Scrisoarea unui irlanez către un comisar european: „România este ţara ultimei civilizaţii rurale autentice a Europei. Aici are loc un cataclism“

Irlandezul Peter Hurley, implicat în numeroase proiecte de promovare a satelor româneşti, a trimis o scrisoare deschisă comisarului european pentru agricultură, Phil Hogan. În document, Hurley îi cere oficialului să sprijine acei mici producători români, cei care nu sunt suficient de bine susţinuţi de statul român, amintindu-i că România este „ultima civilizaţie rurală autentică a Europei“.

Peter Hurley a trimis o scrisoare deschisă comisarului european pentru agricultură, Phil Hogan. Scrisoarea a postat-o pe Facebook, dar a trimis-o şi pe mail comisarului.

„Trebuie ajutaţi mai mult acei mici producători care sunt şi cei mai numeroşi, şi cei mai săraci, şi în cea mai dezavantajată poziţie. Actualul Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) are nişte acţiuni pentru ei, dar acestea nu sunt suficiente. Actualul PNDR ar trebui să îi ajute şi pe acei mici producători care nu s-au asociat, ar trebui să le creeze condiţii pentru asociere. Şi 8 miliarde de euro nu sunt destui pentru a-i ajuta pe fermierii mari, dar nici pe micii întreprinzători. Banii sunt prea puţini”, spune Peter Hurley, pentru ”Adevărul”.

În opinia sa, o mână de ajutor ar putea fi găsirea unor mijloace pentru ca aceşti mici producători să-şi poată vinde produsele lor şi o soluţie eficientă ar fi ca ei să se asocieze şi să formeze cooperative. ”Asta ar ajuta mai mult la comercializarea produselor lor şi ar aduce bani în comunităţile sărace”, adaugă Hurley.

Românul prin adopţie îi cere, în scrisoare, comisarului european, să facă o evaluare în România şi să verifice în ce măsură, practic, Planul Naţional de Dezvoltare Rurală chiar îi ajută pe aceşti mici producători şi să găsească soluţii pentru ca aceştia să facă faţă cu brio pe piaţa economică a ţării.

Irlandezul a ajuns în România în urmă cu mai bine de 20 de ani, când avea 26 de ani. A lucrat 15 ani ca şi consultant în marketing pentru stat şi pentru firme private, iar de ceva vreme este freelancer şi preşedintele Asociaţiei Interculturale de Tradiţii. În această din urmă calitate, Peter Hurley a investit până acum zeci de mii de euro în organizarea celor cinci ediţii ale Festivalului Intercultural de Tradiţie Maramureşeană „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel“.

Conţinutul integral al scrisorii, mai jos:

„Scrisoare deschisă către Comisarul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

17 martie 2015 la 18:05

Comisare,

Numele meu este Peter Hurley. Sunt din Irlanda. Trăiesc în România de peste 20 de ani. În ultimii sase ani am fost implicat în proiecte civice de promovare a României rurale, pentru care în 2011 am fost decorat cu Ordinul National pentru Merit. În 2012, am fost director de promovare în cadrul Unitătii de Sprijin a Retelei Nationale de Dezvoltare Rurală, fiind responsabil cu încurajarea cooperativelor agricole, turism rural si produse traditionale.

Stiu că multi ar dori să vă vorbească astăzi. De aceea, am condensat punctul meu de vedere la câteva minute si as dori să vă cer permisiunea să vi-l împărtăsesc.

Pentru a răspunde la întrebarea referitoare la rolul PNDR în lupta împotriva sărăciei din mediul rural – răspunsul este suficient de clar. Ca si în cazul versiunii consultative a Ghidului Solicitantului pentru Măsura 4.1 – „Investitii in exploatatii agricole”, resursele concentrate pe exploatatii mai mari de 8.000 unităti exclud marea majoritate a gospodăriilor agricole. Este dificil a vedea planul ca având impact semnificativ asupra sărăciei.

În decembrie 2008, am cinat cu un membru al Comisiei Parlamentare pentru Agricultură din Camera Deputatilor care mi-a spus: “În România sunt 120.000 de fermieri. Acestia reprezintă interesul nostru. Cele 4 milioane de gospodării tărănesti nu sunt problema noastră. Dacă doriti să vorbiti despre ele, luati legătura cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Totusi nu este firesc să lăsăm responsabilitatea exclusiv în sarcina administratiei românesti. Cred că trebuie să cercetăm mai profund.

Solutia costă bani, cred ca mult peste cele 9,5 miliarde de euro stabilite pentru Pilonul 2 în Programul National de Dezvoltare Rurală al României pentru perioada 2014-2020.

În anii 1920, clasa tărănească de României era una dintre cele mai bogate din Europa. Am auzit că îsi trimitea copiii la scoală în Franta. In 1930 în România erau 7.500 de cooperative cu 1,5 milioane de actionari, în timp ce populatia totală a tării era de 10 milioane de persoane.

Această cultură înfloritoare a primit trei lovituri de gratie: 1949 – 1990 – 2007

Comunistii au considerat clasa tărănească cel mai mare dusman al lor. I-au numit pe tărani “micii capitalisti”. Cu ani în urmă, l-am întrebat pe un “capitalist mic” de 80 de ani: “Cum a fost când a venit colectivizarea?”

“Într-o zi, au venit în curtea mea si au luat totul. Au luat calul, vacile, toate animalele. Căruta, plugul, toate instrumentele noastre mari si mici. Au luat toate semintele si tot din magazie. Au luat chiar si mica râsnită pe care o foloseam pentru măcinarea porumbului. Au dus totul la ferma colectivă. Si din acea zi, dacă nu doream să murim de foame, a trebuit să lucrăm pentru ei.”

“Si cum a fost în 1990, când ti-ai recăpătat terenurilor?” “În 1990?”, a spus el. “Mi-au dat înapoi terenul! Dar nu mi-au dat nici un instrument pentru a-l lucra. A trebuit să încep iarasi de la zero. Numai că de data aceasta eram cu 45 de ani mai în vârstă si nu mai eram tânăr.”

Am auzit despre colectivizarea fortată începută în 1949. Se vorbeste doar foarte putin despre de-colectivizarea fortată din 1990 si efectul său devastator asupra unei populatii rurale deja sărăcite. Milioane de săteni au fost catapultati înapoi la Epoca Fierului, luptând pentru existentă pe 3 sau 4 parcele de teren, situate la kilometri distanta, muncă istovitoare, fără umbră, câteva unelte manuale, poate un cal si o carută folosite în comun. (M-am întrebat întotdeauna, unde au fost în ultimii 25 de ani organizatiile umbrelă, responsabile pentru promovarea spiritului de cooperare al Europei? De ce au abandonat acestea micii producători din România?)

Si odată cu intrarea în UE în 2007, micii producători au fost pur si simplu distrusi. Au fost spulberati de complexul agro-industrial, care se întinde de la Portugalia până în Grecia. Cartofii sunt culesi în Germania (probabil de români), spălati în Italia si transportati în România. De la producător la consumator este un circuit închis. Acest complex a demarat acum 50 de ani, tot timpul subventionat de UE din toate punctele de vedere imaginabile: educational, ideologic, financiar, tehnologic, logistic, comercial.

Micul producător român nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul său de trai fiind fortat să-si părăsească tara natală. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au început comunistii, UE reuseste să finalizeze. Si poate mai presus de toate, ca urmare a acestei dizlocări, între 200.000 si 300.000 de copii români cresc fără unul sau ambii părinti pentru o parte sau întreaga lor copilărie.

Vă puteti imagina, Comisare, protestele publice dacă jumătate dintre elevii din clasele primare din Irlanda ar fi lipsiti de unul sau ambii părinti pentru întreaga lor perioadă de educatie ca urmare a participării la Uniunea Europeana? Si e doar o dimensiune a dificultătilor sociale suportate de către copii români astăzi.

Uniunea Europeană asistă – în spatiul rural românesc – la cea mai mare nedreptate socială din istoria sa. Este echivalentul în secolului 21 al “La dracu sau la Connacht!” (zona cea mai săracă a vestului Irlandei).

România este ultima civilizatie rurală autentică a Europei. Este o mostenire agricolă a cărei unicitate nu o vom mai revedea. Si totusi strategiile noastre nu par să fi avansat fată de politica de “laisssez-faire” din secolul al XIX-lea.

Piată deschisă produce avantaje pentru unii oameni în detrimentul altora. Acesti altii, din cauza pozitiei, educatiei lor, istoriei lor poate, se trezesc exclusi de la beneficiile pietei comune. Ei ar trebui să primească sprijin.

Aceasta nu este o idee nouă. Aristotel a vorbit despre justitie: oamenii inegali (diferiti) trebuie tratati inegal.

Dacă aceasta nu se potriveste situatiei săteanului român….

Acum pot auzi în acelasi timp si întrebarea contribuabilului european: de ce ar trebui să ne pese?

Eu cred ca putem identifica o multime de motive sociale si economice foarte solide pentru care ar trebui să ne pese tuturor de acestă problemă.

Dar care este cea mai importantă cauză pentru mine după 21 de ani de când sunt aici?

Acesti fermieri si strămosii lor au tinut prima linie a Europei de sute de ani. Si nu sunt doar români. Există 400.000 de mici fermieri maghiari aici. Si până în 1991 au existat si o jumătate de milion de săteni germani. Împreună au tinut sus drapelul astfel încât toti ceilalalti europenii să poată prospera si dormi bine. Ei au fost pacificatorii neplătiti si tăcuti ai Europei, timp de mai multe generatii. Zona tampon. Pentru a păstra pacea, de multe ori au trebuit să meargă la război. Si niciodată nu s-au eschivat de la responsabilitătile lor. Au plătit timp de 45 de ani, pretul fără milă sub comunism, abandonati de vest si având unghiile smulse în timpul programelor de reeducare. Si ce primesc în schimb? Locuri de muncă de livrare pizza în Scunthorpe si documentare pe Channel 4 numite “The Romanians are coming! (Vin românii)”.

Are loc un cataclism în România, Comisare, iar epicentrul său se afla la sat.

După ce am trăit timp de 21 ani aici pot confirma multe lucruri. Unul dintre ele este că irlandezii si românii sunt exact la fel. Singura diferentă este aceea că Irlanda este o insulă. În 800 de ani am avut doar un singur vizitator. Românii mereu la mijloc, literalmente, au avut un alt vizitator în fiecare generatie.

Cel mai recent vizitator este Uniunea Europeană.

Cel imediat înainte era Uniunea Sovietică.

Si adevărul dureros este că toti acesti vizitatorii iau mult mai mult decât aduc.

Povestirea mea finală este referitoare la bancherul pe care l-am întâlnit în 1997, când au început să intre pe piata româneasca:

„Exista 6 milioane de case si apartamente în România. Iar toate proprietătile sunt 100%, fără a fi ipotecate. Nicăieri altundeva nu există asa ceva. Aceasta reprezinta un „stoc de locuinte” în valoare de 300 miliarde de euro pe care noi le vom transforma în datorii, care să producă profit.”

De 15 ani, cel mai mare import în România a fost euro.

Comisare, România este o tară fascinantă si complexă. Într-un mod ciudat, destinul său pare a fi testarea fermitătii si verticalitătii tuturor celor care se nasc sau se aventurează pe aici, indiferent că sunt oameni sau imperii. În cazul în care mesajul nostru este “Bine ati venit la UE, lăsati demnitatea la usă!”, e greu de crezut că acesta nu va avea un efect de bumerang.

Fac apel la dvs pentru ca trebuie să existe un mecanism pe care să il puteti declansa, care ar precipita o evaluare independentă a ceea ce eu numesc “nedreptatea din mediul rural al Romaniei” (Rural Romania’s Raw Deal), o evaluare care ar putea permite Comisiei să si asume responsabilitătile reale în România, pentru securitatea pe termen lung a tuturor cetătenilor UE. Românii nu sunt doar o piată. Sunt cei care mentin pacea. Nu pare sa existe nici o limită pentru ceea ce cheltuim pe arme si protectie bancară. Deci, o data am putea, vă rog, să punem un pret pe pace?

Am cu mine o fotocopie a unei cărti rare. A fost scrisă în 1921 de către un alt irlandez, trimis aici de Horace Plunkett. Se numeste “Miscarea cooperatistă din Iugoslavia si România – lectii pentru reconstructia postbelică”.

Cândva micii producători ai României au fost un model pentru Irlanda în perioada de tranzitie. Nu există nici un moment mai prielnic decât acum pentru a dărui ceva în schimb”.

Articol relatat de adevărul.ro

Cum sa faci economie la incalzirea rasadnitelor

Chiar daca mai este inca suficient timp pana incepe "marea vanzoleala a rasadurilor" va propun un video clip care prezinta o instalatie electrica pentru incalzirea meselor pentru rasaduri.
Dispozitivul este simplu si eficient cu un consum moderat si costuri echivalente cu incalzirea clasica cu lemne dar,asigura o productivitate sporita. Vizionare placuta.

Altoirea practic

https://www.facebook.com/664129913665366/videos/906670279411327/

Semanare - o metoda simpla si eficienta

BEPPE GRILLO - ADEVARUL DESPRE CANABIS-MARIJUANA

Psihedelicele, mult mai des denumite droguri, mult prea mult timp blamate, 
oare de ce ?
Apar tot mai multe dovezi științifice și mărturi despre efectele benefice a substanțelor ”halucinogene”.
Aceste substanțe au fost îndelung timp prezentate negativ încât orice părere pozitivă este greu de acceptat de marea masă a populației.
Menționez că nu am testat niciodată aceste substanțe (cel puțin cu cunoștința mea), iar ceea ce doresc să spun nu e rodul unor verificări personale ci doar rodul unor deducții și corelații pe marginea unor materiale citite. Nu încurajez nici un fel de excese, dar cred că consumul cu moderație și eventual sub supraveghere (monitorizare), poate aduce mari beneficii.
Faptul că industria farmaceutică are interese în blocarea oricăror tratamente cu adevărat și definitiv vindecătoare , este arhicunoscut, așa că nu pe acest aspect vreau să insist.
O să mă refer la lucruri care scapă atenției articolelor cu această temă.
Aceste substanțe (vordesc doar de drogurile naturale , nu de cele de sinteză) sunt folosite din cele mai vechi timpuri în scop terapeutic, de binedispunere sau pentru a accelera obținerea unei stări de conștiință mai înaltă.
Da, se pare că sub influiența acestor substanțe, activitatea undelor cerebrale se intensifică simultan pe o paletă mai largă de frecvențe. Odată cu aceasta , e foarte posibil ca respectiva persoană (în această stare de conștiință înaltă) să acceseze zone (dimensiuni) neaccesibile în condiții normale. Probabil de aici și comportamentul acestora catalogat adesea prin expresia, ”Au lumea lor”.
Să spun așa, prin intensificarea frecvențelor cerebrale, apare inplicit și extinderea simțurilor acestora, ei fiind capabili să perceapă o realitate neaccesibilă cu simțurile noastre în mod obișnuit.
Am pus punctul pe ”I”, cred că ăsta este motivul principal pentru care aceste plante halucinogene sunt interzise legal, iar restul motivelor sunt pe plan secundar.
Bine, bine, dar care e problema ?
- percep o realitate mult mai amplă, mult extinsă peste ”realitatea” majorității
- pot vedea diferențele dintre indivizi, dintre cei percepuți ca oameni normali până atunci, adică pot vedea pe reptilieni.
- au capacități telepatice superioare, deci poate percepe imediat minciuna
- pot comunica (telepatic / biofotonic) cu platele, animalele şi chiar cu materia anorganică.
- trăiesc ACUM
Acum cred că se înțelege cine si de ce are interes în blocarea acestor practici.
Sunt mult mai multe de spus, dar am punctat aspectele scăpate atenției în articolele care abordează acest subiect.
Introducere la acest filmuleț reprezintă o părere personală, nu neapărat corectă.

Divertisment de weekend

Cum se plantează corect un puiet

Perioada de toamna este propice pentru plantarea pomilor si arbustilor. Sfaturile unui specialist sunt bine venite. Asa ca va invit sa vizionati un filmulet despre plantarea corecta a unui puiet.

Vizionare placuta.

How To Design & Build a Vegetable Garden

Poftă bună la otravă - culturi superchimizate

Allan Savory: Cum să înverzim deșertul și să contracarăm schimbarea clime

„Deșertificarea e un cuvânt la modă ce desemnează procesul de transformare a pământului în deșert” – își începe Allan Savory discursul liniștit dar marcant. În mod extrem de îngrijorător, aceasta se întâmplă cu circa două treimi din suprafața globală a pășunilor, ceea ce duce la accelerarea schimbării climei și aruncarea comunităților de păstori tradiționale într-un haos social. Savory și-a dedicat viața opririi acestui fenomen. Acum el crede – și munca sa de până acum demonstrează – că există o modalitate surprinzătoare prin care se pot proteja pășunile și chiar se pot reface solurile degradate care au fost odată deșert.
Puteti viziona discursul accesand linkul

Din cugetarile lui Petre Tutea

* “Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.”

* “Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.”

* “Crestinismul e o religie absoluta, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfecta.”

* “Libertatea omului este partea divină din el.“

* „Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.”

* „Singurul vehicul catre Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni.”

* “Egalitatea este cel mai mare dușman al libertății.“

* “In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrand nu cu genii, ci cu oameni.”

* “O personalitate este aceea care se dăruiește, nu se justifică.“

* “Religia transforma poporul intr-o masa de oameni culti.”

* “Cu cat suntem mai avansati, mecanic si material, cu atat suntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.”

* „Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.”

* „Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.”

* „In biserica afli ca existi.”

* „Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.”

* „In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.”

* „A sti la scara umana, poate fi folositor – dar in nici un caz mantuitor.”

* „Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.”

Culegere de Lori Balogh

Alimentele modificate genetic, o catastrofa! Ce putem face?

Ce se intampla cu alimentele noastre?Ce putem face ca sa ne aparam? Urmariti o emisiune foarte interesanta a carui moderator este Daniel Roxin.

Plantatorul mecanic www. metafytevo.gr

Legenda macului

Se zice ca pe vremuri, traia o vaduva intr-o casuta la marginea padurii, si avea un baiat cuminte si bun. Erau foarte saraci. Intr-o zi, biata mama, nu mai avea ce pune pe masa, si-a trimis baiatul in satul vecin la un var pentru a imprumuta ceva de mancare. Femeia i-a dat baiatului un stergar frumos, ca sa nu il trimita cu mana goala. Baiatul s-a grabit sa plece, nu avea mult de mers: trebuia doar sa treaca prin padure, apoi peste uncamp, iar la marginea campului era satul vecin. Mama si-a sarutat feciorul si l-a trimis cu "Doamne ajuta!". Apoi ea s-a apucat de dereticat prin curte. Timpul a inceput sa se scurga. Au trecut cateva ore, dar copilul nu se mai intorcea. Apoi s-a facut seara. Deja femeia a inceput sa se ingrijoreze. Si a pornit in cautarea lui. A trecut prin padure strigandu-l. A ajuns la marginea campului si tot nu a zarit baiatul. Inima ii batea cu putere, iar lacrimi fierbinti ii curgeau pe obraji. A inceput sa alerge pe camp, strigandu-l si cautandu-l cu ochii in toate partile. De atata graba, opincile se rupsera de tot, dar femeia nu mai simtea ghimpii si maracinii campului ce-i intepau picioarele la fiecare pas. Se gandea doar la copil si se ruga necontenit Maicii Domnului sa nu fi patit baiatul ceva.

Si fiecare strop de sange unde cadea se preschimba intr-o floare mare si rosie, de culoarea sangelui. Si asa s-a umplut campul de maci. Intr-un tarziu, l-a gasit. Zacea, dragul de el, intins, caci slabit si nemancat cum era nu avusese putere sa ajunga pana in celalalt sat. Bucuroasa ca in sfarsit l-a aflat, femeia si-a luat copilul in brate si l-a adus inapoi acasa, multumind cerului ca si-a gasit baiatul. Si de atunci au ramas macii pe campuri! Macii amintesc de dragostea oricarei mame si de efortul si sacrificiile pe care aceasta le face pentru copiii ei.
Se mai zice ca nimeni nu a putut vreodata sa numere toti macii de pe un camp, asa cum nimeni nu poate numara sacrificiile si eforturile pe care le face o mama pentru copiii ei.

Georgiana Giosan,06.09.2015

O duminica minunata va doresc.

Bill Mollison Permaculture: Global Gardener - Cool Climates

Calin Georgescu - ziua revistei Curtea de la Arges - 8 august 2015 - par...

Din nou despre eminenta criza alimentara ce se profileaza la orizontul anilor 2020 si importanta micului producator agricol, producatorul de proximitate. Vizionare placuta.

Mango (Mangifera indica) din sambure

De fiecare data cand cumpar un mango gandul imi zboara la Paulie celebrul papagal vorbitor care are o replica nemaipomenita:” Mi-am vandut sufletul pentru o felie de mango”.

Cum incercarile facute cu semintele de avocado au fost o reusita mi-am zis sa incerc si cu mango. Si de aici, pana la dorinta de a avea propriul arbore, n-a fost decat un pas.

Sunt perfect constient ca nu voi obtine un arbore in adevaratul sens al cuvantului dar o planta ornamentala sper sa obtin asa ca, am trecut la actiune. Nici un plan nu-i de folos daca nu este pus in aplicare deci,am dat o fuga la supermarket si am cumparat un mango cat mai copt.

Dupa ce am savurat bunatatea de fruct, am spalat bine samburele,pentru a indeparta resturile de pulpa prinse de el care, pot putrezi si produce stricaciuni samburelui, l-am desfacut putin si l-am pus intr-o tavita pe servetel  umezit, acoperit cu paturica tot din servetel umed.

Zilnic i-am schimbat paturica si o data pe saptamana am adaugat apa in cutie( era perioada cu 39 -42⁰ C).

Dupa doua saptamani au inceput sa apara primele semene de germinare si primele filamente verzulii ale radacinii. In urmatoarea saptamana radacinile si-au schimbat culoarea si a inceput sa apara un mugur, asa ca a venit vremea sa-l pun in ghiveci.

Din informatiile gasite pe internet se pare ca substratul potrivit este cel format dintr-un amestec  afanat de turba si pamant curat de gradina.

Mai multe detalii gasiti  aici http://www.agrofm.ro/glosar/mango-mangifera-indica/

Sa aveti spor la gradinarit si recolte bogate.

Padurea de avocado, experiment reusit.

Secretele tinereții fără bătrânețe:

Alimentele care ajută la regenerarea organismului

Piele fină, elastică și fără riduri, inimă sănătoasă și puternică, oase tari și compacte, toate acestea nu sunt un vis, ci o realitate relativ ușor de obținut.
             Totul e să folosim ce ne-a dat mai bun mama natură. „E foarte important să vizitezi medicul și să-ți controlezi factorii de risc“, explică neurologul Dafin Mureșanu.

Aceștia sunt, în principal, tutunul și alcoolul, dar e important și să respectăm orele de somn și relaxare.

„Unii trăiesc mult mai intens viața și muncesc foarte serios: în două ore pot să ardă cât alții în șapte.

Alții au o viață lejeră, se protejează continuu și duc, astfel, o viață lungă. Totul tine de modul în care consumi rezervă biologică și rezervă cognitivă care scad, de-a lungul vieții, dacă n-ai grijă de ele“, explică specialistul.

Cum ajuți organismul să se regenereze

            În fiecare clipă, celule din organismul uman mor, dar în același timp se nasc altele noi. Suntem într-o permanentă autoregenerare.

Spre exemplu, celulele roșii trăiesc doar patru luni, cele albe - un an, celulele din piele se reînnoiesc în cel mult trei săptămâni, cele din oase - la 10 ani.

Practic, spun specialiștii, o dată la șapte ani, corpul trece printr-un proces de rege-nerare complet, apoi începe altul. Iar noi putem stimula acest proces natural, printr-o alimen-taţie adecvată. Practic, să ne prelungim tinerețea.

În șapte ani, organismul uman trece printr-un proces aproape complet de regenerare. Apoi o ia de la capăt

Laptele și produsele lactate, alimente-cheie pentru oase

Pentru a ajuta regenerarea oaselor, hrana trebuie să conțină, în primul rând, alimente bogate în calciu, precum laptele și produsele lactate, dar sunt benefice și legumele cu frunze verzi. De asemenea, avem nevoie de vitamină D, pe care o găsim în pește sau în broccoli. E bine să renunțăm la fumat, consum de alcool și exces de cafeină și să facem sport 30 de minute, în fiecare zi. Celulele osoase se regenerează în 10 ani, iar densitatea osoasă maximă o atingem la 20 de ani, după care scade treptat.

Peștele, benefic pentru ochi și creșterea unghiilor și a părului

La ochi, singurele celule care se regenerează sunt cele din cornee, practic, se refac în 24 de ore de la un accident. Pentru o vedere bună e indicat să consumăm pește, morcovi, afine, usturoi și spanac. Peștele, somonul în special, mai ales dacă este neafumat, și ouăle sunt bune și pentru regenerarea și creșterea unghiilor și a părului. Ajută, de asemenea, și legumele, nucile, cerealele integrale, carnea de pui și de curcan, lactatele, apa, fasolea și mazărea, avocadoul și semințele de floarea- soarelui.

Carnea roșie, bună pentru inimă și reîmprospătarea sângelui

După vârsta de 35 de ani inima obosește, bate mai încet și începe să-și piardă din vigoare. Ca să funcționeze bine e nevoie de un sânge sănătos și vase sangvine elastice. Cum celulele roșii din sânge trăiesc patru luni, organismul are nevoie de fier pentru a le regenera. Acesta se găsește în carnea roșie, ouă, porumb, sfeclă roșie și cacao. De asemenea, vița de vie dovleacul și țelina combat anemia. Pentru elasticitatea vaselor putem consuma vinete, morcovi, ceapă, tărâțe, usturoi și hrean.

Păpădia, planta care ajută la regenerarea celulelor din ficat

Atunci când se îndepărtează, printr-o operație, 70% din ficatul unei persoane, acesta crește la loc în doar cinci luni, deoarece celulele hepatice se regenerează o dată la 150 de zile. Dacă nu s-ar întâmpla acest lucru, organismul uman ar înceta să funcționeze. Pentru a ajuta acest proces e suficient să consumăm, spre exemplu, ceaiuri de păpădie, dar și spanac, salată verde, varză, conopidă, ardei gras, lemn dulce, suc de aloe, ulei de somon, pătrunjel, morcovi, oregano și ginseng.

Pielea, regenerată într-o lună cu apă, roșii, kiwi, citrice și pește

Celulele din piele - cel mai mare organ al omului – se regenerează o dată la trei–patru săptămâni, spun specialiștii. Pentru a ajuta acest procesc rapid și continuu, trebuie să consumăm: multă apă, citrice, roșii, kiwi (bogat în vitamina C), fructe de mare și pește gras (acizi grași Omega-3), avocado și nuci sau ulei vegetal nerafinat. Este necesar și un aport de antioxidanți – din cătină, goji sau fructe de pădure, ceai verde, dar și struguri negri, ciocolată neagră și prune uscate sau varză roșie.

Cafeaua ajută funcționarea plămânilor și a creierului

Cele mai bune alimente pentru sănătatea creierului sunt cafeaua (consumată cu moderație) și ciocolata neagră, afinele, nucile, bananele, somonul, vinetele, ceaiul verde, morcovii, cerealele integrale și usturoiul.

De asemenea, o ceașcă, maximum două de cafea pe zi, datorită cafeinei din conți-nut, poate îmbunătăți funcția pulmonară și poate diminua manifestările astmului.

Antioxidanții și cofeina din boabele de cafea ne ajută să ne concentrăm mai bine și previn chiar apariția unor tipuri de cancer.

Autor: Dana Lascu foto - facebook

Paralela!

Ce sa fac acum?? Sa ma bucur ca  am parasit Romania ? 

 Istoria mi-a dat dreptate ??

Nu este chiar asa ... caci cu un ochi rad si cu altu plang !! ... da mai mult plang ...Imi cer scuze pentru cei de alta parere   ...!

Neagu Djuvara, face o scurta paralela intre unele aspecte ale societatii romanesti de dinainte e 1989 cu cea din zilele noastre. 

"Era o vreme în ţara asta când cine termina liceul si intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, "Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat".

Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid.

Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică. Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între
 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi merge la doctor.
 Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.

 Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind "ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla
ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom doctor. !"

 Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copii mergeau în uniformă şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că "este unul din
 ăia de chiulesc sau nu le place şcoala" şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tacso că a chiulit.

 Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.

 Era o vreme în ţara asta când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: "ăsta e a lu Ilie de la sculărie. A termenat primu facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti.

Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept"

 Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.

 Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului "la una mică cu băieţii". Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă "una mică" cu prietenii.

Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ la bască. Era o vreme în ţara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie:
 "Uite mamă, trece armata".

 Astăzi, în ţara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru "o linie". 

Astăzi, în ţara asta, nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.Astăzi, în ţara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la
 serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată. 

Astăzi, în ţara asta, când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, "fluidizând circulaţia".

 Astăzi, în ţara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie. 

Astăzi, în ţara asta, când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, "ifonul", sau tableta. 

Astăzi, în ţara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un "my man" este ori urâtă cu crengi ori "tută".

 Astăzi, în ţara asta, băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să "se învârtă" sau sunt "băieţi de băieţi deştepti" care obţin bani uşor din "afaceri" cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.

 Astăzi, în ţara asta, când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.

 Astăzi, în ţara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă "la ţară " de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te miri că nu se dau cap în cap.

 Astăzi, în ţara asta, ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?

 Oare ce va fi mâine ? Va mai fi ţara asta?"
 Neagu Djuvara

O lectie de permacultura cu Geoff Lawton at TEDxAjman

Living With The Land | Part 5 | No-Dig Gardening

Cold climate permaculture design and farming

Gospodăria ţărănească românească poate salva întreaga Europa - Calin Georgescu

Un cadou de vacanta – O noua traducere TEI - Lowenfels & Lewis – Cum să faci echipă bună cu microbii. Ghidul grădinarului în rețeaua trofică a solului

            Asa cum ne-a obisnuit, neobositul colectiv al editurii TEI, ne face vacanta mai frumoasa punandu-ne la dispozitie o carte, pe cat de interesanta, pe atat de utila tuturor celor pasionati de gradinarit.

Lucrarea celor doi americani pasionati de gradinarit, este un ghid de ingrijire a solului pentru orice gradinar preocupat de metodele biologice de cultivare.

Jeff Lowenfels este membru al grupului Garden Writers din American Hall of Fame şi scrie săptămânal articole pentru Anchorage Daily News din 1977. Născut în New York, lucrează acum ca avocat în Alaska şi este un susţinător de frunte al grădinăritului folosind conceptele reţelei trofice a solului.

Wayne Lewis este de o viaţă grădinar în Alaska. El a lucrat cu Jeff la multe proiecte în ultimii 20 de ani, incluzând programul – de acum – naţional Plantaţi o brazdă pentru cei înfometaţi (început în Anchorage de către Jeff), care încurajează grădinarii să doneze o parte din recoltele lor organizaţiilor caritabile din comunităţile lor

Cea de-a 31-a carte tradusă GRATUIT de TEI este “un GHID AL GRĂDINARULUI atât de bine pus la punct, atât de revoluționar și atât de bine scris încât nici nu are rost să-l mai lăudăm noi. Mai bine dăm cuvântul celor care l-au citit și l-au apreciat deja:

"Aceasta este cea mai completă carte de pe piață despre metodele biologice sau organice în horticultură... O recomandăm călduros tuturor grădinarilor, peisagiștilor
și oricui are grijă de o grădină sau de o peluză".

(Dr Weil.com News)

"[Această carte] este obligatoriu de citit pentru orice grădinar care vrea să creeze o grădină sustenabilă și sănătoasă, fără chimicale".

(Virginian-Pilot)

"Este atât de palpitant faptul că revelațiile din această lucrare sunt doar vârful aisbergului în ceea ce privește această lume a solului microscopică și complexă, care se va dezvălui în următoarele decenii."

(The Oregonian)

„Dacă vrei să înțelegi cu adevărat cum funcționează solul și să înveți cum să-ți hrănești propriul pământ (și, implicit, plantele), există o carte excelentă care explică totul foarte bine și, de asemenea, explică și cum să faci compost și ceai de compost de calitate. Această carte este Cum să faci echipă bună cu microbii. Ghidul grădinarului în rețeaua trofică a solului”

„De ani de zile, ne gândim la „lanțurile trofice” din mediul înconjurător. Lowenfels și Lewis expun, însă, o idee și mai grozavă: „rețeaua trofică a solului”. Citește Cum să faci echipă bună cu microbii și păstreaz-o sau doneaz-o bibliotecii locale, astfel încât și alții să învețe despre acest mod uluitor de a cultiva legume, de a crește copaci sau de a crea peluze” (Detroit News)

„Desigur, este o carte despre grădinărit, dar are drama și suspansul unui thriller cuextratereștri… Citește această carte și nu vei mai privi niciodată solul cu aceiași ochi.” (B & B Magazine)

*

Pentru a descărca gratuit cartea acceseaza link-ul

În ciuda ideii răspândite că „economisind hârtia, salvăm copacii” (ceea ce este adevărat când vorbim de mari consumatori – firme & corporații), TEI recomandă printarea cărților traduse. Mai ales deoarece cărțile pe hârtie rezistă mai mult și mai bine decât orice hard-disk. În plus, se pot citi și când nu e curent. Și se pot face cadou.

Lectura placuta. 

G. Munroe (Centrul pentru Agricultură Organică din Canada) – Manual de compostare și vermicultură

Am deosebita placere sa va aduc la cunostinta faptul ca, minunatul colectiv al editurii Traduceri Ecologice Independente  tocmai a pus la dispozitia tuturor iubitorilor de agricultura si gradinarit o noua si valoroasa lucrare scrisa de Glenn Munroe de la Centrul pentru Agricultură Organică din Canada - Manual de compostare și vermicultură

Aceasta este cea de-a 30 reusita a generosului colectiv.

Va multumim din suflet pentru tot ceea ce faceti pentru noi, va apreciem si va iubim.

"Vermicultura este cultura râmelor. Scopul este continua creștere a numărului râmelor în scopul de a obține o recoltă sustenabilă.

Vermicompostarea este procesul în care râmele sunt folosite pentru a converti materialele organice (de obicei deșeuri) în material de tip humus – material cunoscut ca vermicompost.

Aceste două procese sunt similare, dar diferite. Dacă scopul vostru este de a produce vermicompost, veți dori să aveţi mereu o densitate maximă a populației râmelor. Dacă scopul este producerea de râme, va trebui să menţineţi densitatea râmelor suficient de scăzută pentru ca rata reproducerii să fie optimă. Ambele procese vor fi descrise în detaliu în acest manual."

"Servus! Țăranul român încă doarme și este precum săracul lui Cehov care cerșește toată viața deși stă pe o comoară. El este cel care arde miriștea, deci habar nu are de compost, la fel cum face cu frunzele din zonă – că așa e trend-ul, refuză compostoarele date gratis de Comunitatea Europeană, habar nu are ce este un management bun al gunoiului de grajd, lucrează pământul din amonte în aval și întinde brațele vârtoase eroziunii ș.a.m.d.

De ce creșterea râmelor? Simplu: obținem cel mai fertil îngrășământ cunoscut
de către om: biohumusul ("black gold" cum îl alintă englezii). Un țăran "smart" va produce singur biohumus. Pe net sunt care vând manuale în jur de 50 de lei plus taxele de transport.

Problema este materialul biologic: râmele! M-am lovit de ea, că în Țara Românească numeri vermicultorii pe degetele de la o mână, iar piața este bazată pe cerere și ofertă (acum 2 ani un cuib de râme costa 300 euro; astăzi costă 500 euro). Dar dacă folosim gunoiul de la răsadniță sau avem platforma cu compost ani de zile pe același loc... bingo! Cum de la un singur individ avem 90 de râme pe an, este destul de limpede. Doresc țăranului român (și nu numai) să deschidă bine ochii și mult succes!

PS: Dacă ne spargem în figuri că avem 300.000 de hectare în agricultură bio,
cum explicăm că avem doar cinci vermicultori în țară? Mare mister pentru mine, fraților."

“Acesta este un manual care poate sta la baza unei viitoare afaceri. Avem însă rugămintea ca, dacă vreunul dintre cititori își va dori să facă o afacere din vermicultură sau vermicompostare, să țină cont – în stabilirea prețului final – și de două lucruri importante: de faptul că acest manual a fost tradus, corectat, editat, redactat și distribuit GRATUIT și că, în general, dar din dar se face Raiul…”

*

Pentru a descărca gratuit cartea clik aici.

Atenție! Acesta este un manual care poate sta la baza unei viitoare afaceri. De aceea avem rugămintea ca, dacă vreunul dintre cititori își va dori să facă o afacere din vermicultură sau vermicompostare, să țină cont – în stabilirea prețului final – și de două lucruri importante: de faptul că acest manual a fost tradus, corectat, editat, redactat și distribuit GRATUIT și fără nici o pretenție și că, în general, dar din dar se face Raiul…

Recomandăm călduros printarea cărților TEI pe hârti

În ciuda ideii răspândite că „economisind hârtia, salvăm copacii” (ceea ce este adevărat când vorbim de mari consumatori – firme & corporații), TEI recomandă printarea cărților traduse. Mai ales deoarece cărțile pe hârtie rezistă mai mult și mai bine decât orice hard-disk. În plus, se pot citi și când nu e curent. Și se pot face cadou. ;) ***

Lectură cu mult spor și nu uitați să dați mai departe