
În concepţia multor "gradinari" există ideea că
tăierile la pomi se fac numai în perioada de repaus relativ, adică toamna, de
la căderea frunzelor şi până la umflarea vizibilă a mugurilor. Nimic mai fals!
La pomi tăierile se fac pe parcursul întregului an, ei
suportă uşor rănile în starea de vegetaţie, întru cât acestea se vindecă mai
repede datorită sevei care este în cantitate mai mare şi circulă mai intens.
Singurul neajuns este acela că datorită frunzelor se disting mai greu ramurile
de rod, iar pe de altă parte numărul mare de lucrări ce se fac vara ne lasă mai
puţin timp pentru aceste lucrări.Cele mai importante lucrări în verde sunt următoarele:
Taierea reductiva a lastarilor laterali;
Eliminarea lastarilor crescuti la baza ramurilor;
Lastarii de dimensiuni mediicrescuti vertical vor fi scurtati pana la coronita de frunze de la baza;
Lastarii subtiri dar avand peste 30cm. Lungime vor fi taiati reductiv la 2-3 frunze deasupra coronitei de la baza;
Se aplica rariri la ramificatiile secundare aflate de-a lungul sarpantelor;
Se indeparteaza toti lastarii concurenti si cei care cres catre interiorul coroaneila pomii trecuti de 3 ani;
Pe lemnul mai vechi de un an, pot aparea lastari lacomi cu crestereverticala viguroasa. Ei pot fi indepartati cu mana de la inceputul lui mai pana la inceputul lui iunie;
Detaliind putem spune ca

• ciupitul lăstarilor - este operaţiunea de îndepărtare a vârfului erbaceu împreună cu 4-5 frunze
tinere. Ciupitul se face atât la lăstarii aleşi pentru formarea coroanei atunci
când ei depăşesc 60-70 cm, cât şi la alţi lăstari ai pomilor tineri, scopul
principal fiind ramificarea, adică formarea lăstarilor anticipaţi. Perioada
optimă este luna iunie. Ciupitul întârziat din luna iulie sau august are drept
scop diferenţierea mugurilor de rod pe porţiunea de lăstari rămasă şi o mai bună
maturare a lemnului.
• plivitul lăstarilor - reprezintă
lucrarea de îndepărtare a lăstarilor de prisos şi se face atât la pomii tineri
cât şi la cei pe rod. Se îndepărtează lăstarii concurenţi, iar pe ramurile de
semischelet se răresc la 10-15 cm (asta mai ales la pomii tineri). La pomii
maturi sau în declin se îndepărtează total lăstarii lacomi dacă coroana este
prea deasă sau se răresc la 20-30 cm când coroana este rară, aceştia urmând
apoi să fie scurtaţi în vederea transformării lor în ramuri de semischelet. în
acest ultim caz lăstarii cu poziţie oblică.
Pentru grăbirea
intrării pomilor pe rod la soiurile
tardive de măr se recomandă înclinarea ramurilor de semischelet sau o uşoară
torsionare (răsucire) până aproape la plesnirea ţesuturilor.
Tăierile în verde se execută la
speciile: cireş, vişin, piersic timpuriu şi cais. Aceste tăieri se fac aproape după aceleaşi reguli ca şi tăierile în
uscat dar sunt mai uşor suportate de către
pomi, rănile nu se acoperă cu gome (cleiuri) şi se vindecă mai repede. În
principal aceste tăieri constau în îndepărtarea ramurilor frânte, bolnave, în
curs de epuizare şi rărirea semischeletului. Prin aceste operaţiuni se creează
condiţii mai favorabile pentru diferenţierea mugurilor de rod, se aeriseşte şi
se luminează coroana.
O altă operaţiune în verde foarte importantă este rărirea fructelor.
Aceasta se recomandă la toate speciile, dar se practică la măr, păr, piersic,
mai rar la prun şi cais şi aproape niciodată la cireş şi vişin. Prin rărirea
fructelor se creează condiţii favorabile de creştere a fructelor rămaşe,
acestea ating dimensiunile impuse pentru categoriile extra şi I, acumulează mai
multe zaharuri, se colorează mai bine având astfel calităţi gustative
deosebite. La măr şi piersic această lucrare este strict obligatorie. Astfel,
merele se răresc la distanţe de 10-12 cm între ele la soiurile cu fruct mic şi
12-15 cm la soiurile cu fruct mare. Într-o inflorescenţă (grup de fructe) se
lasă unul singur. Lucrarea se face în iunie, după căderea fiziologică.

Fructele la piersic se găsesc pe ramuri lungi de 40-60 cm denumite ştiinţific
ramuri mixte. Pe acestea, piersicile pot fi câte una sau câte două la un nod.
Prin rărire se lasă câte un singur fruct la nod şi la distanţe de 10-12 cm unul
de altul în funcţie de mărimea soiului.
La păr rărirea se
face aproximativ ca la măr, dar distanţa dintre fructe poate fi ceva mai mică.
La prun şi cais rărirea
se practică la soiurile cu fruct mare (Stanley, Anna Spath, Record, Dâmboviţa,
etc.) şi destinate vânzării pe piaţă. în acest caz distanţa dintre fructe
trebuie să fie de 3-5 cm.
Gradinari, nu ezitaţi să răriţi fructele. Prin această lucrare calitatea
fructelor pe care le veti obtine va fi deosebită, pomii nu-şi mutilează
coroanele, diferenţiază suficienţi
muguri de rod pentru anul viitor şi se evită alternanţa de rodire
(rodesc într-un an şi în altul nu).
Tot în rândul operaţiunilor în verde pot fi cuprinse şi lucrările impuse de
igiena culturală: tăierea vârfurilor atacate de făinare, a vârfului lăstarilor
de cireş atacaţi de păduchii negri, a ramurilor şi a lăstarilor afectaţi de
monilioză, de arsura bacteriană, de alte boli şi dăunători.
Taierea in verde nu se va aplica
pomilor in primul an de la plantare, ajutandu-i sa treaca peste stresul
plantarii.Cu toate acestea se pot ciupi varfurile lastarilor concurenti daca
acestea au 15 -20 cm.
La fiecare
trecere prin livadă trebuie să aveţi cu d-voastră foarfeca pentru a îndepărta lăstarii
inoportuni sau ramurile în curs de uscare.
Atenţie!!! Dacă unii pomi sunt
virozaţi foarfeca trebuie dezinfectată în soluţie de CuSO4 la
trecerea de la un pom la altul.
Efectuând operaţiuni
în verde, conştiincios şi la timp veţi obţine fructe de calitate, în fiecare
an, iar pomii vor fi mai viguroşi şi sănătoşi si nu in ultimul rand veti avea
mai putin de munca la taierea din iarna sau primavara..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu