Traditii si obiceiuri de Ignat

 Ziua de 20 Decembrie este cunoscuta in calendarul ortodox drept ziua Sfantului Ignatie  Teoforul („purtătorul de Dumnezeu”) care a fost unul dintre ucenicii Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan  Viata Sfantului Ignatie Teoforul se leaga de istoria roma-nilor intrucat, devenind episcop al Antiohiei, el a cazut in dizgratia imparatului Traian care a ordonat sa fie dus la Roma pentru a fi sfasiat de fiare in amfiteatru si a spori astfel fastul triumfului organizat cu prilejul infrangerii dacilor.

Martiriul sfantului a avut loc pe 20 decembrie al anului 107 si i-a adus numele de „jertfa vie si cuvantatoare a lui Iisus”. O legenda spune ca Sfantul Ignat era facator de minuni si ca ori de cate ori innopta in cate o casa, lasa „cate ceva de tinut minte”.

Asa s-a intamplat intr-un Ajun de Craciun la casa unui sarman pe care l-a indemnat sa sape sub pat unde va gasi un porc bun de taiat. Sfantul l-a invatat cum sa-l pregateasca si apoi sa nu uite sa dea si altora: de atunci, oamenii au invatat sa taie porci de Craciun.

In traditia noastra populara aceasta zi este conoscuta drept ziua sacrificarii porcilor.

Taierea porcului, in gospodaria proprie, reprezenta un motiv de mandrie si de bucurie anuntand apropierea Craciunului. De-a lungul anilor, aceasta activitate a creat la randul ei o sumedenie de traditii, obiceiuri bine-nteles superstitii.

Imi amintesc cu drag de perioada copilariei cand, in curtea bunicilor se desfasurau “ritualurile sacrificarii” porcului.

Conform traditiei,cu o seara inainte de Ignat porcii viseaza ca urmeaza sa fie taiati. Astfel, acestia nu mai mananca, nu se mai ingrasa si nici nu mai pun carne pe ei.

De regula, la taierea porcului bunica nu ne las ape noi copiii, sa luam parte,deoarece porcul moare cu mai mare greutate si mai mult, carnea va fierbe mult mai greu.

Pentru ca cei care taie porcul sa fie iertati de uciderea voita a animalului, este bine ca ei sa rosteasca cuvintele: Ignat, Ignat/Porc umflat, iar înainte de a-l sacrifica sa spuna: Doamne ajuta, sa-l mancam sanatosi.

Exista si traditia ca dupa injunghierea porcului, cel ce-l taie, ca si cei ce asista sa-si faca cruce cu sange, ca sa fie sanatosi si rosii peste an si zic ''La anul si la multi ani cu sanatate!'';

In Muntenia sudica, exista o datina veche care spune ca pe fruntea copiilor trebuie facut semnul crucii cu sangele animalului sacrificat de Ignat. Astfel, se crede ca acestia vor fi sanatosi si rosii in obraji in anul ce vine.

Dintre superstitiile legate de momentul taierii putem aminti faptul ca cel ce taie porcul nu trebuie sa stranga din dinti ca sa nu iasa carnea porcului tare si sa fiarba cu anevoie;

Dupa ce porcul era taiat, parlit si spalat, se pune peste el o patura si un copil il incaleca. Se zicea ca Anul care vine va fi unul lipsit de boli si plin de bogatii, sanatate si prosperitate.

Se incepe activitatea cu o crestatura in forma de cruce la ceafa, sau in frunte peste care se presara sare, ca sa fie carnea primita de Dumnezeu, cand se va da din ea de pomana si sa nu se strice;

Capul se taie inaintea soldurilor si se duce in casa cu ratul in urma, pentru ca sa nu se sparga oalele gospodinei;

Unul dintre momentele unice in cadrul ritualului anual al taierii porcului este scosul splinei.Se obisnuieste ca toti participantii sa stea in liniste pret de un minut pentru a putea vedea splina. Conform traditiei populare,splina porcului de taiat reprezinta „oracolul” care prevesteste naprasnicia iernii. Daca la partea dinspre capat splina este groasa, iarna va fi una grea, cu multa zapada, in timp ce vara va oferi o recolta bogata.

Daca splina este subtire iarna nu va aduce foarte mult omat, ci va fi mai degraba geroasa, primavara isi va face aparitia mai repede dar, anul nu va fi la fel de imbelsugat.

Bucuria noastra, a copiilor era sa primim basica si-o bucatica de sorici, ureche sau coada.

Nicio zi de Ignat nu este completa fara implinirea obiceiului impamantenit, si anume Pomana Porcului.Asa ceva nu paote si nu va fi lipsi cred niciodata de la aceasta sarbatoare.

Dupa ce porcul este transat, gospodarul alege cele mai fragede bucati de carne si i le da nevestei la bucatarie pentru pregatirea primei mancari din porcul sacrificat. Intre timp pe soba tuica fiarta isi incheie ciclul de fabricatie urmand sa incalzeasca truditorii ce asteapta afara.

Denumirea de pomana porcului a fost data de megiesi si reprezinta prima masa din porcul taiat atunci.De asemenea, este si cea mai gustoasa. Carnea se gateste fie in bucatarie, fie afara intr-un ceaun alaturi de condimentele potrivite.

Cunoscutele “porcarii” sunt servite de obicei cu mamaliguta aburinda, un bol de mujdei de usturoi si un pahar de tuica.

Uneori gospodarii nu mai parlesc porcul daca acesta are deja 2-3 ani deoarece soricul este prea gros si nu mai poate fi mancat. Mai mult, acesta nu va putea fi folosit nici la prepararea bucatelor. Astfel, porcul taiat va fi jupuit iar pielea sa va fi folosita pentru opinci.

In zona Olteniei se prepara Pomana porcului si se serveste cu varza calita gustoasa. Cu acest prilej gospodarul verifica daca varza pusa la murat s-a acrit.

Functie de traditie si priceperea gospodarului incepe transarea, sortarea si pregatirea deliciului culinar:se pregatesc muschiuletii,carnea de afumat,carnatii,caltabosii( chisca), toba, ruladele sepune la afumat si la  topit slanina si se face untura care va acompania vestita “cane de la garnita”. Gospodinele au grija de capul si picioarele porcului din care vor prepara piftiile (raciturile) din care, „se face parte mortilor” la Anul Nou, dupa Boboteaza, la Mosii de Piftii).

Dupa terminarea primelor produse bunica facea mici pachetele cu carne, carnati, toba, caltabosi, slanina, pe care le impartea celor mai putin “norocosi” ca sa se bucure de Pomana porcului”

Va doresc belsug si bucurie in case si Sarbatori fericite!

Sursa:Agriculturae