Taierea pomilor - notiuni de baza

Desi, de-a lungul timpului, importanta taierii pomilor a fost si este apreciata diferit, iar istoricul acestei operatiuni este destul de recent (aproximativ 350 – 400 de ani) taierea pomilor, asa cum a fost studiata (initial empiric) de specialisti reprezinta o operatiune importanta care duce la:

-        formarea coroanei pomilor (de regula in primii 5 ani de viata),

-       crearea si mentinerea echilibrului recoltei;

-       indepartarea partilor, bolnave, ranite sau infectate (este mai simplu, usor si ecologic sa taiem un lastar infectat decat sa stropim pomul);

-       pastrarea proportiilor si dimensiunilor pomului;

-       rarirea coroanelor pentru a lasa sa patrunda aerul si soarele

-       intinerirea crengilor roditoare;

La fel cum un arhitect proiecteaza o casa, tot la fel pomicultorul trebuie sa construiasca coroana pomului care, trebuie proiectata, functie de specie si soi, sa reziste intemperiilor, greutatii fructelor, a zapezii si poleiului si acest lucru se poate face in primii ani dupa plantare prin taierile de formare.

Dar, nu de fiecare data, reusim in timpul formarii sa realizam cea mai buna versiune de coroana si atunci putem sa intervenim prin taieri sau alte operatiuni pentru corectie.

Cu toate ca am construit  corect scheletul pomului trebuie sa avem in permanenta grija ca acesta sa fie garnisit (imbracat) cu ramuri roditoare care, au o viata destul de scurta. Prin taierile de rodire prelungim viata ramurilor roditoare asigurand astfel o recolta bogata in permanenta ( fara alternante de rod).

In timp pomii imbatranesc, parte din coroana incepe sa se usuce si unele ramuri sunt invadate de lastari lacomi. Atunci gradinarul intervine printr-o taiere de regenerare sau intinerire a coroanei.
Deci, formam coroana, ii aducem corectiile de rigoare, facem sa rodeasca pomul si il intinerim cand anii isi pun amprenta pe ramurile lui.

Aceste activitati, uneori dificile, alteori facile,  le putem efectua numai dupa ce ne-am familiarizat cu   mugurii si ramurile pe care le vom gasi in pomi.

Mugurii, in fapt ramuri in fasa, ce se gasesc de regula la subtioara frunzelor- muguri axilari,(atat timp cat ramura este lastar verde mugurul poarta denumirea de ochi, in toamna dupa formare deplina devin muguri).

Dupa pozitie, gradul de dezvoltare si ceea ce va aparea din ei mugurii se impart in:

1.    muguri terminali (apicali) – cei din varful ramurii;

2.    muguri laterali sau axilari – cei de la subtioara frunzelor;

3.    muguri stipelari sau suplimentari sunt cei care apar langa mugurii principali tot la subtioara frunzelor langa mugurele principal - adesea acestia sunt floriferi( la cais, piersic);

4.    muguri dorminzi sau latenti care, se afla de regula la baza ramurilor si nu pornesc in vegetatie mai multi ani ;

5.    mugurii adventivi - se gasesc sub scoarta si nu pornesc in vegetratie decat atunci cand pomul si-a pierdut ceilalti muguri;

6.    mugurii vegetativi sau de crestere – din care vor rezulta ramuri cu frunze - sunt de regula mai mici si mai lati in zona bazei;

7.    mugurii floriferi sunt mugurii purtatori de flori avand o latime mai mare la mijloc.Dintr-un mugure florifer poate rezulta o floare ( cais, piersic, corcodus) sau mai multe flori (mar, par,cires, visin sip run) La mar si par mugurii floriferi produc  odata cu florile si frunze si poarta denumirea de muguri micsti

Ramurile din coroana se impart, la randul lor in, ramuri de schelet sau de sustinere si ramuri de rod, adica ramurile care imbraca scheletul si fac flori, frunze si bine-nteles fructe. Partea aeriana a copacului mai are trunchiul sau tulpina, portiunea de la colet pana la prima ramura.

Ramurile de schelet sunt ramuri groase, lungi si solide si au o durata lunga de viata, de regula cat cea a pomului. Ele se pot clasifica astfel:

-axul coroanei prelungirea trunchiului de la prima ramura pana la sageata;

- sageata – lastarul sau ramura de un an care prelungeste axul;

- ramuri de ordinul I sau ramuri principale sunt cele mai groase ramuri de schelet care pleaca direct din axul pomului;

- ramurile de ordinul II,III sau IV ramuri de schelet care pleaca din ramurile de ordin I respective II sau III,

La fiecare ramura deosebim:

-       Axul ramurii, asemanator cu axul coroanei care se formeaza din toate prelungirile ramurii principale, precum  si a celor de ordin II ori III;

-       Sarpanta,sau ramificatia principala, ramura de schelet pornita din trunchi  care dezvolta alte ramificatii, garnisita cu ramuri de rod;

-       Bratul sau craca – o ramura principala cu toate ramificatiile ei si vegetatia pe care o poarta, frunze, flori, fructe;

-       Ramura mama, ramura din care au crescut alte ramuri, fice sau surori;

Dupa pozitia fata de ramura mama si tipul de dezvoltare deosebim urmatoarele ramuri de schelet:

-        Ramura de prelungire sau terminal, cea care s-a dezvoltat din mugurele terminal

Ramura laterala cea care se dezvolta din mugurii laterali;

-       Ramura concurenta – sau ramura secundara de prelungire se numeste a doua ramura de la varf, crescuta de regula dintr-un mugure axilar interior, creste mai dreapta si mai viguroasa, furand seva de la ramura de prelungire pe care o concureaza si o slabeste. Se mai numeste si ramura secundara de prelungire pentru ca , la nevoie, poate sa inlocuiasca ramura de prelungire;

-       Ramuri precoce sau anticipate ramuri fice care se formeaza din ramura mama in acelasi an cu ea ( cand sunt foarte scurte se numesc tulei);

-       Ramuri lacome sau flamande sunt cele care cresc de pe trunchi sau din ramurile groase de schelet de la baza coroanei(cele care cresc drept ca niste lumanari)

-       Unghiul de insertie sau unghiul de ramificare unghiul format de ramura si axul pomului;

-       Unghiul de deschidere este unghiul pe care-l fac in plan orizontal doua ramuri principale vecine asezate pe aceeasi parte a coroanei,

Spre deosebire de ramurile de schelet, ramurile de rod sunt scurte, subtiri, ramificate sau nu si de regula sunt aproape perpendiculare pe ramurile de schelet. 
Ramurile roditoare nu sunt intotdeauna purtatoare de flori sau fructe. Daca unele devin florifere chiar din primul an, altele raman 1-2 sau chiar mai multi ani vegetative dupa care devin florifere. Datorita lipsei luminii si a hranei insuficiente unele ramuri de rod, nu ajung niciodata sa formeze muguri floriferi si sa rodeasca.

“Odata cu cunoasterea creste si increderea” – Heiner Schmid (Pomi si arbusti fructiferi - Lucrari de taiere)