Denumire : Melissa officinalis

Alte nume :Iarba stupilor, iarba lamaioasa

Partea folosita :Frunzele de roinita (sau iarba stupilor, cum mai este denumita) sunt folosite drept condiment.

Familia de plante :Lamiaceae (familia mentei).

Mit si legenda: Melissa este una dintre nimfele care i-au salvat viaţa lui Zeus. L-au ascuns de Cronos, tatăl lui care îi pusese gând rău şi l-au hrănit cu lapte şi miere. Când Zeus a devenit stăpânul Olimpului, a făcut-o regina albinelor. 

Melissa înseamnă albină în limba greacă şi nu e întâmplător că apicultorii folosesc şi astazi roiniţa la prinderea roiurilor şi dezinfectarea stupilor. În limbaj popular, melissa se mai numeşte şi „floarea stupului”, pentru că mierea din roiniţă are un parfum aparte şi foarte multe proprietăţi curative.

Ca mai toate plantele medicinale uzuale, şi melissa a fost supusă cercetărilor medicale de ultimă oră. Ea este oricum menţionată de medicii greci şi romani, după cum dovedesc scrierile lui Theophrast sau Varro care au trăit în antichitate, dar şi de celebrul medic şi chimist Paracelsus din secolul XIV.

Etimologie :Denumirea in engleza a roinitei este ”lemon balm”. Balm este o prescurtare pentru balsam, care provine din latinescul ”balsamum”, ce denumea arborele de balsam; termenul latin era utilizat si pentru a denumi rasina obtinuta din acest arbore (”balsam de Mecca”). Sursa primara a cuvantului pare a fi ”boshem” din ebraica veche, care denumea arborele de balsam dar insemna si ”aroma”, sau ”mirodenie”, in general.

Termenul botanic ”melissa” a fost imprumutat in Evul Mediu din limba greaca, din ”melisso-phyllon”, care inseamna ”frunza albinei” (planta fiind bogata in nectar, atragea albinele). Asociatii similare s-au petrecut in mai multe limbi europene: ”iarba stupilor” in romana, ”bijenkruid” (planta albinei) in olandeza, ”mezfu” (iarba albinei) in maghiara, ”matosina” (regina albinelor) in bulgara si, similar cu aceasta din urma, ”medunka” in ceha, ”medovka” in slovaca si ”maticnjak” in croata. 

Din cauza aromei de lamaie multe denumiri asociaza termenul ”lamaie” in numele plantei: ”Zitronenmelisse” in germana, ”erva cidreira” in portugheza, ”citromfu” in maghiara, ”citronkruid” in olandeza, ”erba limona” in italiana, ”lymonna trava” in ucrainiana, ”rihan al-limun” in araba, toate insemnind ”iarba lamaioasa”.

Raspandire: Roinita este originara probabil din vestul Asiei.

Roinița se întâlnește spontan pe teritoriul României doar pe arii restrânse în sud-vestul țării în zone ferite de pe lângă păduri și luminișuri în Oltenia (în preajma localității Baia de Aramă) și în Banat. Se cultivă însă în grădini și așezăminte monahale. O dată ce planta s-a stabilizat este greu de eradicate.

Descriea si compozitia roinitei

In tara noastra, infloreste din iunie pana in august. Florile au o culoare alba, alb - galbuie sau alb - liliachie si cu un miros de lamaie.

Roinița crește în tufe dense care nu depășesc înălțimea de 90-100 cm. Fiind perenă, frunzele se veștejesc și cad spre sfârșitul toamnei și apar din nou de obicei în luna aprilie. Se aseamănă la înfățișare cu urzica (Urtica dioica) deși aceasta din urmă aparține unei familii cu totul diferite. Frunzele roiniței sunt însă de un verde mai pronunțat, aproape închis la culoare și ele exud o aromă plăcut mirositoare asemănătoare lămâii atunci când sunt presate între degete.

Se recolteaza frunzele (folium Melissae) in timpul infloririi. 

Cercetarile stiintifice privind melisa incep in secolul al XVI-lea, cand apare pe piata “apa de melisa”, iar in anul 1582, la Frankfurt pe Main, s-a obtinut uleiul de melisa (Oleum melissae).

Cercetarile ulterioare evidentiaza faptul ca aceasta planta, in afara de uleiurile eterice, mai contine urmatoarele substante: 

- citralul (o aldehida nesaturata din clasa terpenelor, ce prezinta o izomerie geometrica); 

- citronelolul (un alcool nesaturat);

- taninuri;

- rasini;

- saponine;

- acidul succinic cafeic, 

- vitamina C (pana la 15 la suta, din substanta uscata);

- geraniol si un principiu amar.

Descrierea plantei si cultivare :Rizomul roinitei este scurt, tulpinile patrate si ramuroase, de 30-60 cm inaltime. Frunzele sunt in forma de inima, dantelate, de culoare verde-inchisa si cu o aroma de lamaie, mai ales cand sunt frecate cu degetele.

Gustul frunzelor este de asemenea asemanator cu cel al lamaii.

Florile sunt albe sau galbene si apar sub frunze; traiesc din iunie pana in octombrie.

Planta moare iarna, dar radacina este perena.

Roinita creste liber in orice sol si se inmulteste prin seminte, divizarea si taierea radacinilor. Ea trebuie plantata nu mai tarziu de luna octombrie, astfel ca mladitele sa apara inainte de a da frigul.

Radacinile pot fi divizate in bucati mai mici, cu trei sau patru muguri fiecare, si plantate la distante de 60 cm una de alta.

Nu are nevoie de altceva decat sa fie curatata de buruieni, sa se taie toamna tulpinile deteriorate si sa se sape pamantul din jur.

Tratamente naturale pe bază de roiniță

Roinița reprezintă o plantă medicinală cunoscută pentru efectele ei terapeutice asupra afecțiunilor stomacului (calmează spasmele stomacale, elimină gazele din stomac), calmează stările nervoase, înlătură diareea, mărește secreția biliară, echilibrează digestia, și stimulează pofta de mâncare.

Ceaiul preparat din frunze de roiniță, dar și cel preparat din flori de roiniță ajută la calmarea durerilor de cap, tratarea amețelilor, pierderea temporară a cunoștinței. Pentru o eficiență maximă acest ceai trebuie administrat în fiecare zi.

Roinița mai poate fi utilizată și pentru vindecarea rănilor (sub formă de băi) datorită proprietății acestei plante de cicatrizant, dar și la tratarea diskineziilor biliare.

Roinita (melissa officinalis)

Planta medicinala bienala care creste in soluri cu fertilitate ridicata, mai ales in sud-vestul tarii, dar si in Banat. Tulpinile bogate ale roinitei formeaza tufe inalte. Frunzele sunt lungi si late, cu peri scurti si albi. 

In scop fitoterapeutic se folosesc frunzele sau planta cu inflorescenta. Florile au culoare alba sau alb galbuie. Mirosul seamana cu cel al lamaiei, iar gustul roinitei este acrisor. Funzele contin ulei volatil, vitamina C, saponine, citronelol, citral, principiu amar, tanin, acid cafeic, acid ursolic, acid oleanoic, stachioza, saruri minerale. Roinita infloreste din luna iunie pana in luna agust. Recoltarea se face in timpul infloririi, din al doilea an.

Planta are actiune spasmolitica, diaforetica, antispastica, antimicrobiana, sedativa, stomahica, laxativa, carminativa, coleretica. Roinita se cultiva la noi in tara atat ca planta medicinala, ornamentala, dar si melifera. 

Uz intern:

- frunzele si planta cu inflorescenta - tulburari digestive, distonii neurovegetative, colici abdominale, meterorism, dischinezii biliare, colite, gripa, diaree, varsaturi in timpul sarcinii, surmenaj intelectual, insomnii, hipertiroidism, astenie, nevralgii, lacune de moemorie, colopatii functionale, epilepsie, boli de plamani, convulsii, indigestii, dismenoree, ameteli, anemie - sub forma de infuzie, tinctura.

Uz extern:

- frunzele - ulceratii acute si cronice, prurit, herpes, atralgii din guta, eczeme, halena bucala, contuzii - sub forma de bai locale, cataplasme, gargara.

Melissa officinalis, planta cu efect calmant

            Palpitaţiile şi stările nervoase pot fi tratate fară diazepam sau rudotel. Efecte asemă-nătoare cu ale lor are planta numită melisă sau roiniţă. Calităţile de sedativ ale melisei sînt datorate, în principal, componentelor din uleiul volatil.

Melisa este cunoscută încă din antichitatea greacă şi romană, iar medicii arabi din Evul Mediu au introdus-o în practica terapeutică apreciindu-i virtuţile de reconfortare a inimii şi combatere a palpitaţiilor nocturne.

Felul în care acţionează melisa este asemănător cu al medicamentelor de tip diaze-pam şi rudotel, dar este lipsit de efectele secundare ale acestora.

Frunzele de melisă se recomandă, în principal, contra tulburărilor nervoase, cum sunt insomnia, isteria, melancolia, astenia, greutăţile de concentrare, scăderea memoriei, emotivitate.

Frunzele de melisă mai au proprietăţi de echilibrare hormonală în dereglări ale hipofizei şi tiroidei.

Efecte excelente în tratarea migrenelor şi insomniei

Melissa conţine o cantitate mică de ulei volatil ce miroase asemănător cu lămâia şi are efecte extraordinare în cazul demenţei severe – după cum arată un studiu efectuat pe 70 de oameni cu probleme grave de demenţă, pe durata a 4 săptămâni.

Frunzele de roiniţă au efect uşor sedativ şi de ameliorare a stării de spirit, de aceea pot fi folosite pentru a trata problemele de somn, anxietatea, depresiile şi traumele emoţio-nale.

Grecii numeau roiniţa încă de acum 2000 de ani "elixir de viaţă lungă", datorită acţiunii ei benefice asupra oboselii intelectuale, a insomniei, a nevrozelor sau pentru calmarea tahicardiilor. Are efecte excelente contra insomniei şi a migrenelor. Este un leac natural verificat împotriva asteniei de primăvară şi împotriva asteniei în general.

Preparatele din roiniţă au efecte remarcabile în reglarea activităţii sistemului nervos. Sunt recomandate profilactic pentru afecţiuni cum ar fi pareza facială, boala Parkinson (în faze incipiente), Alzheimer.

Se dovedeşte eficientă, de asemenea, în disfuncţii gastrointestinale - flatulenţă, crampe şi greaţă, mai ales când acestea sunt agravate de stres şi tensiune. În colita de fermentaţie, roiniţa este unul dintre cele mai puternice remedii vegetale, inhibând dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentaţie în colon, eliminând spasmele şi diminuând inflamaţia.

Menţine tinereţea celulelor din organism

Roiniţa are şi o acţiune antivirală. Cercetătorii germani au dovedit că persoanele cărora abia le-a apărut un herpes pe buze s-au vindecat mai repede folosind o cremă pe bază de roiniţă, comparativ cu persoanele care au primit un tratament alopat.

Preparate pentru uz extern au fost folosite şi pentru a trata simptomele inflamatorii provocate de virusul hepatic, şi au dat rezultate bune.

Cercetări recente au confirmat faptul că roiniţa are şi un efect antioxidant, ceea ce înseamnă că menţine tinereţea celulelor din organism prin anularea proceselor de formare a radicalilor liberi în moleculele din sânge, responsabile de îmbătrânirea ţesuturilor.

În perioada de tranziţie de la frig la cald, planta vă scapă de secreţiile nazale sau de gripe. Extern, frunzele calmează înţepăturile insectelor. Folosiţi-o cu încredere în tratamentele naturiste.

Roiniţa cu o aromă dulce, asemănătoare celei de lămâie e folosită în ceaiurile aromate de plante, în vinuri sau lichioruri, dar şi în unele formule de apă de colonie, cum ar Carmelite.

Pe vremuri, mobila era curăţată cu un pumn de roiniţă, al cărei ulei lustruia lemnăria, dându-i şi un miros plăcut. 

Roiniţa e potrivită în mai toate preparatele la care se adaugă lămâie. Puneţi frunze în ceaiuri, salate, mâncăruri cu fructe sau în băuturi reci de vară.

Nu folosiţi planta dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi.

In afara proprietatilor curative roinita este utilizata in apicultura dar si in gastronomie, ca si condiment al preparatelor culinare. Uleiul volatil se exploateaza pentru fabricarea parfumurilor.

Utilizare in apicultura: Roinița este o plantă meliferă și inflorescența ei este vizitată de numeroase insecte; de asemenea din cauza mirosului pronunțat care atrage albinele este folosită de apicultori atunci când capturează un roi (se freacă pereții stupului) sau când vor să unifice două familii; de aici și denumirea plantei (de la roi de albine).

Descrierea condimentului :Frunzele de roinita au o aroma proaspata, de citrice. Gustul lor este asemanator cu al lamaii, mirtului lamaios si lemongrass-ului.

Pregatire si depozitare :Frunzele de roinita se consuma si proaspete, si uscate. Cand sunt proaspete aroma si gustul lor sunt mai puternice. Frunzele de roinita proaspete se pastreaza la rece cateva zile; uscate, se depoziteaza la adapost de lumina, umezeala si aer si rezista cateva luni.

Utilizari culinare : Are valoarea ca mirodenie datorita gustului proaspat, de lamaie, care o face un substitut perfect pentru lemongrass (cand este proaspata) si pentru dafinul american (cand este uscata).

In Europa centrala este folosita uneori la aromatizarea bauturilor dulci. Frunzele de roinita sunt un element decorativ si aromat pentru multe feluri principale si salate. Se potrivesc cel mai bine cu peste, carne de pui si salate. Se prepara si un pesto ce foloseste frunze de roinita in loc de cele de busuioc.

Roinita merge foarte bine si cu fructele, mai ales cu mere. De asemenea, poate aromatiza perfect oteturile.