caii.

- Nu se lucrează, căci îi fărâmă noaptea în vis Caii lui Sântoader şi oamenii se deşteaptă bolnavi.

- Fetele se spală prea de noapte, înainte de a se‑ncepe încurarea cailor, ca să nu li se încurce coadele.

4. Ieşirea din săptămâna Caii lui Sântoader.

5. Marţea încuiată.

8. Focurile măcinicilor.

9. Măcinicii. Moartea Dochiei.

Sâmbra plugului- Anul Nou al Plugarilor.

Sfinţii 44 de Mucenici din Sevastia. Moşii de Mărţisor.

DATINI

- Incepe primăvara, “zilele moşilor” (“moşii bat cu ciomegele în pământ să iasă căldura”), ies şerpii, încep să cânte broaştele.

- Femeile fac mucenici pe care îi numesc sfinţişori sau brădoşi. Sunt în formăde om (opturi) sau de albinci. In ţară se fac două feluri de mucenici: în sudul ţării ei se prezintă ca un sos de nucă pisată şi îndulcită, în care se fierbe aluat sub formă de colăcei sau opturi. In Moldova realizarea lor este mult mai elaborată, ei numindu-se optari moldovenesti. Coca de cozonac se răsuceşte în forma de opt, se coace, se stropeşte din plin cu miere de albine şi se presară cu multă nucă pisată. Este interesantă forma care se dă acestor mucenici, din punct de vedere simbolistic. Este un simbol arhaic, care a ajuns până la noi şi este folosit în matematica ca semn al infinitului. Îi duc la biserică şi îi împart la cei săraci.

- Tot acum fac un fel de turtă în chip de om, fără ochi, numită Uitata. Ea se dă copiilor s-o manânce cu miere si se face pentru morţii care, din greşeală, n-au fost pomeniţi peste an.

- De Mucenici se fac focuri din gunoiul strâns din casă şi din curte. Tinerii sar peste foc. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria.

- Tot pe 9 martie îşi serbeazăa ziua numelui cei care nu au patroni printre sfinţii din calendar.

CREDINTE

- Dacă plouă, va ploua de Paşti; dacă este omăt pe câmp, va fi an bogat; dacă este vânt, va fi an sece-tos; dacă este vreme bună, vara va fi frumoasă; dacă tună, vara va fi roditoare.

- Se beau sau se dau pomană 44 de pahare de vin roşu sau rachiu, pentru putere şi sănătate.

- Omul trebuie să fie senin şi vesel, să nu se certe “că altfel îl pedepsesc moşii”.

- Cu apa din zăpadă se stropeşte casa şi plugul pentru belşug.

- Încep fermecătoarele să “lucreze”.

- Se arde gunoiul şi se afumă în jurul casei să fie apărată de “lighioane”.

Sâmbra plugului

- În această zi este bine să se porneasca aratul ! Pământul din prima brazdă trasă în sat este foarte

căutat, fiind foarte bun pentru farmece.

- Se seamănă unele legume şi se sădesc pomi roditori, aceştia “nu vor fi atacaţi de dăunători”.

- Se retează stupii şi se stropesc cu rachiu de drojdii să fie feriţi de boli şi dăunători.

10. Intrarea în Zilele Moşilor.Maiul.

Ca şi babele, moşii sunt nouă la număr. Ei sunt buni : bat cu botele, cu maiul sau cu ciocanele pe pământ, să intre gerul şi să iasă căldura. Moşii sunt puşi în legăură cu cei 40 de sfinţi. De aceea, pe alocuri, tinerii bat pământul făcând mătănii de 40 de ori, pentru fiecare sfânt o dată. Dacă frigul scade şi gheaţa se topeşte, oamenii pot începe să pescuiască.

15. Zilele împrumutate. Zăpada berzelor. Zăpada Mieilor, Zăpada Rândunelelor.

Este denumirea generică a timpului schimbător, cu ninsoare, lapoviţă şi vânt care urmează după zilele Babei. Zilele împrumutate sunt dedicate păsărilor de pădure, în special celor migratoare- Ziua Berzei, Ziua Mierlei, Ziua Sturzului, Ziua Cucului, Ziua Mieilor care se nasc în această perioadă a anului.

16. Ajunul lui Alexie.

Sfântul, făcător de minuni pe ape. Patron al vieţuitoarelor care iernează sub pămâant, în scorburi şi sub scoarţa copacilor, sub pietre sau în ape. Se spune despre el că ar încălzi şi ar deschide Pământul la 17 martie pentru a slobozi vietăţile care au intrat într-ânsul. După şase luni, la Ziua Crucii (14 septembrie), Alexie încuie pământul.

17. Alexiile. Corn înflorit.

Alexie- omul lui Dumnezeu cel cald.

Ziua Peştelui.

DATINI

- În aceasta zi se celebrează topirea gheţii, încălzirea pământului, trezirea jivinelor din hibernare.

- Este ziua când se deschide pământul şi încep să iasă gângăniile. Pământul se va reînchide de Ziua Crucii. Încolţesc buruienile, ies şerpii, insectele; nu li se pronunţă numele ca să nu facă pagubă, se afumă în jurul casei pentru a o apăra, se ascunde furca, să nu vină şerpi.

- Tot acum broaştele încep să orăcăie., înfloreşte cornul, peştii se zbat în ape; pescarii postesc să aibă noroc.

- Se face curăţenie, se arde gunoiul, se scot stupii.

CREDINTE

- De Alexii oamenii curăţă pomii din livadă şi pescarii mănâncă de dimineaţă, pe inima goală, un peşte viu ca sa aibă peste an noroc.

- Această zi se spune că poartă noroc la pescuit.

18. Ieşirea din Zilele Moşilor.

20. Miezul paresimilor.

Sărbătoarea ouălelor. Miercurea număratului ouălelor.

Miezul Paresimilor.

Miezul Paresimilor sau Pareţilor este mijlocul/jumătatea Postului Mare şi cade în miercurea celei de-a patra săptămâni din post.

DATINI

- Începe pusul cloştilor.

- Este permis aratul.

- Se curăţă şi se ard gunoaiele pentru a se apăra de şerpi, dar nu se lucrează în pădure.

CREDINTE

- Ziua aceasta este cu stricteţe păzită mai ales de către femei, care nu lucrează nimic, ca să nu-şi piardă, cum se crede, sporul peste an.

- Este însă îngăduită şi recomandată numărarea ouălelor pe care le-au făcut pâna atunci găinile din gospodărie. Dacă numărul acestora iese cu sot, se zice că-i de bine.

- Fetele cred că vor fi mai ochioase dacă în această zi ajung să se spele pe faţă la râu chiar când se trag clopotele la biserica.

- Înainte de a lucra ceva se numără ouăle pentru a avea spor; dacă ies cu soţ se mărită fetele.

- Nu se lucrează în casă (femeile o ţin),pentru a nu avea dureri de mâini.

21. Târ-nainte, târ-napoi.Cocoşul.

Orologiu terestru mai apropiat şi mai uşor de observat care să indice diviziuni repetabile ale timpului diurn. Omul a observat că animalele şi păsările au un comportamant diferit în anume momente ale zilei şi ale nopţii. În loc să-şi bată capul pentru a crea o maşinărie de măsurat timpul, omul a căutat mai întâi în natură organisme vii care să-l informeze despre scurgerea vremii. Din motive practice, acest orologiu natural era de dorit să fie cât mai aproape de locuinţă şi gospodăria omului; trebuia gasit printre animale si pasarile domestice. Având darul de a cânta în preajma miezului nopţii, moment de cumpănă, de confruntare a spiritelor bune cu cele rele, poporul l-a pus paznic la hotarul dintre forţele malefice şi cele benefice. După cântatul lui, spiritele necurate îşi pierd puterea, se ascund pentru a intra din nou în acţiune, în noaptea următoare. Cântecul cocoşului simbolizează victoria Soarelui şi a luminii asupra nopţii şi întunericului.

24. Ajunul Blagovesteniei.

25. Ziua Cucului. Blagovestenie

Ziua Cucului.

Acum cântă pentru prima dată cucul, vestitorul unor lucruri importante în viaţa omului. Când o persoană îl aude pentru prima oară cântând, trebuie să numere de câte ori cântă pentru a şti câţi ani mai are de trăit. Dacă este timp frumos, va fi an bun; dacă plouă până la amiază, va fi toamnă lungă; dacă este frunza verde, va fi belşug; cum este ziua aşa va fi de Paşti; vin rândunelele, începe să cânte cucul.

Se zice că pe timpuri Cucu avea pene de aur şi pe nevasta lui o chema Sava. Şi Sava s-a îndragostit de privighetoare. Cucu s-a supărat şi i-a spus că pleacă. Plină de parere de rău, Sava l-a întrebat unde să-l caute, iar el i-a spus că va fi pe undeva (nu i-a spus unde), de la Blagovestenie pâna la Sânziene. De atunci, Sava îl caută peste tot, strigând : cucu, cucu, timp de o lună. Aşa căa pasărea pe care o vedem şi o auzim cântând nu este Cucu, ci nevasta lui, Sava. Într-o altă legendă este vorba despre doi gemeni. Pe unul îl chema Cucu. Fratele îl căuta mereu . Se crede că, după şapte ani, cucul se preface în uliu.

Blagovestenie.

DATINI

- Se face foc în curte se pune pâine, apă, sare “pentru îngeri”, care apoi se dau de pomană.

- Se înconjoară casa şi livada, afumându-se cu tămâie, să fie apărate de “gadine”, seara se ung uşile şi ferestrele cu usturoi.

- Oamenii se spală pe corp cu apa de nea, pentru purificare.

CREDINTE

- Oamenii se feresc de gâlceavă; nu dorm că vor fi somnoroşi tot anul; nu pun cloşti, că ies puii “su-iţi”; “ameninţă” pomii neroditori; slobod albinele printr-o potcoavă, “să fie tari”.

- Să munceşti de Buna Vestire este un păcat de neînchipuit. Cică dacă ar măcina unul mălai şi din mălai ar face o mămăligă pe care ar arunca-o în apă, peştii care ar mânca din ea ar muri. Dacă ar pune mămăliga pe pomi, pomii n-ar rodi.

- Ouăle ouate în această zi nu sunt bune de clocit.

- Nici o împerechere făcută între animale în aceasta zi nu e bună.

- Se duc vitele la păscut. Se fac focuri în livezi şi în grădini, se afumă pomii. Hainele se scot în curte la aerisit.

26. Staborul Blagovesteniilor. Gavril Blagovesnicu. Sântoader.

Staborul Blagovesteniilor.

- Sărbătoarea se ţine cu aceleaşi interdicţii ca-n ziua precedentă, şi pentru noroc la târgul de vite.

- Cine se îmbolnăveşte nu se mai scoală.

- Gravidele citesc “Brâul Maicii Domnului”, să le poarte noroc la naştere.

Sântoader.

DATINI

- E prilejul pentru tinerii necăsătoriţi să aibă întreceri călare.

CREDINTE

- În credinţa populară, Sântoader are puterea de a se transforma în cal şi viceversa.

- În această zi sunt interzise muncile feminine; pentru respectarea acestei sărbători, Sântoader le oferă acestora unul dintre apanajele frumuseţii: păr bogat şi lung. Pentru a obţine acest lucru, fetele se spală pe cap cu apa în care au pus fân din ieslea cailor.

30. Sâmbăta ursului.

DATINI

- In mitologia românească Ursul este investit cu multiple virtuti apotropaice (protectoare), terapeutice si meteorologice. Sâmbăta Ursului reprezintă ziua când în popor se crede că toate ursoaicele nasc pui. Simpatizat în zonele folclorice de munte ale României, ursul e numit familiar Moş Martin, dar are şi o divinitate patronală: Sfântul Ursea. Etalarea de forţa, vitalitate şi dibăcie în mişcări Jocul Ursului este extrem de spectaculos în cu specificele costume. Cetele de Urşi pot fi independente dar, de regulă, ele alcătuiesc un nucleu ceremonial în cadrul grupurilor complexe de mascaţi (Malanca, Benzile, Pârtiile etc.) Jocul propriu-zis al Urşilor este condus de un “ursar” care îi îndeamnă să se mişte în ritmul tobelor, bătute în ritmuri tot mai alerte. Este un ritual ce simbolizează respectul lumii rustice româneşti pentru Natura Mamă şi pentru creaturile ei.

- Se dau pomană plăcinte de dovleac.

- Începe culesul buruienilor de leac.

CREDINTE

- Femeile: nu cos, nu se scaldă ca să nu le atace ursul sau să le facă stricăciuni la stupi sau vite.

- Se primesc ţiganii cu ursul, să-l joace pentru noroc şi vindecare de dureri.

 Sa aveti o primavara minunata si sa va bucurati de reainvierea naturii.