Calendar de datini si traditii populare Aprilie - PRIER, FLORĂRIU, TRAISTĂ-N BĂŢ

Nu vreau sa credeti ca este o pacaleala, prima luna de primavara, cu bune si rele s-a incheiat. Urmeaza o luna plina de activitati in gospodarie si gradina asa ca va invit sa vedeti ce datini si traditii respectau inaintasii nostrii si cum isi organizau activitatile in aceasta luna. Pentru  varianta originala puteti accesa acest site. 

Daca doriti o descriere mai amanuntita a activitatilor din gradina puteti citi calendarul lunii Aprilie pentru gradinarit de aici

Asa ca sa incepem cu cateva observatii generale.

Dacă este frumos, în mai va fi frig şi vara vor fi furtuni; dacă este umed, în mai va fi cald. Se curăţă pomii, se sădesc puieţi, se altoiesc; se seamănă legume, trifoi, lucernă, ovăz, porumb; se dă treptat nutreţ verde vitelor.

1. Ziua păcălitului. Ziua nebunilor.

5. Vinerea floriilor.

Vinerea Floriilor face parte din “vinerile scumpe” împreună cu vinerea ouălelor şi vinerea Crăciunului.

6. Moşii de Florii. Sâmbăta Floriilor. Lăzărelul.

DATINI

- Lăzărelul este un ceremonial al cetei de fecioare, structurat după modelul colindelor. Personajul central, Lazariţa, îmbracată mireasă- rochie albă şi coroniţă de flori pe cap, se plimbă cu paşi dansanţi, înainte şi înapoi, în interiorul cercului format din surate, pe o melodie simplă, duioasă, care povesteşte drama eroului vegetatiei: plecarea de acasă a tânărului cu oile sau cu caprele, căţărarea în copac pentru a doborî frunza animalelor, moartea lui năprasnică prin căderea din arbore, căutarea îndelungată şi găsirea trupului neînsufleţit de surioare, aducerea acasă, scalda mortului în lapte dulce, îmbracarea în frunze de nuc, aruncarea scaldei pe sub nuci, învierea şi metamorfozarea lui Lăzărel în flori şi vegetaţie luxuriantă, moment culminant marcat de hora veselă a colindătoarelor. După unele tradiţii, corpul neînsufleţit al lui Lăzărel a fost găsit şi bocit, de sora lui mai mare, care era nevasta luiDragobete şi nora Babei Dochia. De atunci ar fi rămas şi obiceiul jelitului la mort.

- Lăzărelul – e văzut mai ales ca un ciobanaş care, plecat cu oile la păscut, se urcă într-un copac, să le culeagă frunze, dar cade de acolo şi se prăpădeşte în floarea tinereţii. In scenariul popular, mireasa lui, Lăzăriţa, în rochie albă şi cu coroniţa de flori pe cap, îl plânge mutî de durere, mişcându-se înainte şi înapoi, în mijlocul unui cerc de tinere fete. Ele umblă aşa din casă în casă, iar din cântecul tărăganat al însoţitoarelor reiese că, în cele din urmă, trupul ciobanaşului, găsit de surorile lui, udat cu lacrimi, scăldat în lapte dulce şi acoperit cu frunze de nuc, înviază şi se preface în flori.

- O legendă mai hazlie pretinde că moartea Lăzărelului s-ar fi tras din dorul de plăcinte: mama-sa, ocupată cu torsul, nu-i face pofta, iar el, tăvălindu-se de necaz în jurul ei, se înţeapă în fusul scăpat din mâna femeii. Tot surorile sunt cele care îl bocesc, iar de atunci ar fi rămas şi obiceiul jelitului la mort. De altfel, sâmbăta respectivă este dedicată pomenirii morţilor- Moşii de Florii, pentru care se fac şi se împart mai cu seama plăcinte.

- Lazăr a fost frate cu Cucul. Cucul s-a rătăcit de Lazăr şi se strigă unul pe altul de dorul plăcintelor .

CREDINTE

- Cine nu serbează ziua lui Lazăr se umple de pistrui ca jidanii.

7. Floriile. Ziua florilor. Nunta Urzicilor.

DATINI

- Este ziua în care e sărbătorită Renaşterea Naturii Mame, ce se arată prin înflorirea copacilor şi a florilor.

- In ziua de Florii se scoate mărţisorul făcut cadou la 1 martie şi se agaţă într-un maceş sau într-un pom înflorit.

- Fetele mari au obiceiul de a pune căutătoarea (oglinda), împreună cu o cămaşă curată, sub un păr altoit, trebuind neapărat ca, a doua zi de dimineaţă, răsăritul soarelui să le găsească acolo, oglinda fiind ulterior intens folosită în farmecele de dragoste şi sănătate.

- Femeile fac tot felul de copturi,si in special plăcinte, pe care le împărţesc mai ales săracilor de pomană (Moşii de Florii), ca să nu păţească şi ele cum a păţit mama lui Lazăr.

- Acum se aerisesc hainele ţi zestrea.

- Celebrată pretutindeni în ţară, această sărbătoare este şi un prilej de petrecere pentru români, îndeosebi pentru aceia care poartă nume de flori.

- E ziua cea mai potrivită pentru plantarea pomilor fructiferi.

CREDINTE

- Înspre miezul nopţii, aceleaşi fete fierbeau apă cu busuioc,; dimineaţa se spălau cu această apă pe cap „ca să aibă păr frumos şi să strălucească ", restul de apă fiind turnat la rădăcina unui păr, în speranţa că flăcăii se vor uita la ele „precum se uită oamenii la un păr înflorit".

- Sunt curăţate şi împodobite cu ramuri de salcâm mormintele, se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor plecaţi pe alte tărâmuri.

- Conform tradiţiei, cu crengile de salcie sfinţite în biserică oa­me­nii se întorc acasă şi, după ce ating cu ele creştetele pruncilor, ca să crească mari şi fru­­moşi, le anină la icoa­nă, păstrându-le peste an. Trei mâţişori (muguri) de salcie înghiţiţi la Florii l-ar pă­zi pe om, tot anul, de durerile de gât.

- Dacă dă furtuna sau grin­dina, se crede că aces­tea pot fi oprite tot cu măţisori de salcie sfintită, afu­mându-se cu ei fie casă, fie ogradă.

- Se pu­neau mâţi­sori şi-n apa în care erau scăldaţi copiii de alăptat, ca să fie apăraţi de boli şi de deochi.

- Abundă obiceiurile locale legate de spălarea pe cap în ziua de Florii: unii se tem să se spele, ca nu cumva să albească, precum pomii aflaţi în floare; alţii, dimpotrivă, cred că dacă se spală cu o fiertură de busuioc şi ciucuri de prapor purtat la o înmormântare de fată mare, ba dacă mai şi varsă apa la rădăcina unui păr, vor avea plete mai frumoase şi mai bogate. In unele părţi, fetele fierbeau, la miezul nop­ţii dinspre Florii, apa cu salcie şi busuioc, iar ziua se spălau cu ea pe cap, zicând: “Cu­mu-i părul înflorit,/ aşa şi păru-mpletit!/ Cum te uiţi la păru-n floare,/ aşa şi la fata mare!”.

- Se fac pomeni, iar mormintele se curăţesc şi se împodobesc cu crenguţe de salcie. In popor se spune că asa cum este vremea de Florii, asa va fi si de Paste.

- In Duminica Floriilor, numită şi a florilor, stâlparilor sau a vlăstarilor, s-ar fi umplut ciubăraşul cu florile ce urmau a fi folosite la înflorirea ouălor pentru Paşti.

- Despre cel care se împărtăşea la Florii se spunea că orice dorinţă îşi punea când se apropia de preot, se împlinea.

- Despre cei care îndrăzneau să se spele pe cap se credea că vor albi ca pomii; uneori era voie să te speli doar folosind apă descântată.

- Despre vremea de la Florii se crede că se va repeta în prima zi de Paşti.

- Despre urzici există credinţa că înfloresc acum, nemaifiind bune de mâncat (de unde altă denumire a sărbătorii, Nunta Urzicilor).

- Vitele mănâncă câteva ramuri de salcie pentru a se înmulţi şi a fi sănătoase tot anul, iar în pomii fructiferi sau butucii de vie sunt şi ei la rândul lor împodobiţi pentru a da rod bogat şi mănos.

8. Intrarea în Săptămâna Patimilor.

Săptămâna Mare.

In săptămana mare în toate gospodăriile se face curăţenie generală: se mătură curţile, se adâncesc şi se curăţă şanţurile, se repară gardurile, se curăţă gunoiul din şsuri, se lipesc şi se văruiesc casele, se spală perdelele şi mobilierul, se şterg geamurile, se aerisesc toate hainele, aşternuturile şi covoarele.
Bărbaţii muncesc la câmp pâna cel târziu în ziua de joi, când revin în gospodărie şi îşi ajută nevestele la treburile casnice.

9. Martea Seacă.

Sărbătoarea se ţine să nu sece grânele, laptele şi să nu sărăcească oamenii.

10. Miercuri de dinaintea Învierii Domnului.

11. Joimari. Joimariţa.

Joia neagră.. Joia Verde. Moşii de Joimari.

Sarbatoarea Dintilor

DATINI

- Se fac focuri în curtea casei, pentru ca morţii să se poată încălzi- Focul din Joia Mare.

- In această zi se înroşesc ouăle, afirmându-se că ouăle roşite şi fierte în această zi nu se strică pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodată.

- O altă tradiţie este nunta (maritarea) urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea şi, implicit, încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat.

- Lepădarea, săvârsită în apropierea unui foc, stă la baza obiceiului ca în dimineaţa Joii Mari, înainte de a cânta cocoşii a treia oară, oamenii să aprindă focuri prin curti.

- Joimarita. Personificarea unei năluci monstruoase, locuind în funduri de pădure, pe pustii sau în creierii munţilor, înarmată de obicei cu un vătrai şi cu o căldare de jăratec, pedepsind mai ales femeile şi fetele leneşe.

- Femeile n-au voie decât sa facă borş şi să roşească ouăle pentru Paşti.

- Se ţine ca să fie inul şi cânepa din belşug, ca apărare de piatră sau secetă; nu se spală rufe;

- La biserică se citesc cele 12 evanghelii.

CREDINTE

- Nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va ramâne leneş un an întreg.

- Dacă doarme o femeie, va veni Joimariţa care o va face incapabilă de lucru tot anul.

- Morţii vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuinţe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii.

- În această zi lucrul nu este permis, credinţa populară spune că lucrul în afara gospodăriei ar atrage urgiile vremii urâte

- Oamenii obişnuiesc – unii chiar în curtea bisericii – să facă focuri pentru morţi, din vreascuri rupte cu mâna, sau să aprindă lumânări pe morminte, cu credinţa că în preajma Paştilor morţii se pregătesc să vină în vizită pe pământ. “Focul morţilor” e însoţit de pomeni.

- Copiii umblă cu toaca prin sat, cântând: “Toaca tocănelele,/ Joia, Joimărelele./ Paşte popa vacile/ Pe toate ogasele,/ Duminica-i Paştele”.

- Tinerii obişnuiesc să facă “strigare peste sat”, dând în vileag greşelile sau smintelile unor membri ai comunităţii.

- Moşii de Joimari, Joia neagră, Joia Verde. Sunt 9 joi după Paşte, când se interzic unele activităţi, pentru a favoriza condiţii meteorologice propice lucrărilor câmpului.

- Se face borş; cine doarme va fi puturos tot anul.

- Nu sunt permise descântece.

- Gunoiul să fie ars, gardurile reparate, cânepa toarsă (altfel “Joimăriţa” pedepseşte pe leneşe).

- Cloşca pusă acum va scoate cocoşei.

- “Vin sufletele strămoşilor la streaşină”, li se pun ulcele cu apă şi se face foc din vreascuri rupte cu mâna. se pun lumânări la morminte; se dă pomană ulcele cu apă, colaci, colivă.

Sarbatoarea Dintilor.

Ziua de 11 Aprilie este dedicata Sfantului Antipa, despre care oamenii din popor cred ca vindeca durerile de dinti si masele.

12. Vinerea Mare.

Vinerea Seacă. Vinerea Patimilor.

DATINI

- Este Vinerea înaintea de Învierea Domnului. Este considerată sărbătoare, zi nelucrătoare si nu se ară în această zi, nu se pune plugu-n brazdă, căci se spune că-i pericol mare să plouă cu grindină. Este considerată cea mai însemnată zi de post. Majoritatea credinciosilor nu mănâncă nimic până la ora amiezii. În această zi nu este bine să înjuri, să porti pizmă, să spui cuiva cuvinte grele. Este o zi în care oamenii trebuie să-si regăsească linistea interioară si să se bucure de pace sufletească. In Vinerea Mare, în cadrul domestic, nu e îngaduit altceva decât să frămânţi şi să coci pască (pe alocuri, e „pogoramânt” şi pentru cozonaci, dar în nici un caz nu se va face piine!). Se ţine post negru, iar principalele griji sunt ca dimineaţa să calci peste un obiect de fier (ca să nu te mai loveşti tot anul!), iar seara să mergi la biserica şi să treci pe sub Sfântul Aer/Epitaf. După slujba Prohodului, nu numai biserica se înconjoară de trei ori, ci şi propria casă, cu luminarea aprinsă adusă de la biserica şi cu care se face cruce pe fiecare perete, ca paza împotriva stihiilor. De altfel, lumânarea – ce e bine să se aprindă şi la Inviere – nu se aruncă, ci se pastrează ca un fel de talisman: o poţi reaprinde peste an, dacă stihiile se răzvrătesc, căci are putere mare şi sfântă. In seara Vinerii Mari se aprind lumânări şi pe la morminte, ce se lasă acolo până se trec de tot (chiar cu riscul de a fi furate de babe şi folosite la fel de fel de farmece).

- Se merge în haine bune la biserică, se înconjoară biserica apoi se merge acasă cu lumânarea aprinsă, se înconjoară casa, apoi lumânarea se stinge şi se păstrează la icoana Maicii Domnului; se aprinde la vreme rea.

CREDINTE

E loc în această zi şi de lecuiri minunate. Se crede că poţi scăpa de guşă dacă ţi-o speli cu apa neîncepută, înainte de răsăritul soarelui: „Vinerea Seacă,/ Guşa seacă!”. Cică dacă nu scapi aşa de guşă, măcar nu-ţ creşte mai mult. De mare efect ar fi şi să te cufunzi de trei ori într-o apă rece în zori, sau să umbli desculţ prin rouă: tot anul bolile te vor ocoli.

- Dacă plouă, va fi an mănos.

- Nu se lucrează la câmp că iese”sec”; nu se coase, că orbeşti;

- Cei bolnavi se scaldă în râu, “să le sece boala”; se culeg flori pentru Christos; se coace pasca (“alte aluaturi nu cresc”).

13. Sâmbăta de dinaintea Învierii Domnului.

Sambata mare este ultima zi de pregătire a Invierii Domnului, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncarurilor tradiţionale, definitivează curăţenia şi fac ultimele retuşuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Inviere.

DATINI

- E obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Inviere şi în zilele de Paşti, măcar o cămaşă nouă, cusută în orele de taină ale nopţii, iar bărbaţii să aibă cel puţin o pălărie nouă.

- In seara Sâmbetei Mari există tradiţia focurilor de Paşti. In unele zone focurile se fac în comun, toţi aducând lemne pentru a le întreţine peste noapte (cui nu contribuie, îi merge rău peste an, expunându-se şi riscului de a fi jefuit punitiv de lemne din gard), în altele fiecare casă are focul ei. Focurile de obşte se fac de obicei în apropierea bisericii. Pe alocuri, se dă drumul la vale unei roate în flăcări, pe câte-o coastă de deal. Ceasul Invierii îl vestesc cocoşii. Norocoasă este familia al cărei cocoş cântă primul, căci aceleia îi va merge bine tot anul şi va fi fruntaşă în sat.

- Lumina pascală se ia de la preot şi se întreţine până la întoarcerea acasă.

- Când preotul vesteşte Invierea, oamenii se îmbrăţişează, chiar de nu s-ar cunoaşte între ei.

- Din noaptea Invierii şi până la Rusalii nu se mai stă în genunchi în biserică.

- Unii cresc cocoşi anume pentru praznicul Invierii, iar după slujba îi dăruiesc săracilor.

- In unele părti, înainte de a pleca la slujba Invierii, oamenii se spală pe faţă cu apa proaspătă în care s-au pus un ou roşu, un ban de argint şi un fir de busuioc.

- La biserica se revine spre prânzul primei zile de Paşte, la aşa-numita “A doua Inviere”.

CREDINTE

- La Inviere se merge spălat şi primenit cu hainele cele mai bune, de preferinţă chiar noi. Acum toată lumea trebuie să meargă la biserică, pe-acasă rămânând doar cei neputincioşi.

- Se ung pomii cu aluat de cozonac să fie roditori; se udă vitele cu apă sfiinţită.

- De la biserică se vine acasă cu lumina aprinsă, de la care se aprind şi alte lămpi sau candele, după care e stinsă în grinda casei, însă nu înainte de a înscrie pe aceasta semnul crucii, prin afumare cu flacăra lumânării. Semnul păzeşte casa de rele, iar lumânarea stinsă e bine să se păstreze şi ea, ca şi cea din Vinerea Prohodului, putând fi reaprinsă la primejdie sau necaz, căci e urgie pentru duhurile necurate.

14. Învierea Domnului.

Intrarea în Zilele Luminate.

DATINI

- Prima zi de Paşte e pentru petrecere şi stat acasă: nu se gospodăreşte şi nu se pleacă în vizite sau călătorii. De regulă, finii merg la naşi în a doua zi, cu ouă roşii şi cozonaci. Pentru alte vizite, cea mai potrivită e ziua a treia. Există şi la noi, mai puţin răspândit şi pregnant decât la alţii, obiceiul stropitului de Paşti. Flăcăii umblă din casă în casă “cu udatul”, iar fetele îi cinstesc cu ouă roşii. Pe alocuri, udatul e cu reciprocitate: lunea le stropesc băieţii pe fete, marţea îi stropesc fetele pe băieţi. Daca de-a lungul Săptămânii Patimilor Raiul ar fi, zice-se, închis, de Pasti şi-n tot restul Săptămânii Luminate tot cel ce moare, oricât de păcătos va fi fost, se duce direct în Rai (iar tot cel ce se naşte, şi îndeosebi cel ce prinde la naştere prima bătaie de clopot de după Inviere, va avea mare noroc în viaţa şi mare trecere la Dumnezeu).

- In zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. In zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucatele din coşul pascal. In faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de cos, după orânduiala strămoşilor. In coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşsezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapa şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, brânza, ouale roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, sfecla roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui cos pascal, ritualul de Paşti se continuă în familie.

- In părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se agaţă ouă vopsite (golite de continutul lor). Farmecul sărbătorii sporeşte cu o podoabă de acest fel.

- O foarte frumoasă datină se pastrează în Maramureş, zona Lăpuşului. Dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Invierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor “Sărbători fericite”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

- In Arges, printre dulciurile pregătite de Sfintele Paşti se numără covrigii cu ou (numiti aşa pentru că în compoziţia lor se adaugă multe oua, 10-15 ouă la 1 kg de făină). Fiecare gospodar se străduieşte să pregătească o astfel de delicatesă, care este şi simbolul belşugului.

- In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti(vin şi pâine sfinţite). In meniul acestei mese festive se include ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continuă masa cu friptura de miel.

- In Tara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi ca a doua zi să dea un ospăţ. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.

- Pe valea Crişului Alb, la Almaş, toată suflarea comunei se adună în curtea bisericii. Femeile şi fetele din localitate se gătesc în straie de sărbătoare, şi vin în curtea bisericii unde vopsesc şi "împistriţesc" (încondeiază) ouă.

- Se sfinţesc cozonacii făcuţi în diferite forme, numiţi în Bucovina „Babele”. Un obicei care se practică numai în Bucovina în noaptea de Inviere este acela că fetele se duc în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Apa neîncepută înseamnă că după ce apa a fost scoasă de la fântână, cel care o transportă nu vorbeşte până când va fi folosită la spălatul clopotului.Cu această apă se spală apoi fetele în zorii zilei de Paşte ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Inviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. In Banat, în dimineaţa zilei de Paşte, copiii se spală pe faţă cu apa proaspătă de la fântâna în care s-au pus un ou roşu şi fire de iarbă verde.

- In Dobrogea, acest obicei este completat cu un bănuţ de argint. In Bucovina, în trecut, feciorii îşi alegeau un crai dintre cei mai harnici pentru a le judeca şi pedepsi toate greşelile făcute de-a lungul anului. Ce-i găsiţi vinovaţi erau purtaţi în jurul bisericii şi la fiecare latură erau loviţi cu vergele de lemn la tălpi pentru a nu mai repeta greşelile în anul viitor.

- După slujba din biserică oamenii se salută cu “Hristos a înviat”, “Adevărat a înviat”.

- Se binecuvântează oamenii la mormintele străbunilor şi se dau daruri de vase la tinerii căsătoriţi ( în satul Rod din Mărginimea Sibiului);

- “Jocul buzduganului” (la Junii Braşovului);

- “Mielul Paştelui”;

- “Ciocnitul ouălor”; fetele trag clopotul, bătrânii se dau în scrânciob să crească mare cânepa;

-”Bricelatul”.

CREDINTE

Se spune că una dintre femeile mironosiţe a adus un coş cu ouă pe care l-a aşezat la picioarele crucii Mântuitorului, acestea fiind înroşite de sângele lui Iisus Hristos. Dar mai există şi alte variante:
Legenda ouălelor roşii: două fete tinere, o româncă şi o evreică, se întorceau de la târg cu coşurile pline de ouă. Ele vorbeau pe drum despre credinţa creştină şi despre Domnul Iisus Hristos. Auzind despre Inviere de la româncă, evreica spunea că nu este adevărat precum ouăle din coşurile lor sunt roşii şi nu albe. Uitându-se în coşuri au văzut că ouăle se înroşiseră şi, de frică, au leşinat. Doi tineri care treceau pe acolo le-au stropit cu apă, iar fetele când s-au trezit le-au dăruit ouă roşii. In amintirea acestei zile, băieţii stropeau cu apă fetele a doua zi de Paşti şi primeau în schimb ouă roşii.

In Duminica Invierii, zic unii, nu se doarme – nici noaptea, nici ziua. Când îţi plouă la cositul finului, înseamnă că a dormit în ziua de Paşte.

- Un obicei în ziua de Paşti e ca la masă, gospodarul să ciocnească un ou roşu cu soţia sa pentru a se întâlni în lumea cealaltă. Oul se tăia apoi în feliuţe mici din care mâncau toţi membri familiei. Ei credeau că dacă au mâncat aceste feliuţe, dacăă se vor rătăci în pădure va fi suficient să îşi amintească cu cine a mâncat oul de Pasti. ca să găsească drumul.

Simbolistica culorilo. Obiceiul incondeierii oualelor:

- Roşu - simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă.

- Negru - absolutism, statornicie, eternitate.

- Galben - lumina, tinereţe, fericire, recolta, ospitalitate.

- Verde - reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă.

- Albastru - cer, sănătate, vitalitate.

- Violet - stăpânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate. Ornamentica ouălelor decorative este extrem de variata,

Fiecare linie are o semnificaţie deosebită.

- linia dreaptă verticală – viaţa.

- linia dreaptă orizontală – moartea.

- linia dublă dreaptă – eternitatea.

- linia cu dreptunghiuri - gândirea şi cunoaşterea.

- linia uşor ondulată - apa, purificarea.

- spirală – timpul.

- dubla spirală - legatura dintre viaţă şi moarte.

- In Bucovina, fetele se duc în noaptea de Inviere în clopotniţa şi spală limba clopotului cu apa neincepută. Cu această apă se spală pe faţă în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Inviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele.

- Se înconjoară casa cu lumânarea aprinsă de la biserică, ca să o protejeze de rele.

16. A treia zi a sărbătoririi Învierii Domnului.

Marţea albă. Matcalău.

DATINI

- Duminica Tomii, numită şi „Paştele cel mic”, imediat următoare Duminicii Invierii, se suprapune cu obscura sărbătoare folclorică a Matcalăului (despre care se spune prin unele părti ca ar fi „fratele mai mic al Pastelui”). Nevăzut oamenilor păcătoşi, Matcalăul e o făptură itinerantă, jumătate omenească, jumătate îngerească.

- Se face pomană pentru morţi, iar tinerii o ţin ca zi aînfrăţirii.

CREDINTE

- se ţine pentru protecţia recoltelor de grindină, trăznete, dăunători, pentru sănătate.

- se aduc prinoase la biserică şi se dau pomană săracilor.

18. Joia Rea. Joia Verde.

Joia Nepomenită. Joia Necurata.

Joile Verzi

In Joile Verzi (următoarele nouă joi de după Paşte, care variază ca număr de la o zonă la alta), dacă se vrea să plouă la timp şi să nu bată piatra, atunci trebuie să nu se lucreze. Mai rar sunt numite şi Joile Grele sau Joile Păzite.

DATINI

- Paparuda. O ceată de fetiţe, uneori doar una singură, poartă pe pielea goală un fel de fustiţă din frunze verzi, cel mai adesea de brusture, dar şi alte accesorii (cununa de bozii, panglici roşii), dansând aşa din casă în casă, bătând din palme sau pocnind din degete, în timp ce asistenţa cântă: „Paparudă, Rudă,/ Vino de ne udă...”. Paparudele sunt stropite bine cu apă rece, se prefac a fugi, dar revin cu urări de noroc şi belsug, iar lumea le răsplăteşte cu daruri felurite: bani, alimente, făina. Paparudele nu sunt duse numai prin gospodării, ci şi pe la toate fântânile de obşte de prin sat, cărora le dau roata şi unde însoţitorii le udă şi mai abitir. La urmă, „straiul” vegetal e „dat pe apă” şi se încinge câte-o petrecere de fete şi flăcăi. Credinţa nestramutată este aceea că „fetiţele deschid ploiţele”. Mai recent se practica ori de cite ori seceta o reclama.

- Se fac pomeni de peşte, colaci, ulcele, se face slobozitul ritual al apei pentru morţi.

CREDINTE

- Potrivit tradiţiilor locului, este nefastă, necurată şi nepomenită.

- În această zi, oamenii nu trebuie să se muncească, pentru a ţine departe tunetele, trăsnetele, viforul şi grindină.

- Unii bucovineni respectă sărbătoarea pentru a scăpa de boală şi pentru ca pomii să aibă rod.

- Nu se lucrează, pentru protecţia sănătăţii, casei şi recoltei..

Izvorul tămăduirii.

DATINI

- Sărbătuarea mântuirii sufletelor.

CREDINTE

- Se ţine pentru mântuirea sufletelor, apărare de boli, belşug.

- Se curăţă izvoarele şi fântânile; sunt sfiinţite apele şi devin vindecătoare (bolnavii se spală).

- Cine se culcă sub frasin îşi visează leacul.

- Preoţii fac slujbe la câmp pentru ploi, ca să fie rodul bogat.

21. Duminica Tomei. Junii Braşovului.

Junii Brasovului

Tradiţia Junilor Braşoveni care coboară din Prund în centrul oraşului, într-o paradă de excepţie, aşteptată atât de localnici, cât şi de turiştii veniţi special în Braşov pentru această manifestare.
Sărbătoarea are loc, anual, în duminica de după Sfintele Paşti. Spectacolul îmbină elemente de mit, ceremonial şi magie. Ruta traditională, urmată cu sfinţenie în fiecare an este următoarea: junii coboară călare în Cetate, după care, în jurul orei 10, se îndreaptă spre Piaţa Prundului, din faţa bisericii Sf. Nicolae, unde se înconjoară statuia eroului necunoscut, nu înainte ca preotul paroh să le sfinţească steagurile printr-o scurtă slujbă. Urmează încolonarea grupurilor după o ordine bine stabilită şi devenită tradiţională: mai întâi Junii Tineri, urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori. Rădăcinile sărbătorii se pierd în negura timpurilor. Nu se mai ştie astăzi dacă sărbătoarea era la origine un ritual de iniţiere a tinerilor sau dacă marca singura zi a anului ăn care populaţiei româneşti îi era permis să intre liber în Braşov. Junii din Schei şi cei din Braşovul Vechi împart tradiţii comune şi au fost uniţi spaţial, înainte de venirea saşilor, care treptat i-au despărţit cu Cetatea. Junii sunt „o orânduială din bătrâni”. Obiceiul are „în desfăşurarea lui elemente de mit, rit, ceremonial şi magie, subordonat celor trei aspecte alcătuitoare: primăvăratic, pascal şi eroic”. In Lunea Paştilor, Junii Tineri, având pălăriile împodobite cu flori, merg la biserică, apoi, se împart în trei grupuri, conduşi de vătaf, armaşul mare şi armaşul mic. In sunetele „Marşului Junilor când merg după ouă”, se îndreaptă spre casele cunoscuţilor şi în special pe la cele cu fete de măritat, pentru obiceiul stropitului. Când ajung la porţi, se adresează cu salutul pascal „Hristos a inviat!“ şi cer voie să stropească. Junii Tineri se vor aduna, aşadar, în Piaţa Prundului pentru unul dintre obiceiurile cele mai pitoreşti şi spectaculoase din ceremonialul Junilor Brasoveni şi Brasovecheni: „aruncarea în tol”. Pe tot parcursul călătoriei, junii sunt întâmpinaţi cu urale şi aplauze, cărora junii le răspund prin a-i invita să-i însoţească la Pietrele lui Solomon, unde are loc o petrecere câmpenească.

22. Sângiorziul Vacilor. Ajunul Sângiorziului.

Buciumul. Mânecătoarea. Săptămâna Neagră.

Lunea Morţilor.

DATINI

- Ajunul Sfântului Gheorghe, adică data de 22 aprilie, este un moment important în calendarul popular românesc, precedând o sărbătoare importantă pentru români. Această zi mai este cunoscută drept Sângiorzul Vacilor, Buciumul sau Mânecatoarea.

- In ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregătesc cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfig ramuri înmugurite de salcie şi flori galbene de primăvară cunoscute, în Bucovina, sub numele de calce. In noaptea sau dimineaţa zilei de SanGiorz capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşează brazdele, astfel împodobite, "de strajă "la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire. Se crede că, astfel, oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de forţele malefice, ce deveneau extrem de active în acest moment de început a anului pastoral. In Bucovina, brazdele şi ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva frigurilor sau pentru a fi amestecate în hrana animalelor (în credinţa că acestea vor fi protejate de puterea malefică a strigoilor) şi pentru a fi puse în cuibarele cloştilor (pentru a avea pui cât mai mulţi şi pentru a le feri de boli şi ulii).

CREDINTE

- Tradiţia populară spune că cine se plimbă dimineaţa, înainte să răsară soarele, prin holdele pline de rouă, va fi sănătos.

- In această noapte se deschid cerurile, pentru a da putere pomilor să înflorească. Pentru că Sângiorz este stăpânul verii, oamenii plantează în faţa casei un pom verde. Dacă acesta se prinde, spun că pomul le-a fost dat de Sângiorz.

- Pentru a fi ageri şi sănătoşi tot anul, oamenii se bat cu urzici.

- Pentru a fi ageri şi sănătoşi tot anul, oamenii se bat cu urzici.

- In această noapte oamenii nu dorm, pentru că altfel vor fi somnoroşi tot anul.

- Se spune că în această noapte apar flăcări deasupra locurilor unde sunt îngropate comori.

- In seara de dinaintea sărbătorii Sângiorz, bărbaţii nu trebuie să iasă afară cu capul descoperit.

- Pentru a avea noroc, în ajunul Sângiorz, oamenii fac “focul viu”. Acesta este aprins de feciori necăsătoriţi, prin frecarea lemnelor uscate. Scopul acestui foc este acela de a purifica spaţiul de forţele malefice, de a îndepărta vrăjitoarele şi pagubele provocate de natură. Spre deosebire de focul obişnuit, aprins cu amnarul sau chibritul, “focul viu” este aprins cu ajutorul lemnelor uscate, prin rotaţia lemnului moale pe lemnul tare. Oamenii sar peste acest foc, spunând formule magice. Focul rămâne aprins până când turmele coboară de la munte. Din cenuşa focului viu amestecată cu alte plante, se pregătesc medicamente pentru boli de piele. Se spune că în această noapte apar flăcări deasupra locurilor unde sunt îngropate comori.

- In ajunul zilei de Sângiorz, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă.

23. Sângiorziul. Anul Nou al Ciobanilor.

 Sangiorz.

DATINI

- Blojul( care poarta si numele de Sângiorz, Papaluga, Mujug, Moroi, Plugar ). Tot ritualul are loc în cadrul cetei de feciori. Aceştia se întâlnesc în pădure, în ajunul Sângiorz şi, în jurul unui foc, îl aleg pe cel care va juca rolul Sângiorzului. Naşterea este simbolizată de îmbrăcarea acestuia în elemente de vegetaţie crengi verzi de tei, fag etc. şi punerea pe cap a unui coif confecţionat din coaja de cireş sălbatic. In picioare va purta opinci din coaja de copac, iar în mână un băţ, împodobit şi el cu ramuri verzi. Ceilalţi flăcăi din ceată poartă şi ei fluiere sau buciume făcute din scoarţa unor copaci. In dimineaţa de Sângiorz, ceata deghizată pleacă pe uliţele satului, strigând şi cântând. In curţi, Sangiorzul dansează, încearcă să urzice oamenii şi se fereşte să fie udat. Dacă un gospodar reuşeşte să ude Blojul apărat de ceata sa, acesta este un semn rău pentru semănăturile şi vitele acestuia. Ceata de feciori primeşte daruri care sunt strânse de unul dintre ei, numit Cloşca sau Slujnica. După ce termină de umblat prin curţile oamenilor, Blojul este dezbrăcat de hainele alcătuite din frunze si aruncat în apă, sugerând îmbătrânirea şi moartea. Hainele sunt date jos în pădure, într-un lan de grâu, în curtea primului gospodar care a ieşit la arat sau pe malul apei şi sunt uneori înmormântate ritualic. Acestea au valenţe magice pozitive cresc rodul holdelor, apără vitele, aduc noroc şi sănătate. In unele regiuni, din aceste ramuri de copac care au alcătuit costumul Blojului se fac cununile mirilor. Timpul prielnic pentru semănături şi pentru turmele de vite.

- O altă datină care se săvârseşte acum e împodobirea doniţelor de muls vacile cu multă verdeaţă şi flori de primăvara.

CREDINTE

- Dacă plouă de Sf. Gheorghe, va fi an mănos; dacă pică în sec (post) va fi laptele slab.

- Oamenii se scaldă dimineaţa în rîu, se spală cu rouă, se cântăresc, se urzică, beau vin roşu pentru a fi sănătoşi şi vioi tot anul. Se dă lapte de pomană (Moşii ).

- Se aduc “sânjorji” (crengi de fag) care se pun la sâlpul porţii pentru apărare de rău şi belşug în casă.

- Pentru a fi sănătoşi tot anul, dis de dimineaţă, înainte să răsară soarele, oamenii se scaldă într-o apă curgătoare.

- Fetele seamănă busuioc şi ţin seminţele în gură, pentru a creşte şi a mirosi frumos.

- Tot dimineata, înainte de a mânca, oamenii se cântăresc, pentru a fi feriţi de farmece, pentru a fi sănătoşi şi pentru a trăi mult.

- Gunoiul din această zi este aşezat la rădăcina pomilor, pentru că aceştia să rodească.

- Dacă e rouă multă sau ceaţă în această zi, anul va fi îmbelşugat.

- In dimineaţa zilei de 23 aprilie tot ele, fetele, puneau în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coroniţe, pentru a observa, pe furiş, care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coroniţe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele şi coroniţele erau păstrate peste an, pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli sau pentru a se face cu ele farmece de dragoste.

- Flăcăii, pentru a nu rămâne mai prejos decât fetele, căutau, în dimineaţa zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfărâme lacătele şi lanţurile sau putea să le confere lor, flăcăilor, proprietăţi miraculoase, în ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă din pădurea localităţii în care trăiau, ducând cu ei câte o cofa cu apă neîncepută. Fiecare tânăr îşi ascundea vasul într-un loc doar de el ştiut rostind numele fetei ce-i e dragă. Apoi, până la ivirea zorilor se prindeau cu toţii în horă, spun cimilituri sau cântă din fluiere.

- La răsăritul soarelui fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se află un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubită şi că vor trăi împreună până la adânci bătrâneti. Dacă în apă se află o floare uscată sau veştedă, e semn că tânărul nu se va însura în acel an.

- Fetele seamănă busuioc şi ţin seminţele în gură, pentru a creşte şi a mirosi frumos.

Anul nou al ciobanilor.

Se aleg ciobanii carora li se dau in primire oile pana la sarbatoarea Sf. Dumitru (26 octombrie).

Prima mulsoare a turmei de oi, Sambra Oilor, se incheie cu o frumoasa petrecere campeneasca unde se mananca alimente specifice (balmos, mamaliga fiarta in lapte si cu adaos de unt, mielul fript haiduceste, colacii deSangiorz, casul de la prima mulsoare), se canta si se joaca dupa melodii pastoresti. Obiceiul este cunoscut, cu variante locale si in diferite stadii de evolutie, de toti crescatorii de oi- Arietul, Ruptul Sterpelor, Masurisul Oilor. Dupa numeroase activitati practice (inchiderea tarinelor, construirea sau repararea stanilor, intarcatul mieilor, tunsul oilor si berbecilor) si juridice (asocierea proprietarilor de oi pentru formarea stanei, insemnarea oilor, angajarea ciobanilor, plata pasunatului etc.), laSambra Oilor se masura si se cresta pe rabojul de lemn laptele de la oile fiecarui sambras dupa care se calcula cantitatea de branza cuvenita la spargerea stanei (Alesul, Rascolul). Pentru a obtine o cantitate de lapte cat mai mare la “masurisul” oilor, proprietarii isi pasuneau si pazeau ei insisi oile in noaptea de 22/23 aprilie si apoi le mulgeau in ziua de 23 aprilie. Din primul lapte al stanei se prepara un cas care se impartea intre proprietarii oilor. Activitatile practice si juridice erau insotite de numeroase acte rituale menite sa apere stana si ciobanii de fortele malefice pe timpul verii: aprinderea Focului Viu, afumarea ciobanilor si oilor, alungarea prin strigate si zgomote a vrajitoarelor care fura sporul laptelui, anularea puterii cucului de a lua sau de a strica laptele prin practica magica“Cucu! – Rascucu!”, purificarea oilor si stapanilor de oi prin stropirea lor cu apa sfintita, scaldatul ritual in apa curata a raurilor sau spalatul cu roua plantelor, prepararea unor alimente rituale, sacrificarea mielului, pronuntarea formulelor magice etc.

24. Poitra lui Sângiorz.

25. Joia verde. Marcul boilor.

DATINI

- Nu se ară, nu se înjugă vitele, li se dă fân din mână şi sunt lăsate să păşuneze în voie.

- Nu se dă din casă; nu se bate nimic; nu se lucrează doar se face clacă la popa.

CREDINTE

- Se schimbă timpul în căldură mai mare.

30. Caloianul. Ajunul Armindenului.

Caloianul.

In unele zone, se umbla acum cu Caloianul (sau Mumulita Ploii), un simulacru de papusa (impodobita rudimentar, cu cirpe, coji de oua rosii si flori) pe un simulacru de nasalie, cu care copiii fac procesiune de aducerea ploii („Ene, Ene,/ Caloiene,/ Deschide[-ti] portitele,/ Sa curga ploitele...” etc.). La sfirsit, in unele parti Caloinul se ingroapa (ca sa fie dezgropat dupa o zi sau trei), in altele se da direct pe o apa curgatoare (sau se arunca pur si simplu in vreo fintina). Ca si Paparuda, Caloianul nu mai are o data anume, ci se face cind cere vremea.

Ajunul Armindenului.

DATINI

CREDINTE

- Femeile nu lucrează, ca apărare de vifor şi grindină.