Calendar de datini si traditii - ANDREA. UNDREA. INDREA. NINGĂU. NEOIS.

         

   Inca un an se incheie, cu bune sau cu mai putin bune am depanat impreuna 11 gheme ale timpului si-am incercat sa vedem ce si cum faceau inaintasii nostrii ca treburile in gospodarie sa mearga dupa randuielile strabune.

Am intrat in ultima luna a anulu, Decembrie dupa denumirea latina (in calendarul roman era a zecea luna din an), luna in care gospodarii au incheiat majoritatea treburilor in gradina si incep sa-si planifice activitatile viitoare.

Chiar daca este o luna plina de sarbatori nu trebuie sa uitam ca, de modul in care ne vom organiza si planifica activitatea viitoare va depinde recolta din anul urmator. Pentru a  face o planificare justa a anului ce va urma este important sa analizam ce-am facut in acest an, ce-a mers bine sau ce nu a mers tinand cont si de vorba din batrani ca-n gradinarit „niciodata un an nu seamana cu celalalt”.

Calendarul pe care vi-l propun se axeaza in principal pe datinile si credintele stramosesti legate de agricultura si-l puteti studia in integralitate aici

            Daca doriti sa va reamintiti ce activitati mai sunt de desfasurat in gradina sau ce facem cu plantele de interior puteti consulta calendarul lunii decembrie pe care-l gasiti .

Va propun sa vedem care au fost principalele datini si credinte legate in special de sarbatorile religioase din acesta luna.

Gospodarii au grijă de vite, păsări, de proviziile din pivniţe şi de starea grădinilor şi câmpurilor. Fetele se spală cu prima nea ca să fie frumoase şi drăgăstoase.

Dacă începutul lunii este geros, aşa va fi zece săptămâni; dacă este ger, vara va fi caldă, secetoasă; dacă latră câinii la lună, va fi ger; dacă este vreme moale, vara va fi ploioasă; dacă este ger şi zăpadă, anul viitor va fi mănos (grâu mult); dacă este ger uscat, va fi secetă în iunie; dacă ninge, iunie va fi ploios; dacă plouă de Crăciun, Paştile vor fi friguroase; dacă porcii mănâncă mult, va fi senin; dacă iepurii şi gâştele sălbatice se apropie de sat, va fi iarna grea.

4. Bubatul. Zilele bubatului.

Varvara- ocrotitoarea minerilor. Savele.

DATINI

- Nu se lucrează în mină, minerii petrec cu familia.

- Se fac azime cu miere care se dau de pomană, se pun la streaşină pentru “bubat”.

CREDINTE

- Se ţine pentru ajutor la naşteri, boli (gâlci, dureri de dinţi, ameţeli), apărare de năpaste, moarte uşoară.

- Nu se folosesc lucruri negre ca să nu facă grânele tăciune.

- Femeile o ţin: nu ţes, nu cos, nu opăresc rufe ca să nu se taie şi să nu se îmbolnăvească copii.

- Nu se mănâncă porumb copt, fasole, dovleac ca să nu se facă bube.

- Copii sunt “îmbărburaţi” (li se fac cruci pe frunte şi mîini cu miere, dovleac, să-i apere de vărsat).

- Se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă; dacă înfloresc până la Florii, va fi an mănos.

5. Bubatul. Sava.

DATINI

- Nu se mătură, nu se dă gunoiul afară.

- Se îmbărburează copii şi sunt opriţi să mănânce peşte sau fructe.

CREDINTE

- Se ţine să fie spor în casă şi la animale,să fie apărate de boli, dăunători, lupi.

- Se dă pomană fasole fiartă, nuci, turtă caldă, vin, lână, cânepă,”să se îmblânzească bubele”.

6. Sânnicoară.

DATINI

- Sânnicoara, Craciunul copiilor: dupa traditia populara, prima zi de iarna; Sânnicoara este un mos care aduce zapada scuturandu-si barba. La romani, Sânnicoara este un mos batran care aduce copiilor daruri daca acestia au fost cuminti sau nuieluse daca au facut au fost neastamparati. In traditia populara romaneasca Sânnicoara ii sunt atribuite calitati sporite, fiind unul dintre sfintii cei mai de vaza alaturi de Dumnezeu, cel care se plimba cu Acesta pe pamant in timpurile primordiale si nu numai.

- Este Sfânt protector al copiilor, femeilor şi corăbierilor, apărător de rele şi făcător de minuni.

CREDINTE

- Se consideră începutul iernii (“îşi scutură barba”), dacă nu a nins, va fi iarna grea, lungă.

- Este sărbătoare cu praznic, se dau daruri copiilor.

 7. Poitra lui sânnicoară.

DATINI

CREDINTE

- Se ţine să nu fie secetă, să fie roade bogate.

- Femeile nu lucrează în casă ca să aibă noroc în căsnicie şi să le fie lehuzia uşoară.

9. Ana Zacetenia, Zămislirea Sfintei Ana.

DATINI

- Femeile dau colaci de pomană pentru sănătatea copiilor.

CREDINTE

- Se ţine pentru noroc la negoţ, protecţia morilor, a recoltei de grâu, a oamenilor de boli, de înecuri.

- Lucrul început, înainte de răsărit, va avea spor peste an.

10. Sânnicoară, Sânnicoară cel mic.

Sânnicoara, sora lui Sânnicoară.

12. Spiridon, Făcătorul de minuni.

Această zi se ţine pentru păzirea casei, pentru sporul câmpului, apărare de boli, protejare de lovituri, omul să fie protejat de fiare sălbatice.

18. Modest, Protector al animalelor.

DATINI

CREDINTE

- Se face praznic, se dă pomană făină pentru sănătatea vitelor care acum nu se pun la muncă.

- Se face aghiasmă cu care se botează vitele, stupii, pentru apărare şi belşug.

19. Ajunul ignatului.

În această zi se mănâncă grâu fiert; se presară mei şi sare împrejurul casei şi curţii ca apărare a belşugului gospodăriei.

20. Ignatul porcilor. Înătoarea.

DATINI

- Începând cu Ignatul şi sfârşind cu zilele Craciunului, prin alte părţi începând cu zilele Crăciunului, iar prin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, există obiceiul ca flăcăii să umble cu ţurca, capra sau brezaia. În cadrul sărbătorilor agrare, jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor.

CREDINTE

- Nu se mai spală rufe până după Bobotează (se spurcă apele) şi nu se mai toarce.

- Gravidele o ţin pentru copii sănătoşi.

- Ignatul porcilor, Înătoarea (divinitate care controla lucrul femeilor si le pedepsea pe cale care nu-si terminau ce aveau de facut ori nu respectau anumite interdicţii). Femeile care nu tin ziua de Ignat sunt pedepsite. Se vorbeste despre o fiinta lacoma si rea care se numeste Inatoarea. Intr-o povestire se arata ca Inatoarea a încercat sa opareasca pe o femeie care vroia sa toarca de Ignat. Femeia a scapat numai cu un sfat bun primit de la o vecina.

- Sarbatorile, nu numai cele de iarnă, între alte functii, o au si pe aceea de a ritma munca. Exista un timp al torsului, alt timp al tesutului. Femeile stiu aceste lucruri.

- In ajunul Ignatului se fierbe grau, capul familiei il tamaiaza si il binecuvanteaza. Din grau mananca toti ai casei, iar ce ramane se da dimineata la pasari. Musafirul intrat in Ajun in casa e poftit sa sada, pentru ca sa cloceasca bine clostile.

- Se ia un dovleac, i se taie coada si se pastreaza, pentru leac de bube dulci la copii.

- In aceasta noapte vrajitoarele umbla sa ia belsugul casei, de aceea se presara mei si sare imprejurul casei, al hambarelor si al curtii.

- Piseaza femeile grau ca sa aiba pana la Craciun. Fac un fel de turte, numite "carpele Domnului Hristos", pe care le mananca in Ajunul Craciunului cu miere si nuci.

- Nu era ingaduit femeilor sa munceasca, mai cu seama in casa, fiindca se credea ca e primejdios pentru boli si alte suparari.

- Femeile insarcinate tineau sarbatoarea, sa nasca prunci intregi la trup si minte.

22. Antepreziua ajunului

Copiii de la etatea de sapte pana la treisprezece ani se intrunesc la unul din hanurile mari ale comunei, cam de obiceiu in unul din acelea unde se face hora. Aci da fiecare cate 5, 10, 15 bani, dupa putere si fac o suma, pe care o dau carciumarului, ca sa le dea lautarii, sa le cante si ei sa joace.

In aceasta sara nu vine nimeni la han decat numai copiii. Petrecerea lor tine pana la 12 sau 1 noaptea, cand se impart in grupuri cate 5 sau 6, sub conducerea unuia mai mare dintre ei. Pleaca toti in toate partile, strigand şi colindând cu colinda, pe la ferestrele locuitorilor : „Buna dimineata la mos-ajun”! Stapanul casei iese si le da covrigi, mere, nuci sau colindele, cari sunt singura rasplata a umbletului lor".Obisnuit copiii au traistute sau sacui in gat sau bete in mana, pentru ca sa se apere de cani si sa se sprijine la alunecusuri.

23. Preziua ajunului.

DATINI

- Copii merg la colindat.

- După miezul nopţii se face “Masa de Ajun” (grâu fiert, turtă, pâine, fasole, vin ) de sufletul morţilor, din alimente de post care, sunt sfinţite în 24, se împart la familie şi la vecini.

CREDINTE

- Înainte de răsărit gospodarii pun mâna pe obiectele din ogradă să le folosească cu spor peste an.

24. Ajunul crăciunului.

DATINI

- Datinile de Craciun sunt pregatite cu mult inainte, odata cu Postul Craciunului (15 noiembrie), cand incep sa se constituie cetele de colindatori si se invata colindele ce vor fi rostite in timpul marii sarbatori. Repetitiile pentru insusirea colindelor se fac fie la casele tinerilor din ceata, fie la biserica, fie in cadrul sezatorilor, singurele manifestari socio-comunitare permise in Postul Craciunului.

Poate cel mai important moment in derularea sarbatorii Craciunului este seara de ajun, atunci cand se pregateste o masa speciala, numita "masa de ajun", si incep colindele.

Seara, dupa trecerea preotului cu icoana, intreaga familie se primenea si se aseza la aceasta masa. Cina avea un caracter ritual, inainte de a se aseza la masa, toti membrii familiei ingenuncheau pentru rugaciune, dupa care capul familiei invoca spiritele mortilor, ce erau invitate sa participe la ospat, si hranea simbolic vitele din gospodarie, chemandu-le pe nume si aruncand peste cap cate putin din cele douasprezece feluri de mancare. Familia se aseza si se ridica in acelasi timp de la masa, in semn de deplina intelegere si comuniune. Exista interdictia de a se consuma in intregime cele douasprezece feluri de mancare, resturile fiind pastrate pe masa pana la Boboteaza, cand erau puse in hrana animalelor sau erau asezate intr-o farfurie in fereastra, alaturi de un pahar cu apa, pentru indestularea spiritelor mortilor.

Obiceiul mesei de Ajun, ce are intelesuri profunde si definitorii pentru lumea rurala traditionala, formata din plugari si pastori, se mai pastreaza, izolat, in satele de munte din Bucovina. Colindatul, insa, moment culminant al Craciunului, s-a pastrat cu multa acuratete in majoritatea comunitatilor bucovinene.

Datina este deschisa de catre copii, care, in jurul pranzului, in grupuri mici, incep colindul, trecand, pe rand, pe la toate casele. In trecut, micii colindatori, inainte de a pleca sa vesteasca Nasterea lui Iisus, se strangeau in cete pentru a-si cere iertare unii de la altii.-

Craciunul nu se poate dispensa de copturi : colaci, colacei, covrigei, de toate marimile si de toate formele, colaci pentru copiii care colinda, pentru preot, pentru pus pe masa de Craciun, pentru trimis la nasi si la moasa, colaci, multi colaci ca sa-i dai de pomana pentru morti. Caci trebuie sa se stie ca, în cele douasprezece zile dintre ani , sufletele mortilor vin sa petreaca împreuna cu vii. Pe masa din Ajunul Craciunului se pune hrana si pentru ei, turte muiate în sirop de miere si presarate cu nuca pisata, grâu fiert cu miere, prune fierte, bob batut. In unele locuri toate acestea se dau de pomana la vecini în dimineata Craciunului. O parte din colaci se face pentru a asigura schimbul de daruri. Uneori colacii sunt însotiti de o sticla de bautura. Iata o formula cu care se primeste darul : omul care primeste zice : "Multumesc pân oi întoarce ". Este un argument pentru absenta cadoului în sat. Acolo darul are doi timpi: dai si primesti. Darul are un dus si un întors. Faci daruri cui îti face si îti face daruri cel caruia îi faci. Nici macar copiii nu primesc " daruri de Craciun " în sensul obisnuit al cuvântului. Ei sunt " platiti " cu covrigi, nuci, alune, mere pentru " serviciul " pe care îl fac colindând.

Ajunsi in curte, fara a rosti vreo formula de cerere a permisiunii, flacaii incep sa colinde. De la hiperbolizarea casei, a curtii si a activitatii gospodarului, repertoriul colindelor abordeaza subiecte diferite, care surprind, in mod alegoric, realitati cunoscute. Colindele nu folosesc versuri satirice ci numai urari de sanatate si de bun augur. In credinta localnicilor, colindele se rostesc pentru indepartarea diavolului si purificarea spatiului, de aceea se considera ca este mare pacat daca cineva sta cu poarta incuiata in noaptea ajunului de Craciun.

Prin unele parti, colindetele se mai numesc si bolindete, framantandu-se si cocandu-se in noaptea Ajunului.Copiii isi mai fac si un steag alcatuit dintr-o prajina lunga, impestritata la fum, in varful careia leaga o basma, doua sau trei, cari au un ban de argint, cateva fire de busuioc si putina tamaie, inchipuind darurile pe cari magii le-au adus la ieslele in cari s-a nascut Mantuitorul. La fiecare casa, urarea este aceasta: “Buna dimineata la mos-ajun! / Ca-i intr-un ceas bun!”. In acest timp, unul din casa iese afara cu o farfurie pe care sunt graunte de grau, fasole si porumb, din cari colindatorii luand cate putin, arunca prin casa ; aruncand cu grauntele, pe rand, in sus ureaza astfel : Graul atat, / Spicul atat, / Pita cat masa, / Fuioarele / Cat rastitoarele. /Manusele / Cat matusele ! / Ce-i afara, sa izvorasca, / Stapanii sa stapaneasca / Sanatosi . Prin aceste parti, cererea colindetilor se face şi la fereasta si daca gazda primeste cardul de colindatori, acestia intra in casa si zic : Buna dimineata la mos-ajun, / Buna dimineata la mos Craciun! / Ne dati, ne dati, ori nu ne dati! / Iar acum, boierii bogati, / De la noi acum aflati / Ca s-a nascut Mantuitor in palatul boilor / Erou eroilor / De maica-sa insotit / Isus Hristos cormancit. / Sculati, sculati, sculati, / De va-mbracati, /Caci lumina, iat-o, vine. / Sa va mai cantam odata / Pentru ziua luminoasa; / Ne dati, ne dati, / Ori nu ne dati ! Stapana casei, punand colindatorii la rand, le da la fiecare "cate un colindete care e mai gheros". Cu acest prilej gazda le împarte colindeţe: covrigi, nuci, mere, colăcei de făină frământaţi şi copţi chiar în acea seara a Ajunului.

În ajunul Craciunului, în toate provinciile româneşti, copiii formează grupuri şi pornesc pe la casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziuă", ori "Valerim" şi "Veler Doamne".

- Se ajunează de noroc; se face calendarul de ceapă şi alte practici de aflare a vremii anului următor.

CREDINTE

- Se începe orice lucru pentru a avea spor la el peste an.

- Nu se dă din casă, se mătură invers şi nu se scoate gunoiul ca să nu se ducă norocul.

- Se hrănesc păsările prin ciur, să ouă mult; se ameninţă pomii neroditori.

- Se dă vitelor fân ţinut sub masă cu bucăţele din fiecare fel de mâncare să nu li se ia mana.

- Se mănâncă peşte, ca apărare de friguri; nu se bea rachiu că-i al dracului.

- Traditia impodobirii bradului si a casei cu crengute de brad, bradul simbolizand prin forma sa triunghiulara Sfanta Treime, iar podoabele cu care bradul este impodobit semnificand cunoasterea si bogatia, asemeni pomului sacru din Gradina Edenului, in care se gaseau merele-fructele cunoasterii: bradul, impodobit cu fructe, flori, nuci poleite, lumanarele si panglici simboliza pomul vietii, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regaseste in foarte multe piese de arta populara precum covoarele, stergarele si iile. In zilele noastre impodobirea bradului de Craciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atat in mediul rural cat si urban, odata cu asteptarea in seara de Ajun a lui Mos Craciun. In povestirile parintilor nostri, de cele mai multe ori bradul este adus de Mos Craciun, atunci cand copiii dorm.

- În ziua dinaintea Ajunului Craciunului femeile se trezesc inainte sa rasara soarele si arunca pasarilor din ograda mancare inspre rasarit, socotind in acest fel ca ele nu vor mai face stricaciuni prin gradina in primavara cand pamantul va fi semanat. In dimineata zilei de Ajun cand se taie porcul, oamenii merg la vecini si se asaza pe paie ca sa stea clostile. Se zice ca daca se asaza o femeie closca va scoate puicute si daca se asaza un barbat o sa iasa cocosei. Tot in Oltenia si tot in Ajun de Craciun se vrajeste in jurul focului. Toti membrii casei, indiferent de varsta sau sex scormonesc in foc zicand : « Buna ziua lui Ajun/ Ca-i mai buna-a lui Craciun/ Porcii grasi si unturosi/Si oamenii sanatosi. / Oile lanoase, vacile laptoase/ Caii-ncuratori, boii tragatori/ Cate scantei, atatia miei si purcei. » O alta practica este legata de « Colinda » sau « batul de colindat ».

- Cu colinda (boata, batul de colindat) este bine sa-i dai unui miel sau unei vite peste picioare ca sa-i treaca de orice boala o fi suferind.

- Sau sa-i dai unei vite cu vitel in burta cu colinda peste picioare ca sa iasa vitelul frumos si sanatos. Atentie !

- In Ajunul Craciunului nu se da nimic cu imprumut deoarece se considera ca cei care vin sa ceara vor sa aiba noroc la furtisaguri tot anul care vine, sa nu fie prinsi.

- La masa din Ajun se pun pe masa sare, peste, grau si un pahar cu apa deoarece se crede ca vin mortii familiei si mananca din ele. Insa trebuie sa te feresti sa pui pe masa bauturi alcoolice pentru ca se zice ca diavolul, care a inventat bautura, isi bate joc de cel ce bea zicandu-i ca trebuie sa cinstesti inainte de a manca. In ziua de Craciun, daca la casa este vreun animal deocheat, se ia apa de la vasele din bucatarie lasate nespalate din Ajun si se spala vita sau oaia bolnava cu credinta ca aceasta se va insanatosi.

- In intervalul de la Craciun si pana la Boboteaza nu se toarce in casa unde este o fata mare deoarece se crede ca aceasta nu se va marita nici in anul care vine.

- Flacaii se duc pe la familiile cari au fete mari si le ureaza noroc si fericire la maritis.

- Spre Ajunul Craciunului este bine ca muncitorii de camp sa se gandeasca la popusoi, ca sa-i viseze peste noapte. Cum ii vor visa, asa vor fi popusoii peste an.

- Pentru Ajunul Craciunului gospodarii isi strang de prin sat toate lucrurile cari le aveau date cu imprumut, pentru ca sfintele sarbatori sa le gaseasca si pe dansele acasa, caci altfel, se crede ca ele vor plange .

- In ziua de Ajun, unele femei, si indeobste toti ai casei, cand ies afara intaiu de dimineata, la inapoiere cauta sa iea cateva surcele in mana si cand intra in casa, imparte unul cate unul prin casa si zic, ca si colindatorii: Buna dimineata la Ajun, / Ca-i mai buna a lui Craciun ! / Pui, vaci, oi, purcei, / Bogaţie, / Sanatate / Ca-i mai buna decat toate ! Astfel zic si cand se duc prin alte case. Aceste surcele se numesc pui. Cand cineva fura pui de-aldestea in noaptea asta a Ajunului, atunci zice ca-ti moare toata vara hoarale.

- Unele femei se scoala inainte de rasaritul soarelui si arunca spre rasarit mancare paserilor de curte, socotind ca facand astfel, paserile nu le vor strica samanaturile din gradina, la primavara. Alte femei, tot de dimineata, iau o poala de paie din stratul porcilor, cu ochii inchisi, o duc in casa si se aseaza pe ea, ca sa le stea peste vara clostile la clocit .

- Gospodarii, tot inainte de rasaritul soarelui, se scoala si pun mana pe toate lucrurile din ograda : car, plug, coasa, sapa si celelalte, ca sa-i fie drag sa se foloseasca de dansele la munca tarinei, cand va veni randul fiecarui lucru. Tot astfel fac si femeile : impung cu acul de cateva ori, rasucesc cateva fire in furca, innoada cateva ate si altele, ca sa aiba spor peste an. Alte gospodine insa, spun ca nu-i bine sa se impunga cu acul in aceasta zi, caci dac-ar face una ca aceasta, insecta numita primar sau burghias ar impunge prunele si ciresele, facandu-le astfel sa se ofileasca si sa cada inainte de coacere .

- De acum incolo pana dupa trecerea sarbatorilor, vreme de doua saptamani, fiecare este dator sa se inteleaga si sa traasca bine cu cei din preajma sa. Cine cauta sfada, va fi ocarit din aceasta pricina in toata curgerea anului. Cel ce va lovi cu pumnul sau cu palma, va face atatea buboaie cati pumni a dat, si atatea rani cate palme a dat.

- In vasul cu apa, din care casenii urmeaza sa-si toarne pentru spalat, se pun nuci, ca sa fie oamenii sanatosi peste an. Alti go­spodari pun o potcoava in cofa cu apa si dupa aceasta potcoava beau apa si adapa vitele, ca sa fie cu totii sanatosi si tari ca fierul.

- Femeile pun o piatra in cuptor, unde o lasa sa stea pana in noaptea de Boboteaza, cand vor scoate-o pe la miezul noptii si vor arunca-o, zicand : „Cum dorm toti oamenii si nimeni nu vede, asa sa nu vada uliul puii mei, ci sa stea impietrit si incremenit”.

- Gainilor li se da de mancare din sita sau din ciur, ca sa se oua mult; in graunte se pune cate putin din bucatele ce se ma­nanca in ziua de Ajun, crezandu-se ca dupa cum graul curge cu spor din ciur, asa vor curge si ouale dela gaini.

- Alte femei, incepand de la Ajun si pana la Boboteaza, dau pa­serilor de mancare dintr-un vas cu doage, ca sa fie gainile ingradite si sa nu scurme samanaturile din gradina.

- Nu se striga din gura, caci le mananca uliul. Numai dupa ce preotul a sfintit aghiasma, se poate striga, caci atunci toate diha­niile au fugit pe pustiu.

- Ca sa nu aiba in casa, peste vara, purici, gospodarii se feresc in aceasta zi de a rosti cuvantul mac, cu toate ca femeile il folo­sesc acum si umbla cu mana pe dansul .Unele femei isi pun caiere in furca, dar nu le leaga cu ata; ata nu trebue sa se vada nici pe fus, nici pe raschitor, caci se face canepa volburoasa si se rupe la cules. Alte femei cauta si ascund fusele si acele din casa, pentru ca sa nu vada serpi peste vara.

- Pe marginea mesei, din dreapta, se pune coasa, tiocul, cutea si ciocanul. Acolo stau pana dupa Boboteaza, cand se incheie sarbatorile. Atunci gospodinele le iau, le pun in chip de cruce si mergand sa mulga vacile, le aseaza sub donita, ca sa fie laptele vacilor bun.

- Chiua se aseaza pe alocuri sub masa, pentru noroc, iar sub fata de masa se pune pleava de grau. In cele patru colturi de masa se pune usturoiu si mac. Usturoiul este bun pentru deochiu, iar cu macul se presura vita care a nascut, ca sa n-o strice farmecele. Pleava de grau se da a doua zi la vite.

- Strainul care intra in batatura unui om nu trebue sa-i inchida poarta, ci gazda singura sa si-o inchida, ca sa nu i se inchida no­rocul, sa nu i se taie calea petitorilor, daca va avea fete mari

- Cosurile se matura si funinginea se arunca prin vie, ca vara sa incarce via cu struguri, dupa cum a fost incarcat cosul cu fu­ningine. Altii pun aceasta funingine pe la radacina pomilor, ca sa se incarce pomii de poame; altii o arunca pe sub pomi si pe straturi, ca sa nu faca viermi si. mai ales ca puricii sa nu manance verdeata si rodul. Cenusa se da afara in aceasta zi, numai dupa ce se da de pomana sare si ceapa ; cine face astfel, poate apoi si peste un an sa faca acest lucru in filele de sec. Unele gospodine pas­treaza aceasta cenusa, pe care o strang de pe vatra pe nemancate si o amesteca cu gunoiul ce-l strang din casa, iar primavara, cand in­tocmesc straturile pentru samanaturi, presara cenusa si gunoiu peste ele si zic : „Cum n-am mancat eu diminetile ajunurile, asa sa nu-mi manance nici o lighioana roadele”.

- Cu privire la copii, se crede ca este bine ca ei sa manance dovlete, ca sa fie grasi si frumosi peste an.

- Gospodina fierbe pentru masa Ajunului din toate felurile de bucate, ca sa rodeasca peste an. Bobul se mananca pentru sat, caci dupa bob, omului indata ii vine sete si se simte satul. Perjele sunt bune, caci indulcesc pe om si-l potolesc la sfezi si la manii. "Sar­malele sa le lasi mai pe urma, caci ele-s neamurile, ele-s sfadause; cat fierb in oala, tot una clocotesc si huesc; si altul nime nu te ocaraste decat neamul. Strainii sunt ca panea si ca zaharul, - sunt dulci, nu te batjocoresc".

- Bobul crud este bun de pus si sub fata de masa; a doua zi sa inghita fiecare din casa cate trei fire, ca sa nu patimeasca de galci peste an.Din aceste mancari se pune cate ceva intr-o strachina si se incunjoara casa de trei ori, ca sa fie plina si satula de toate; dupa aceasta se dau ca sa le manance vitele, ca sa fie si ele satule.

- Dupa masa, barbatii merg in gradina cu securea ori cu to­porul, ca sa taie copacii cari nu rodesc. Femeile insa, cu manile pline de aluat, si in lipsa, orisicine din casa, alearga dupa dansii cu rugamintea sa nu-i taie, ca vor rodi in anul ce urmeaza. Aceasta o fac de trei ori, crezandu-se ca cu chipul acesta pomii se vor in­spaimanta si vor rodi la primavara.

- Inspre Craciun, cerurile se deschid, dar minunea asta n-o pot vedea decat cei buni la Dumnezeu: glasuri ingeresti se aud atunci in cer, dar iaras numai cei fara de pacate le pot auzi ; "cei cari vor, stau toata noaptea trezi si pazesc clipa cand se deschide cerul. Atunci se aude o toaca de sus, iar cocosii incep sa cante". Unii cer sanatate ori bani, caci ori si ce ar cere, cred ca vor do­bandi. Sarmana mama, - zice un povestitor, - a vazut: ci-ca se facea ca o carare si intr-o parte si intr-alta [a cerului]" .

- Cand cocosul vesteste miezul noptii, spre Ajun, gospodinele se scoala ca sa moaie turtele. Clitul de turte se scoboara de la locul de unde fusese pus ca sa se usuce si sa fie ferit de ochii si manile copiilor, se iau cate 3 - 4 turte, se rup in doua ori in patru bucati si se moaie intr-o apa calduta in care s-a topit zahar si apoi se aseaza pe fundul unei farfurii. Peste acest strat de turte se presara zahar pisat, amestecat cu miez de nuca, asemenea pisat, sau numai jolfa, julfa, jofa sau jufla de samanta de canepa.

Unele gospodine indulcesc apa cu miere. Pe la targ sau chiar si prin sate, fruntasii adauga si apa de flori, migdale si alte "bunatati" frumos mirositoare. Peste acest strat se pune un alt rand de turte muiate, si iaras julfa sau miezul de nuca, si astfel se urmeaza pana se umple blidul, peste care se presara zaharul sau miezul de nuca; alteori, turtele se ung cu miere, caci deasupra nu se pune niciodata julfa.

- Prin Bucovina se pune pe masa grau fiert, crezandu-se ca datina a ramas de cand Maica Domnului si cu Iisus Hristos au bine­cuvantat graul samanatorului ce le-a aratat drumul spre Egipt cand Jidovii lui Irod cautau prunci.

- Alte gospodine iau un linguroiu de grau fiert si indulcit cu miere, care se afla pe masa, si arunca de trei ori in pod, prinzand pe cel ce cade si pastrandu-l pana in ziua cand se scot albinele. Atunci se ia acel grau si se pune sub stiubeie, zicand albinelor : „Asa sa fiti de roditoare si de cinstite, precum este graul”. Cu acest grau din ajunul Craciunului si cu aghiasma de la Boboteaza se stropesc gradinile ca sa rodeasca.

In dimineata aceleiasi zile se obisnuia, pana de curand, ca femeia sa iasa afara, cu mainile pline de aluat, sa mearga in livada si sa atinga fiecare pom zicand: "cum sunt mainile mele pline cu aluat, asa sa fie pomii incarcati cu rod la anul".Craciunul este un minunat prilej pentru infrumusetarea interioarelor taranesti, gospodinele punand, acum, sub stresini diverse plante aromate (ochisele, minta creata, busuioc, maghiran), plante ce raman expuse acolo o perioada indelungata din anul viitor.

- Cu o zi înainte de Craciun se pune o potcoavă într-o căldare cu apă. Stăpânul casei bea primul, apoi o dă vitelor, ca să fie tari ca fierul.

- Păstorii pun sub pragul casei un drob de sare învelit, lăsându-l până la „alesul oilor“, în luna aprilie, când drobul este scos, măcinat şi amestecat cu tărâţe şi dat ca hrană turmei, să sporească.

- În ajun se pregătesc 12 feluri de mâncare în amintirea „Cinei cea de taină“ - Iisus şi 12 apostoli.

- În ajun de Craciun sunt puse în tuspatru colţurile de mese căţei de usturoi şi seminţe de mere, ce apără de deochi şi farmece.

- În ajun de Craciun se curăţă hornul, iar funinginea e pusă la rădăcina pomilor pentru rod bogat.

- În noaptea de Ajun se face priveghi, iar pe masă este aşezat un colac cu un cuţit înfipt în el.

- Masa pusă în ajun rămâne întinsă toată noaptea, timp în care focul trebuie să ardă în sobă.

- Din ajunul Craciunului până la Bobotează, casa e măturată de la prag spre răsărit şi nu din fundul locuinţei spre prag, ca să vină peţitori la fata de măritat. Fetele mari nu trebuie să dea gunoiul afară din casă.

- Ca să-şi viseze ursitul, fata va posti toată ziua de ajun, iar prima îmbucătură de seară s-o pună la brâu; când se culcă, întinde brâul pe jos şi face trei mătănii peste el. Aşa îşi va afla ursitul.
Tot în Transilvania se obişnuieşte ca în noaptea de Craciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând: "Rod în cucuruzi!".

25. Crăciunul.

DATINI

- Craciunul este o sarbatoare a luminii, a compasiunii fata de semeni; o vreme de voiosie, bucate alese si clipe de neuitat petrecute cu familia. Aceasta sarbatoare este tinuta pe tot Globul indiferent de rasa pentru ca este un moment in care toti au uitat de aceste aspecte. In Romania Craciunul este in primul rand momentul in care se strang toti membrii familiei, chiar daca unii sunt plecati departe. Membrii familiei incep sa se stranga pe langa gospodina casei. In dimineata de Craciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile mosului, apoi glasurile lor trezesc toata casa. Urmeaza micul dejun, la care participa toata familia. In dimineata Craciunului toata familia merge la biserica pentru a asista la slujba. Dupa ce toti membrii s-au saturat, masa nu se strange, se lasa chiar si peste noapte pentru ca familia sa aiba parte de un an imbelsugat.

- Din Ajunul Craciunului pana la sfarsitul zilelor de Craciun, pana la Sfantul Vasile, pana la Boboteaza sau chiar pana la Sfantul Ion umbla pe strazi Steaua dusa de “stelari”. Copiii in special sunt cei care poarta vestea Nasterii Domnului intr-un fel mai deosebit: asemeni Magilor care-l cautau mergand dupa Steaua Sa. In Romania obiceiul umblatului cu Steaua este practicat in toate zonele fara deosebiri semnificative. Stelarii, copii mai mici sau mai mari, flacai, mai rar fete si chiar adulti si batrani, poarta “Steaua” sau “Luceferii”(o stea cu coada intalnita in judetul Iasi) imbracati in costume populare sau in costume albe cu panglici multicolore, uneori avand coifuri asemeni magilor cu numele personajelor biblice. Steaua este reprezentata fizic printr-o stea, pe schelet de lemn. Aceasta are 4-5-6-8 colturi, iar intre colturi stau intinse lanturi de hartie colorata. In centrul stelei sta o icoana de hartie cu Nasterea Domnului, Fecioara cu Pruncul sau numai Iisus. Uneori de stea se ataseaza un clopotel. In Vrancea Steaua are in loc de coada “cacei, un arc care facea ca sa fie trimisa mult inainte”(inaintea Magilor ca in textul biblic). Odata ajunsi la casa gazdei, cei ce umblau cu Steaua cantau la poarta, la fereastra, la usa sau in casa in fata icoanei si pentru straduinta lor erau rasplatiti cu colaci, bani, mere nuci.

- Colinda bucovineana: " Streasina de busuioc, / Sa va fie cu noroc. / Streasina de maghiran, / Sa va fie peste an. / Streasina de minta creata, / Sa va fie pentru viata. / Streasina de bumbisor, / Sa va fie de - ajutor, / La fete si la feciori / Si noua de sarbatori."

- Daca in ziua si in noaptea Ajunului de Craciun doar copiii si flacaii umbla cu colinda, incepand din ziua Craciunului (25 decembrie) si incheind cu Boboteaza, gospodarii sunt cei care colinda pe la vecini, rude sau prieteni. in unele sate se intalneste si colinda bisericii, numita "colinda batrana", alcatuita numai din oameni casatoriti, care aduna, cu aceasta ocazie, fonduri banesti pentru biserica. Din dimineata de 25 decembrie incepe colindatul cu steaua. Mersul cu steaua presupune asocierea copiilor in grupuri de cate trei. Ei au ca recuzita o stea confectionata dintr-o vesca de sita cu raze din sipci de lemn, totul fiind imbracat in hartie colorata. Pe cap copiii poarta coroane de hartie iar cantecul de stea se compune din troparul Nasterii Domnului. Cantarea face referiri la efortul depus pentru gasirea pruncului Iisus si contine unele reflectii filozofice asupra vietii pamantene. In unele sate, de la Craciun pana la Anul Nou, pot fi vazuti si irozii, grupuri formate din personaje biblice: craii Baltazar, Gaspar si Melchior, Irod imparat, preotul Ozia, ingerul si ciobanul. Este, de fapt, o forma de teatru popular care se remarca prin seriozitatea temei tratate precum si prin vestimentatia socanta si atragatoare.

- Trei crai de la răsărit.

- Finii merg cu daruri la naşi.

CREDINTE

- Focul nu trebuie să se stingă, se pune “buşteanul de Crăciun”a cărui cenuşe pusă în grădină aduce belşug.

- Firmiturile colacului de Crăciun se dau păsărilor şi vitelor să fie ferite de rău.

- Se ascunde furca de tors, până la Bobotează.

- Dacă este cald, va fi frig de Paşti.

- Dacă dimineaţa intră în casă bărbat oile vor făta berbecuţi, dacă intră femeie, vor făta miele.

- La Craciun pâinea se aşează pe masă, să vină belşugul, şi tot în acelaşi scop, sub faţa de masă se pune pleavă de grâu.

- Gospodarii stau la masă cu picioarele pe topor, ca să fie tari ca fierul în anul care vine.

- Când primul om intrat în casă de Craciun este bărbat înseamnă bunăstare în anul viitor.

- În Ardeal, sărbătorile de Craciun începeau de la Sf. Nicolae (6 decembrie), când fetele se adunau în grup, încă din seara de 5 decembrie, şi frământau plăcintele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, nici un minut mai devreme sau mai târziu, năvăleau flăcăii şi se încingea petrecerea, cu glume şi lapte parfumat. O credinţă ciudată a colectivităţii de saşi este aceea practicată de Sfânta Lucia (12 decembrie), când capul familiei umblă cu o tavă pe care este aşezată, pe jar, o crenguţă cu care afumă şi cele mai ascunse cotloane ale casei, şurii, beciului, podului. In aceasta zi, painea se asaza sub masa pentru noroc, iar sub fata de masa se pune pleava de grau, pentru belsug.

- Impotriva deochiului sau a farmecelor, in cele patru colturi ale mesei se pun seminte de mac sau usturoi.

- Traditia spune ca, de Craciun, se deschide cerul, iar cei care sunt buni il vad pe Dumnezeu stand la masa cu sfintii si ingerii.

26. A doua zi de Crăciun.

27. A treia zi de Crăciun. Ştefan.

Dacă ninge, va veni un an roditor.

 28. Îngropatul Crăciunului.

DATINI

"Întâlnirea jocurilor/ Junilor la Sălistea Sibiului" (obicei din Mărginimea Sibiului).

CREDINTE

Se ţine ca să nu se îmbolnăvească de gâlci, lingoare, ameţeli.

31. Naşterea Anului Nou.

DATINI

- Noaptea poarta în sat numele de Anul Nou sau Seara Sfântului Vasile. Satul tot e în miscare. Nu e vreme de dormit. Cine doarme va fi lenes tot anul. Varietatea obiceiurilor este foarte mare - de fapt, atât de mare încât a trebuit sa scriu tot acest dosar. Treburile pe care oamenii le fac în aceasta noapte sunt : ung pragul casei, al grajdului si al surii cu usturoi, tinerii umbla din casa în casa cu urari, tiganii colinda cu Vasilica, fetele si feciorii încearca sa-si cunoasca ursitul, batrânii iscodesc cum vor fi lunile anului si recoltele…Tot acum pomii care nu au rodit sunt amenintati cu taiatul, cerul se deschide, vitele vorbesc între ele, comorile ard…Se spune ca în noaptea de Sf. Vasile cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipa. Oamenii cu noroc apuca sa-l vada pe Dumnezeu asezat, împreuna cu Sf. Nicolae, la o masa luminata.

- Plugusorul: aceasta traditie se mai pastreaza in forme inca nealterate in regiunile din nordul tarii, scopul ei fiind de a ura gospodarilor belsug in anul care urmeaza. Grupuri de baieti imbracati gros si cu caciuli impodobite cu panglici colorate si cu bice pornesc pe la vecini. Obiectul emblematic al Plugusorului este buhaiul (o putinica de lemn careia i se scoate fundul si se inlocuieste cu o piele de oaie prin care se trece o suvita de par de cal). Muind mainile in bors si tragand parul de cal se obtine „un muget ca de bou”. Gazdele ii rasplatesc cu mere, nuci, covrigi, bani.

La cumpana dintre ani, in satele Bucovinei te intampina o atmosfera unica, de intensa traire emotionala care, de cele mai multe ori, reflecta o realitate cotidiana, legand punti nevazute intre om si cosmos, intre om si mediul inconjurator, intre om si semenii sai. In acest mirific colt de tara, Anul Nou este sarbatorit pe mai multe planuri, datinile si obiceiurile specifice momentului derulandu-se atat in intimitatea casei cat si in spatii deschise, in centrul satelor.

- Dar ceea ce aduce o nota distinctiva Bucovinei fata de alte tinuturi romanesti, la pragul de trecere dintre ani, sunt uraturile si jocurile cu masti, concentrate in obiceiuri care si-au pastrat farmecul si prospetimea de-a lungul anilor.Bucovinenii, ca dealtfel toti romanii, si-au dorit din totdeauna holde bogate. Aceasta dorinta transpare in cunoscutul Plugusor, datina prin excelenta agrara, si este evidentiata de recuzita plugusorului (plug, bici, clopote, buhai), de elementele din scenariu (marcarea in mod simbolic a unei brazde) dar mai ales de textul literar, care nu este altceva decat o descriere hiperbolizata, cu ecouri mitice, a unei agriculturi ideale. Plugusorul este pornit de catre copii care, in preajma amiezei, in ziua de 31 decembrie, incep a umbla pe la case, rostind uraturi de bun augur si primind in schimb daruri, unele cu caracter simbolic, colaci, fructe sau bani.

Jocul caprei se integreaza in mod armonios in cortegiul amplu al obiceiurilor legate de sarbatorile de peste an. Acest animal a intruchipat in societatile ancestrale personificarea prolificitatii zoologice si fertilitatii telurice. Jocul caprei se deruleaza pe un fundal muzical, "ca la capra", melodie interpretata de catre un fluieras iar ciobanul sau mosul rostesc strigaturile pline de haz. In timpul jocului pot fi surprinse mai multe faze succesive: capra simuleaza ca se urca in copac, apoi se imbolnaveste si moare, cazand la pamant, moment in care ciobanul intra in panica, urmand un dialog straniu cu animalul. In cele din urma capra reinvie spre bucuria tuturor, glumele si ghidusiile animalului reluandu-si cursul. Prin aspect si infatisare, capra jucata la Anul Nou este un animal simbol, o fiinta fantastica plina de maretie

Jocul ursului, o prezenta la fel de agreata in obiceiurile de Anul Nou in intreg spatiul romanesc dar mai ales in Bucovina, se practica si astazi in majoritatea satelor. Cultul ursului este mostenit de la geto-daci, care il considerau un animal sacru.

Se pare ca ursul era venerat in Bucovina mai mult decat in orice alta parte a Romaniei. Paradoxal, jocul ursului este practicat mai mult in zonele colinare si de campie si mai putin in cele montane. Cei mai spectaculosi ursi de Anul Nou ii intalnim in Bosanci, Udesti, Chiliseni, Stirbat, Poieni, Boroaia si in zona Campulungului, in special la Sadova si la Fundu Moldovei. Jocul ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile cu masti intalnite in cetele bucovinene. In desfasurarea jocului ritual al ursului, etalare de forta, vitalitate si dibacie, pot fi percepute si astazi secvente care reliefeaza credintele referitoare la acest animal, simbol al regenerarii vegetatiei. Astfel, rostogolirea ursilor in cerc, batutul si moartea ursului, apoi invierea miraculoasa ca si urcarea acestuia pe bata (toiag), redau in chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, candva, stateau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iama si sa vesteasca primavara.

Jocul cu masti de urs simbolizeaza moartea si reinvierea naturii. In colindul cu Ursul, animalul moare si invie, intr-o dramatizare simbolica a mitului renasterii naturii/cosmos. Astfel, rostogolirea ursilor in cerc, batutul si moartea ursului, apoi invierea miraculoasa ca si urcarea acestuia pe bata (toiag), redau in chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, candva, stateau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si sa vesteasca primavara.

 Tobosarii dau ritmul jocului prin tobele gigantice prinse de trunchi pe care le bat cu doua bete de lemn. Dupa executarea numerelor din timpul dansului, ursii se misca independent, simuland viata lor libera in mijlocul naturii, se iau la tranta, fac tumbe, simuleaza chiar atacul asupra persoanelor din asistenta. Ursii de Anul Nou alunga demonii din case si ograzi si ureaza (ei si ursarii lor…) un an fericit – colindul-uratura avand caracter augural si propitiatoriu. Buna seara gospodari!/ Venim cu ursul din deal,/ Daca bine si voiti/ Ursul nostru sa-l primiti! / Na! Na! Na! Martine, na! / Nu te da, nu te muia, / Ca pun mana pe nuia, / Si nuiaua-i de rachita, / Hai, Martine, la pamant, / Si asculta-ma ce-ti cant! / Cand erai mai mititel / Erai tare frumusel, / Dar de cand ai crescut mare, / Ma dai jos de pe picioare! / Na! Na! Na! Martine na! / Mai intoarce-te asa! / Joaca, joaca, Mos Martine, / Ca-ti dau miere de albine / Joaca, joaca tropotit / Ca tiganul la prasit! / Ursul meu din Spania / L-am adus cu sania! / Joaca, joaca, urs nebun, / Ca de nu-ti fac pielea scrum! / Merge roata pravalita. / Na! Na! Na! Martine Na! / Joaca, joaca, nu mai sta! / Foaie verde de bradut, / Ursul meu cu doi puiuti, / Foaie verde de dudau, / Ursul meu de la Bacau / A venit la dumneavoastra / Ca sa joace-o ursareasca / Na! Na! Na! Martine, na! / Nu te da nu te muia! / Joaca, joaca, ursule, / Ca s-or coace murele, / Mai tare te-i ingrasa / Si prin case vei juca. / Salta, salta tot mai sus, / Ca si anul care-i dus! / Ia apleaca-te in jos, / Sa saluti gazda frumos! / Foaie verde de secara, / Sa iesi ursule afara! / Foaie verde de stejar / Sanatate, gospodari! / La anu’ si “La multi ani!”

Calul este o alta intruchipare plastica a unor simboluri mitice din traditia bucovineana. Jocul calului este o reminiscenta a cultului cailor practicat la solstitiul de iarna, la echinoctiul de primavara precum si la solstitiul de vara. Calutii (caiutii) au o larga raspandire in satele din Bucovina, mai vestiti fiind dansatorii - caiuti din Dolhesti, Zvoristea, Zamostea, Hartop si Fantanele, care impresioneaza prin fast si eleganta, dar caiutii pot fi intalniti aproape in majoritatea satelor. In credintele arhaice, calul avea o functie apotropaica, de protejare a gospodariilor si a bisericilor de spiritele rele. In cadrul obiceiurilor traditionale de Anul Nou, jocul calului (caiutilor) este practicat si astazi nu pentru semnificatiile simbolice, uitate de demult, ci mai ales pentru spectaculozitatea dansului interpretat de purtatorii mascoidelor. De aceea tinerii alesi pentru grupurile de caiuti trebuie sa fie excelenti dansatori, exprimand prin joc vitalitatea si forta exuberanta a tineretii.

Jocul cerbului este structurat dupa modelul caprei, cu o pantomima exuberanta si plina de virtuozitate. Cerbul este inconjurat de "mosnegi si babe", de muzicanti si dansatori fara masca, imbracati in frumoase costume populare. In majoritatea satelor bucovinene, cerbul apare ca o ceata individuala, nefiind contaminat cu alte personaje zoomorfe mascate.

Uratii. O alta categorie de masti prezenta in obiceiurile de Anul Nou este aceea a uratilor antropomorfizati, masti ce scot in evidenta ceea ce este mai neplacut si mai dizgratios in firea umana. Sub jocul acestor masti se poate exprima liber si in mod lesnicios tot ceea ce nu se poate face in cotidian.

Frumoşii. In contrast cu "uratii", in obiceiurile de Anul Nou, apar grupurile de "frumosi". Sub acest nume sunt identificate costumatiile ceremoniale de tipul "imparat", "ministru", "general", "jandarm", "bunghier" si "irod". "Frumosii" nu apar in intreg spatiul etno-cultural bucovinean ci numai intr-un numar restrans de localitati (Campulung, Liteni-Moara, Bosanci, Rusi-Manastioara, Udesti, Arbore, Scheia etc)

Nunta. La hotarul dintre cele doua categorii de personaje mascate, "uratii" si "frumosii", si-a facut aparitia "nunta", moment de sine statator in derularea obiceiurilor de Anul Nou, conceput in spiritul structurilor ceremoniale consacrate. Aceasta manifestare este o abordare caricaturala, plina de umor si de ironie, a nuntii traditionale din Bucovina. Alaiul de nunta reuneste toate rangurile ceremoniale: mire si mireasa, nanasul si nanasa, vatajeii, drustele, cuscrii si nuntasii. Costumatia sau mastile participantilor evidentiaza defectele fiecarui personaj: mirele este un fecior mic si gras, uneori cocosat sau schiop, mireasa este inalta si subtire, contrastand vizibil cu viitorul sot, vatajeii si drustele ridiculizeaza defecte ale caracterului uman, nanasii isi indeplinesc pe dos atributiile, fiecare dintre ei facand ceea ce trebuia sa faca celalalt. Intregul spectacol este conceput pentru a binedispune asistenta si pentru a crea o atmosfera relaxanta.

Când vin colindătorii, se practică şi Semănatul de Anul Nou şi constă în aruncarea de boabe grâu peste urători prin casă. A doua zi, grâul este strâns şi este pus la încolţit.

Sorcova – este un obicei de Anul Nou practicat de copii. Se fac în schimbul unor compensaţii (mai ales bani), urări de mulţi ani cu sănătate.

- Seara se lasă porţile descuiate şi lumina şi focul aprinse.

CREDINTE

- “Se deschid cerurile şi vorbesc animalele”.

- Dacă este senin, anul va fi secetos; dacă este înourat, anul va fi ploios; dacă este lună plină, va fi an mănos.

- Se ascunde furca să nu fie muşcaţi se şarpe.

- Se îngroapă anul: ceata junilor aduce un "sicriu" cu zdrenţe şi îl arde în piaţa satului în chiotele mulţimii (obicei din Mărginimea Sibiului).

- În seara din ajunul Anului Nou se ia o ceapă şi se taie în 12 bucăţi reprezentând lunile anului. În albiuţele desfăcute şi numite pentru fiecare lună se pune sare. Care va avea mai multă apa se crede că va fi luna cea mai ploioasă. Dacă vreuna din albiuţe nu lasă apă, marchează o lună secetoasă.

- Punţile – când toca popa în ajunul Anului Nou, fetele se duceau după crenguţe de măr dulce să facă din ele punţi, în credinţa că vor visa noapte ursită. Punţile prevesteau fetelor în dimineaţa Anului Nou cum vor fii viitori lor bărbaţi. Dacă puntea va fi cu chidă (brumă) e semn că fata va lua om bogat, altfel va lua om sărac. Unii flăcăi furau punţile fetelor, aşa că pentru ele era semn, că în acel an vor pierde rânduiala măritatului.

- Vărgelatul – se practică în ajunul Anului Nou. Pe masă sub străchini sau ulcele erau puse anumite obiecte, bani, grâu, oglindă, pieptene, ac, pâine, etc. Fata sau băiatul ridică trei oale ( străchini ) şi dacă iese la iveală acul, pâinea şi pieptenul, înseamnă că va lua om bogat, dar jimbat. Se făcea haz dacă erau nimerite obiecte ce semnificau defecte.

- Perii pe foc – se pun pe vatra încinsă sau pe plita cuptorului doi peri din spinarea porcului, unul reprezentând o fată, celălalt un băiat. Dacă perii arzând se depărtează, tinerii nu se iau. Dacă se apropie răcindu-se e semn de împreunare.

- Seminţe de cânepă – se pun pe plită sau în vatră pentru ai casei. Dacă sămânţa plesnită va sări în foc sau la uşă, e semn că omul va muri. Dacă va sări la icoană, e semn bun. Se mai puneau seminţe pentru vitele din curte şi chiar pentru semănături. Seminţele plesnite erau amestecate dimineaţa cu altele şi se dădeau la lighioane urându-le: ,, Să trăiască, Să crească, să se prăsească, ca frunza-n codru, ca nisipul în mare”.

- Numărătoarea parilor – se făcea în noaptea de Anul Nou, de la 10 la 1. Parul cu numărul 1 se însemna cu un fir roşu. Dimineaţa se observau parii. Dacă acel par însemnat nu avea coajă, ursitul va fi sărac, dacă parul era înalt şi subţire, bărbatul va fi frumos, calităţile ursitului fiind categorisite în funcţie de parul însemnat.

- Scularea vitelor – era făcută în ajun de fata de măritat, care mergea în grajdul vitelor şi dădea cu piciorul într-un bou zicând: ,, Hai Bălan, ăst an ! Alt an ! “ la a câta lovitură se scula boul, se marca numeric anul în care se va mărita fata.

- Grâul şi nuiaua de alun – prin invocaţie textul se apropia de descântecul vrăjilor. În timp ce se arunca grâu peste un coteţ, se bătea cu nuiaua de alun şi se zicea: ,, Tu, băţ de alun / Să mi-l arăţi mâine / Venind ca un nebun.”

- Lătratul câinilor – auzit de fata care ieşea de la masa Sf. Vasile era semn că întracolo se va mărita. Fata care auzea lătratul câinelui bătrân, va lua un om vârstnic, iar care auzea lătratul unui căţelandru, va lua om tânăr.

- La Anul Nou se obişnuieşte să fie ridicaţi copiii sub un an la grindă. Părinţii copiilor aduc, la masă, plocon. Moaşa ia pruncul şi ţinându-l vertical îl ridică de trei ori cu capul până la grindă, urându-i să crească mare şi voinic, să fie norocos şi sănătos. Apoi se aşează la masă şi petrec. La plecare moaşa dăruieşte pe copil cu bani şi îmbrăcăminte.

- Se credea că aceluia care strănuta în noaptea de Anul Nou îi va merge bine, iar părinţi îi numeau vitele din curte, socotind că are noroc la ele. Nu se mânca găină, crezându-se că râcâie înapoi şi nu-ţi va merge bine. Pentru fineţea feţei fetelor, masa de Anul Nou începe cu răcituri, (piftie) sau cotoroage cum li se spun în Banat.

- Calendarul de ceapa. Un obicei din batrani care se realiza in Apuseni in seara de 31 decembrie spre 1 ianuarie, fiind o metoda de prezicere a vremii anului urmator. Se luau doua-trei cepe mari, se taiau in jumatate, se alegeau 12 felii egale peste care se presara sare si se puneau pe 12 farfurii care erau denumite dupa lunile anului. In timpul noptii pe unele din aceste felii se acumula apa, semn ca vor fi precipitatii, altele ramaneau uscate, semn de seceta.

- Se spune ca obiectul pe care il tii in mana la 12 noaptea, la trecerea dintre ani, acela va fi cel mai important pe planul vietii tale. Daca tii bani in mana, iti va merge bine cu banii, daca tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea, daca tii paharul, va fi un an vesel. De asemenea prima persoana care va bate sau va suna la usa in noul an trebuie primita.

- Bucovinenii apreciau lunile ploioase sau perioadele de seceta pe baza unui asa - numit calendar din foi de ceapa. La intocmirea acestuia se proceda astfel: in noaptea de ajun se taiau parti egale dintr-o ceapa, cojile astfel obtinute fiind botezate cu numele lunilor din an. Urma punerea sarii pisate in cantitati egale in fiecare coaja si asezarea acestora in rand, ca in succesiunea lunilor din an, pe masa sau pe vatra sobei. Aprecierea lunilor ploioase se facea in dimineata de 1 ianuarie dupa cantitatea de apa acumulata in cupele foilor de ceapa.

- Se aleg carbuni aprinsi, egali ca marime, proveniti din aceeasi esenta lemnoasa, cate unul pentru fiecare cultura ce urma a fi semanata in anul care incepea (grau, porumb, sfecla, mazare, cartofi etc). Carbunii, botezati cu numele plantelor, erau pusi pe marginea vetrei sau pe o tava si erau lasati pana a doua zi (1 ianuarie). Prognozarea culturii se baza pe principiul echivalentei, cantitatea de cenusa rezultata in urma arderii complete si a stingerii carbunilor indicand rodul recoltei. In functie de aceasta, se decide care dintre culturi vor fi semanate in cantitati mai mari in primavara urmatoare.