joi, 14 martie 2013

Detoxifierea colonului

Astazi vom discuta despre o METODA simpla si 100% naturala de DETOXIFIERE a colonului, sau mai exact care sunt alimentele care iti detoxifica colonul?
Probabil ca tu nu ai probleme de sanatate si te intrebi: De ce sa-mi detoxific colonul chiar daca ma simt complet sanatos?
Daca cumva nu stiai, majoritatea alimentele pe care tu le consumi in fiecare zi, contin diferite substante toxice pentru organismul tau:
Conservantii(‘E-urile’) din aproape toate alimentele din comert
Mercurul cu care sunt intoxicati pestii si algele
Chimicalele cu care sunt stropite fructele si legumele
Carnea nesanatoasa a animalelor crescute cu hormoni si antibiotice… Iar lista este mult mai lunga.
Toate acestea iti “polueaza” organismul in fiecare zi, iar partea si mai rea este ca unele dintre aceste substante SE ACUMULEAZA.
Ele nu se pot elimina in mod normal din organism, iar in timp, cu cat consumi mai multe, cu atat ele se acumuleaza mai mult si devin si mai nocive. Astfel ca vei avea o sursa de toxine care te ‘polueaza’ zilnic chiar din interiorul propriului tau organism.
Depunerea toxinelor se poate intampla chiar daca consumi alimente sanatoase ,pe care insa le combini gresit: daca consumi doua alimente pe care stomacul nu le poate digera in acelasi timp, ele merg mai departe nedigerate si intra in putrefactie in intestin.
Partea buna in povestea de astazi – este ca te poti descotorosi usor de aceste substante toxice folosind o METODA simpla de DETOXIFIERE a organismului.
Astazi vom aborda problema detoxifierii colonului.
De ce am ales colonul?
Colonul este sistemmul de canalizare al organismului tau. Prin colon trec zilnic substantele nefolositoare si toxice pe care corpul tau trebuie neaparat sa le elimine pentru a nu se intoxica. Daca se intampla ca acest sistem de evacuare sa se deregleze, ai toate sansele sa ramai cu o gramada deseuri in organism.
Aceste desuri pot ramane lipite de peretii colonului chiar cativa ani, iar astfel sa te intoxice putin cate putin in fiecare zi formand o placa mucoida.
Consecinte?
Imbatranire prematura, mirgene, boli de piele, imbolnavirea altor organe(in special ficatul si rinichii) si lista poate continua.
Cu totii ne expunem inevitabil toxinelor zi de zi,deoarece asa sunt timpurile in care ne e dat sa traim.
Corpul nostru face eforturi imense pentru a elimina o parte cat mai mare de toxine.
De aceea este necesar sa dam corpului o mana de ajutor.
De unde stiu daca am nevoie de DETOXIFIERE ?
Dr. Mencinicopischi spune in cartea lui ca un organism intoxicat prezinta astfel de simptome:
Depuneri albicioase pe limba
Oboseala cronica si trezitul greu dimineata
Transpiratie si respiratie cu miros neplacut
Constipatie
Obezitate sau supaponderabilitate
Mirosul puternic a meteriilor fecale
Pofta puternica de dulciuri sau alimente prajite
Boli precum  acnee,hemoroizi,cancer,reumatism,atrita,diabet etc…
Iar pe plan psihologic: anxeitate, nervozitate, lipsa puterii de concentrare si memorare.
Care este legatura dintre colon si aceste stari?
Fiecare organ depinde de sanatatea celorlalte organe. Orice dezechilibru intr-un organ provoaca dezechilibre in TOATE celelelalte organe .
Cu atat mai mult colonul, care stim ca influenteaza FOARTE puternic sanatatea generala a intregului organism.
De exemplu: S-a demonstrat ca un colon ‘murdar’ afecteaza atat sanatatea ficatului cat si  pe cea a rinichilor.
Un colon murdar determina afectiuni ca: slabirea vederii(in special miopia), slabirea auzului, durerile de urechi, reumatismul,acnee, psoriaris, astmul etc.
Metoda NATURALA de detoxifiere a colonului: …sau detoxifierea cu FIBRE VEGETALE
E metoda cea mai SIMPLA si la indemana oricui.
Ce sunt fibrele?
Fibrele vegetale sunt un tip glucide aflate in toate alimentele VEGETALE. Ele nu se digera si nu se absorb, astfel ca NU  hranesc organismul in niciun fel.
De ce sa le consumam, daca nu ne hranesc ?
1.In primul rand: pentru ca rolul lor NU este sa ne hraneasca. Ele au rol de transport al alimentelor prin intestin pana acestea ajung afara din corpul nostru.
Metaforic vorbind, ele sunt „ schiurile sau patinele” pe care mancarea aluneca prin organismul tau. Mai mult decat atat fibre solubile sunt PREBIOTICE. Adica hranesc BATERIILE BENEFICE din flora ta intestinala, astfel incat ea sa ramana echilibrata.
Flora intestinala e esentiala pentru sanatatea ta. Mai exact: este pilonul de baza al IMUNITATII (nu se poate vorbi de sistem imunitar fara flora intestinala). Pe langa asta: faciliteaza absorbirea nutrientilor, e o bariera pentru bacteriile daunatoare din intestin, dar are si alte fuctii importante .
Asadar vom retine despre fibre: ca  nu se digera si nu hranesc organismul, doar  transporta  mancarea prin intestine (fibrele insolubile) si hranesc bacteriile intestinale benefice(fibrele solubile).
Cum sa folosesti fibrele pentru detoxifierea colonului?
Simplu! Le mancam. Consumate cu suficienta apa isi dubleaza eficienta si devin ca un burete care se leaga de substantele toxice de pe intestin transportandu-le afara din organism.
Un adult are nevoie in medie de 30 g fibre pe zi, in timp ce multi oameni  abia consuma 10 g si se mira de ce sufera de constipatie (constipare-neeliminarea fecalalor la mai mult 48 de ore). Constipatia amplifica efectele pe care un colon murdar le are asupra organismului. Ea este cel mai daunator lucru pentru intestinul tau.
Consumand o cantitate mai mare de fibre vegetale pentru o perioda de cateva luni, vei da posibilitatea colonului tau sa elimine IN FIECARE ZI toxinele acumulate in ultimii ani. Astfel vei inbunatati sanatatea generala a organismului aducandu-l din nou la  echilibru.
Mai mult ele activeaza acea miscare reflexa in colon (numitaperistaltism) care impinge automat materiile facale pentru a fi eliminate.
Care alimente contin fibre vegetale?
Daca se numesc ‘fibre vegetale’, ghici ciuperca ce-i. De retinut: Doar vegetalele contin fibre! Carnea contine 0% FIBRE sau mai pe romaneste: deloc!
Deci pentru detoxifiere e nevoie de foarte MULTE VEGETALE care sa dea cantitatea necesara de fibre. Atentie! Asta nu inseamna abstinenta de la carne, ci doar o cantitate mai mare de vegetale in raport cu carnea pe care o mananci.
Asadar pentru o buna detoxifiere a colonului, aplica urmatorul regim pentru cateva luni :
Daca vom reusi ca 50% din mancarea noastra zilnica sa fie reprezentata de vegetale atunci vom reusi sa realizam o cura de detoxifiere simpla 100% naturala.
Mult mai folositor ar fi sa consumam vegetalele crude pentru a pastra viata din ele.
Aceasta metoda de detoxifiere este 100% NATURALA si SIGURA .
Totusi trebuie mentionat ca e aboslut necesar sa consumam MINIMUM 2 litri de apa pe zi deoarece fibrele trebuie sa se imbibe in apa pentru a-si face efectul.
 In plus s-a demonstrat ca FIBRELE VEGETALE au si alte efecte benefice asupra sanatatii pe langa cel laxativ, prebiotic si detoxifiant printre care:
Intarirea sistemului imunitar
reducerea colesterolului
pierderea kilogramelor in plus
prevenirea cancerului de colon
inlaturarea polipilor si a parazitilor intestinali
reducerea alergiilor
reducerea numarului de bacterii daunatoare din intestine.
Toate aceste beneficii le putem obtine consumand cantitatea necesara de fibre vegetale in fiecare zi: cu o dieta care contine MINIMUM 50% alimente vegetale.Tinand cont ca incepe sezonul de primavara si incep sa apara din ce in ce mai multe verdeturi in piete si gradina cred ca este destul de simplu sa ne asezonam mancarea cu o salata delicioasa. Succes.

 

Modalitati de utilizare a remediilor naturale

Indiferent de capriciile vremii, primavara isi face simtita prezenta si odata cu ea si alaiul de flori si plante care revin la viata. Dintre acestea foarte multe plante au virtuti medicinale si poseda substante active cu efect benefice pentru organis-mul nostru.
Valoarea terapeutica a plantelor medicinale are la baza relatia care exista intre structura chimica a principiilor active din plante si actiunea lor farmacodinamica exercitata asupra organismului. Complexitatea compozitiei chimice a plantelor, de la 2-3 compusi pana la 30-40, identificati in unele plante, explica eficacitatea terapeutica a uneia si aceleiasi plante din diferite afectiuni.
Eficienta tratamentului naturist , aplicat atat profilactic cat si curativ, ca si a tratamentului in medicina alopata, rezida intr-un diagnostic corect si complet. Desipare simpla, pe intelesul tuturor , medicina cu ajutorul plantelor isi are rigorile ei si limitele ei.Ea trebuie bine inteleasa si cunoscuta, pentru a nu cadea in extrema de a face din ea un panaceu. Aceasta trebuie practicata cu mult discernamant si competenta medicala , pentru a nu pierde din va-loare si pentru a evita situatiile de compromis.
Utilizarea remediilor naturale nu trebuie interpretata ca metoda singulara , izolata, care se aplica independent de celelalte mijloace terapeutice. Plantele medicinale vin sa intregeas-ca repertoriul terapeutic modern , fiind un bun adjuvant in terapia diverselor boli.
Ele faciliteaza recuperarea morfofunctionala a organismului suferind si consolideaza sistemele de aparare ale organismului. Natura generoasa se ofera sa ne insoteasca , sa ne sprijine si sa ne fie calauza in drumul catre recuperarea sanatatii.Sa pretuim deci natura si sa ne straduim sa receptionam si sa intelegem mesajul ei pentru om :" Inapoi la alimentatia naturala si sanatate prin farmacia naturii".
Utilizarea plantelor medicinale in terapie se bazeaza pe principiile active pe care contin, principii care se obtin din plante, utilizandu-se dizolvanti ca : apa, alcoolul, vinul, uleiul sau ceara.
INFUZIA :
consta in pastrarea plantei in contact cu apa clocotita, de obicei timp de 3 minute, dupa care se strecoara. De obicei proportia este de 1 lingurita la 250 ml apa clocotita. La plantele proaspete si unele uscate, timpul de contact cu apa este mai scurt. Se utilizeaza in general flori si frunze ( citeste cu atentie indrumarile de la fiecare planta !)
DECOCTUL :
se prepara din materia vegetala maruntita (de obicei 1 lingurita) la care se adauga apa (de obicei 250 ml) si se fierbe 5-30 minute. Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa fierbinte, in cantitatea necesara, corespunzatoare pierderilor prin evaporare. Aceasta metoda este folosita in general pentru obtinerea principiilor active din partile plantelor care au un tesut lemnos, ca de exemplu: radacini si scoarta.
Sucul proaspat : obtinut din plante, se utilizeaza intern, sub forma de picaturi sau extern prin frictiuni.
MACERATUL :
consta in pastrarea plantei maruntite, in contact cu apa rece, 1-12 ore. Se utilizeaza in cazul plantelor la care extractia principiilor active necesita timp mai lung , ca de ex : vascul, nalba, inul. Maceratul se prepara la temperatura camerei. Ceaiul obtinut prin extractie apoasa se prepara pentru o singura zi. Se bea neindulcit sau indulcit cu miere de albine.
CATAPLASMA :
(obojeala sau prisnita)este un preparat pastos, obtinut din planta maruntita, inmuiata in apa, alcool sau la abur,care se pune intre doua bucati de tifon sau panza, dupa care se aplica pe regiunea afectata, iar apoi se infasoara cu o haina calduroasa .
TINCTURA:
este o solutie exctractiva, alcoolica ce se prepara la temperatura camerei. Se utilizeaza alcool etilic de 40-70 C. Proportia folosita este de obicei de 20% (20g planta la 100ml alcool). Planta maruntita se pune intr-o sticla se se adauga alcoolul. Se agita zilnic, 10-14 zile, dupa care se strecoara si se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine etansate. Se utilizeaza sub forma de picaturi, diluate in ceai sau apa.
VINUL :
vinul medicinal se obtine din planta bine maruntita , macerata in vin. De obicei la 1 l vin se agauga 50-60g planta, care se macereaza 10-14 zile, dupa care se strecoara si se pastreaza in sticle bine inchise. Se utilizeaza ca stimahic, administrandu-se cu 1/2 -1 ora inainte de masa. Se recomanda a nu se folosi de persoanele care sufera de gastrite , hiperaciditate, ulcer, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice.
OTETURILE AROMATICE :
se prepara prin macerarea plantelor in otet de vin , in proportie de 50-100g plante maruntite, la 1 litru otet. Se lasa la macerat 10-14 zile, dupa care se strecoara. Este utilizat pentru frictiuni.
ULEIURILE MEDICINALE :
se obtin din plante bine maruntite, macerate in ulei comestibil, timp de 3-6 saptamani.
INHALATIA :
se prepara utilizandu-se plante medicinale, bogate in uleiuri volatile, sau chiar uleiuri volatile, ce se pun in vase smaltuite, de portelen sau de Jena dupa care se adauga apaclocotita. Vaporii care se degaja sant bogati in uleiuri volatile, actionand eficient in afectiuni ale cailor respiratorii superioare.
GARGARISMELE :
se utilizeaza infuzia sau decoctul de plante sub forma de gargara , in amigdalite, afte, abcese dentare.
BAILE FITOTERAPEUTICE :
se utilizeaza plante pentru uzul extern. Baia poate fi generala sau locala. Pentru baia generala se folosesc 200g plante care se lasa la macerat 12 ore, in 5 l apa rece. Apoi se incalzeste, se strecoara si se adauga la apa de baie. Pentru a usura calcularea cantitatii de planta necesara prepararii diverselor forme farmaceutice , redam mai jos echivalenta aproximativa in grame, la 1 lingurita din diferite parti ale plantei maruntite si respectiv la 1 varf de cutit de pulbere din planta.
-1 lingurita plina :
(frunze)=2-3 g;
(flori) =3-4 g;
(seminte) = 8-10 g;
(radacina si rizomi)= 5-7 g;
(scoarta)=6-7 g;
(fructe)=5-6 g;
(parti aeriene) =4-5 g;
(matase de porumb)=1g
- 1 varf cutit de pulbere din diferite parti ale plantei = 1 g

marți, 12 martie 2013

Iti multumesc popor roman

Am intrat în posesia ciornei discursului doamnei Mariana Gheorghe, director general PETROM, pe care dorea să-l citească odată cu anunţarea profitului record de aproape 900 milioane de euro înregistrat de companie în anul de criză 2012.
Cum era de aşteptat, discursul pregătit de Mariana Gheorghe nu a fost aprobat de acţionarii OMV, adică de guvernul austriac. Deşi doamna Gheorghe a ameninţat că-şi va da demisia dacă nu va fi lăsată să-l citească aşa cum l-a conceput, a fost refuzată politicos. (Această situaţie internă din PETROM a rămas în coadă de peşte. Vom reveni cu amănunte imediat ce vom afla cum au decurs negocierile.)
Stimaţi cititori, vă ofer pasaje din ciorna discursului cenzurat de patronii OMV:
“Felicitări, popor român, că, în ciuda lăcomiei noastre de a urca preţul benzinei şi motorinei la 6,30 lei/litru, tu ai continuat fără crâcnire să cumperi tone de combustibili de la staţiile noastre!
Îţi mulţumesc, popor român, că ai reuşit, în vremuri de restrişte, să ne produci profit de aproape 900 milioane de euro în 365 de zile! La anul sper că o să mă ajuţi să duc profitul la peste un miliard de euro.
Felicitări, popor român, că nu ai ieşit în stradă ca nenorociţii ăia de bulgari care, în loc să cumpere produse la preţurile oferite de afacerişti veroşi ca noi, dau jos guverne alese democratic!
Felicitări, popor român, că toată vara şi toamna trecută te-ai ocupat cu decapitarea lui Băsescu şi ne-ai lăsat pe noi să ne promovăm tarifele într-o linişte de mormânt. La un moment dat, chiar am crezut că este liniştea dinaintea furtunii, dar, omenos cum eşti, nu ne-ai lovit cu un taifun de proteste.
Îţi mulţumesc, popor român, că nu te-ai dat în lături să mă sprijini în tentativa de a ajuta poporul prieten austriac prin dividendele plătite către OMV sau prin căpuşarea altor servicii prestate de afaceriştii prusaci la PETROM!
Felicitări, popor român, că preferi să urmăreşti tot ce mişcă în războiul dintre Ponta şi Băsescu, iar a doua zi să dai fără crâcnire toţi banii din buzunar pe energie, gaz şi combustibili.
Felicitări, popor român, că eşti un conservator înrăit şi nu vrei în ruptul capului să te transformi din mămăligă în dinamită!
Îţi mulţumesc, popor român, că din banii pe care mi i-ai plătit, am dat - recunosc, cu strângere de inimă - ceva înapoi şi bugetului Guvernului Ponta II, conceput de nemuritorul Gheorghe Gherghina!
Felicitări, popor român, că, mulţumită ţie, PETROM a crescut profitul OMV de la 1,5 la 15%, astfel încât statul austriac să-şi îndestuleze vistieria cu un profit fabulos, în detrimentul celei româneşti! De fapt, 41% din profitul OMV a fost produs din banii tăi, popor român.
Felicitări, popor român, că trăieşti pe un areal plin cu petrol şi nu vrei să profiţi şi tu un pic de pe urma bogăţiei din subsolul ţării tale. Atâta inocenţă rar mi-a fost dat să văd!
Îţi mulţumesc, popor român, că datorită ţie voi primi, pe lângă salariul fabulos pe care îl încasez lună de lună, un bonus de profit cu 7 zerouri în coadă! În euro.
Din motive care ne scapă, Mariana Gheorghe nu a vrut să-i mulţumească public ex-premierului Adrian Năstase pentru că a cerut de la OMV, pentru PETROM, doar 700 de milioane de euro. În schimb, doamna Gheorghe ar fi vrut să încheie discursul astfel:
„Dumnezeu să binecuvânteze România, iar tu, popor, să rămâi docil, să ai putere de muncă şi de cheltuială, pentru ca PETROM să atingă un nou record în 2013!”

miercuri, 6 martie 2013

Un interviu cu profesorul Vasile Andritoiu despre proprietatile miraculoase ale mierii





"Lector al Asociaţiei Naţionale pentru Terapii Complementare din România şi profesor de istorie la Târgu Jiu , Vasile Andriţoiu a descoperit proprietăţile miraculoase ale mierii, căutând leacuri pentru a se trata pe sine şi pe cei apropiaţi lui.
Astăzi este unul dintre cei mai vestiţi apiterapeuţi din România, cu participări constante la conferinţele internaţionale de apiterapie şi cu rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli, cărora medicina alopată le oferă de obicei speranţe minime. 
Domnule Andriţoiu, de ce este mierea, acest elixir auriu, un aliment atât de lăudat? 
            Să facem mai întâi puţină istorie...E bine să ştiţi că albina a apărut pe pământ înaintea omului. Arăta ca o larvă şi se hrănea cu ferigi. Apoi treptat, când flora s-a dezvoltat, i-au crescut aripi şi a început să zboare pe flori, să adune nectar.
Dar ea a funcţionat dintotdeauna ca un adevărat laborator zburător, care adună acest nectar şi polenul pentru a-şi hrăni urmaşii. Noi oamenii, o jefuim.
S-au găsit desene pe pereţii peşterilor din Spania, datând din epoca de piatră, ce ilustrează modul în care oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum. Albina a memorat în codul ei genetic că fumul reprezintă pericol. Când simt fum, albinele îşi umplu guşile cu miere de rezervă şi pleacă. Când guşile sunt pline, nu-şi mai pot îndoi abdomenul să înţepe. De aceea, unii apicultori, mai puţin experimentaţi, afumă când umblă în stup. 
În Egipt şi în India antică mierea era considerată un dar al zeilor. Se pare că mana care a fost dată poporului în drum spre Ţara Canaanului era de fapt miere.
Sf Ioan Botezătorul s-a hrănit în deşert cu miere.
Soldaţii din India antică primeau înainte de luptă o punguţă de piele plină cu miere care se lega la brâu.
S-au găsit papirusuri care îndeamnă la consumul de miere. Elevii din Egiptul antic, ce primeau în raţia lor miere, erau mai sănătoşi şi puteau învăţa mai bine decât ceilalţi. Nu era doar un aliment extraordinar de hrănitor şi energizant, ci şi un antiseptic şi un conservant de excepţie.
Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbălsămat într-un sicriu cu miere şi propolis.
Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate mănăstirile aveau stupine, iar ţăranii ce aveau casă pe pământul mănăstiresc erau obligaţi să plătească o danie în miere şi mai ales ceară, pentru fabricarea lumânărilor.
Documentele amintesc existenţa unei ceri verzui în Moldova , care nu scotea fum la ardere, din care se făceau lumănări ce ardeau în palatele dogilor din Veneţia .
Dar să revin la întrebarea dumneavoastră. De ce toată această faimă ?
Ei bine, pentru că mierea conţine toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodată în lumea medicală. Are toţi aminoacizii esenţiali cunoscuţi, ceea ce o face o hrană proteică de excepţie, are glucide şi chiar hormoni. Sunt foarte multe asemănări între organismul uman şi produsele stupului.
Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substanţele care se găsesc în stup, pentru că toate se regăsesc şi în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemănare uluitoare cu cei umani şi care nu au nici o contraindicaţie sau efect negativ, faţă de cei de sinteză. Doar că, evident, consumarea produselor cu potenţial hormonal trebuie făcută numai sub îndrumarea unui specialist.
În plus, mierea este perfect igienică, antiseptică şi un antibiotic de excepţie.
Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus oraşe intregi, dacă stă în miere, este ucis.
În miere, bineînţeles într-una de calitate, nu rezistă nici un microb. 
Ştim că petreceţi nenumărate ceasuri în stupină, pentru a studia viaţa albinelor. Povestiţi-ne şi nouă câte ceva din ceea ce aţi observat mai interesant la ele.
După ce a ieşit din celula ei, albina rămâne în stup ca albină tânără, ca mamoş, adică doică pentru larve, pe care le hrăneşte cu lăptişor de matcă secretat de nişte glande din cap. În primele trei zile hrăneşte toate larvele, apoi lăptişor de matcă, care este hiperestrogenic şi dezvoltă caracterele feminine, primeşte numai regina , iar albinele şi trântorii primesc altfel de hrană care duce la androgenizare, adică la dezvoltarea caracterelor masculine.
Este o determinată de hrana pe care o primesc, pentru ca fiecare albină să fie pregătită pentru rolul pe care îl are în cadrul coloniei.
Albinele obişnuite trebuie să producă miere. La început, pleacă în căutarea nectarului albinele cercetaşe. Zboară în arii concentrice, largi de până la 6 km , apoi se întorc şi execută un dans deasupra urdinişului, un dans ce explică în ce direcţie se află sursa, cât de bogată e, cam care este distanţa şi alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetaşe a primit premiul Nobel.
Apoi pleacă celelalte albine, adună cu limba nectarul de pe flori şi când umplu guşile cu nectar se întorc spre casă. Încă de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secretă nişte enzime care dau valoare mierii şi care o deosebesc de zahăr.
În stup, depune în ramă acest nectar care este foarte lichid. În cursul nopţii albinele lucrătoare se aşază într-o anumită ordine şi încep să bată din aripi în timp ce altele iau nectarul dintr-o celulă şi-l mută în alta şi iar şi iar, până ce acest aer încărcat cu vaporii din nectar iese prin urdiniş. Se numeşte vânturare.
Mierea vânturată natural de albine este densă, ajunge la o consistenţă de maximum 18% apă şi conţine foarte multe enzime, căci la fiecare mutare în altă celulă i se mai adaugă enzime, mai ales inhibină, care este un antioxidant redutabil.
Cu cât o miere este mai vânturată, cu atât este mai bogată în enzime. La final, albinuţele tinere depun pe fiecare celulă o peliculă de ceară, o căpăcesc.
Atunci când fagurele este căpăcit 2/3 din suprafaţă, mierea e bună de recoltat. Ca să închei răspunsul la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, pentru un kilogram de miere albina trebuie să aducă în stup 4 litri de nectar, din care jumătate este apă, ce va fi vânturată.
Cum ne putem da seama că mierea pe care o cumpărăm este de calitate?
Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlă de un litru ar trebui să aibă 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii faţă de apă.
Apoi este gustul, dar gustul mai poate înşela. Există mieri drese cu zahăr fiert cu plante, din care lipseşte polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialiştii cu aparatele lor pot depista dacă mierea e falsificată.
Apoi, important de ştiut, mierea cristalizează. Dacă sunt cristale mari, ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime.
Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuţe.
Nu ar trebui cumpărată mierea care stă pe tarabe în plin soare. Aceea are cu 40%mai puţine calităţi.
Mierea este creată de albine la întuneric, ea nu trebuie expusă luminii solare, ci doar la lumina încăperii şi la o temperatură constantă , ce nu depăşeşte sub nici o formă 40 de grade.
Unii stupari ştiu că oamenii se feresc de mierea zaharisită, fiindcă suspectează că e făcută cu zahăr. Nimic mai fals. Totusi, ca să-şi vândă mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca să nu mai cristalizeze.
Ca gust, devine un pic mai bună, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatură toate enzimele sunt distruse, mierea rămâne doar un zahăr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte.
Toate mierile bune zaharisesc după câteva luni, deci dacă vreţi să fiţi sigur că luaţi o miere naturală, cumpăraţi una zaharisită.
O altă metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus.
Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de pară. Dacă bula urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă că este o miere cu multă apă în ea, deci nevânturată suficient. Bula trebuie să urce lent, ceea ce arată că mierea este coaptă, maturată, bună de consum şi vânturată natural, de către albine, deci culeasă când fagurii au fost căpăciţi pe trei sferturi.
Uneori, stuparii, pentru a grăbi producţia, recoltează mierea înainte să fie căpăciţi şi o scot la soare în butoaie să mai evapore din apă, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouă miere.. Mierea obţinută astfel este mai lichidă şi foarte săracă în enzime. 
Ce alte produse ale stupului folosiţi în cadrul tratamentelor pe care le recomandaţi ?
O colonie produce, desigur, mult mai multe lucruri decât miere.
Lăptişorul de matcă este un fel de vitamină naturală, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoată de lumea vie. Nu există ceva mai energizant. Se administrează cu prudenţă, în functie de afecţiune şi niciodată la voia întâmplării.
Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo şi dezoxiribo-nucleici. Are o valoare colosală în alimentaţia şi medicaţia umană. Este un aliment impresionant de complet, conţine toţi aminoacizii esenţiali şi neesenţiali, care îl transformă într-o hrană proteică absolut completă.
Polenul este adus pe picioruşe, descărcat de alte albine, aşezat în faguri, îmbunătăţit cu enzime, frământat cu puţină miere şi apoi bătut şi lipit în celulă cu capul, cu mişcările berbecului.
Masa proteică ce se creează se numeşte păstură.
Viitorii trântori primesc ca hrană şi păstură. Are o valoare biologică mai mare decât polenul simplu, pentru că este suplimentată cu enzime.
Un grăunte de polen are 2 învelisuri, exină şi intină, şi nucleul care este cel mai valoros.
Unii oameni mănâncă polen degeaba pentru că, datorită unor deficienţe, sucurile gastrice nu pătrund intina şi nu pot dizolva nucleul, ca atare substanţele nu se asimilează.
Păstura este un polen care, în condiţiile de umiditate şi căldură din stup, suferă un proces controlat de fermentare care face ca nucleul să iasă din intină, devenind sută la sută asimilabil.
Căpăceala de pe faguri are şi ea o importanţă medicală mare, căci conţine un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însă distrus imediat de soare. Căpăceala trebuie extrasă într-o încăpere unde nu intră soarele şi depozitată în vase cu pereti opaci. 
Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor arbori.
O depozitează pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine. Uneori procesul durează şi două zile.
Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se menţine sănătatea coloniei..
Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile stupului. Substanţele volatile care se evaporă din propolis menţin sănătatea coloniei.
Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar. Bătrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur.
Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanţa care stă la baza tratamentului făcut de cabinetul nostru în bolile autoimune.
Ceara, care este folosită în cosmetică, are aplicaţii medicale şi multe aplicaţii industriale.
Dar şi veninul, arma de apărare a albinei, din care s-au obţinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor şi bolilor autoimune.
Câtă miere avem voie să mâncăm?
Ar trebui consumate zilnic1- 3 grame pe kilogram corp, ceea ce înseamnă cam 120 de grame la o persoană de 60 de kg. O linguriţă de miere aşa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame .
În timpul copilăriei este însă indicată o doză mai mare. Copiii au un consum mai ridicat de energie, ard mai multe calorii.
Din păcate, deseori medicii spun că consumul de miere de către copii produce botulism.
În România sunt mii şi mii de stupari, n-am văzut niciodată copilul unui stupar bolnav de botulism. Neînţelegerea provine din faptul că produsele apicole au fost asimilate produselor animale, iar produsele de origine animală pot provoca botulism copiilor.
Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu produse apicole?
Absolut toate. Produsele apicole intervin inclusiv în cancere.
Am avut markeri tumorali negativaţi prin apiterapie.
Mierea şi derivatele au capacităţi antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie şi, în anumite dozări, ajută imens în leucemii. 
Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic. Avem cazuri unice în lume în care hepatita virală C a fost negativată. Este un caz pe care, de altfel, l-am prezentat într-o conferinţă internaţională de apiterapie.
Efecte foarte importante au şi în tratarea bolilor autoimune. Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin corticosteroizii pe care îi conţine, înlocuieşte perfect corticoterapia de sinteză, însă fără dezavantajele şi efectele secundare ale acesteia.
Produsele apicole ajută la fixarea calciului, care nu are nevoie doar de vitamina D2, ci de încă 22 de elemente, minerale, vitamine, enzime şi hormoni pentru a deveni bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt de fapt hipocalcemice.
Multe mămici hipocalcemice dau naştere unor copii ce fac bronşite astmatiforme de mici. Bolile autoimune nu se vindecă până ce calciul nu ajunge la valori normale or corticoterapiile de sinteză spală calciul.
Apiterapia vindecă infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar şi endometrioza (noi avem singurele cazuri din Europa vindecate fără operaţie).
Unde puteţi fi găsit de cei care vor să încerce produsele dvs?
Mă găsesc în comuna Bălăneşti nr 336 din Jud Gorj, aproape de Târgu Jiu. Centrul medical se numeşte Apiregia Imunostim, cuprinde mai multe laboratoare, în care creăm produsele. Dintre ele, 48 sunt deja autorizate ca suplimente alimentare. În curând vom avea şi laborator propriu de analize medicale, căci nu oferim nici un tratament până nu vedem diagnosticul clar. Iar stupina noastră se află pe un deal cu un nume predestinat, Dealul Prisăcii. Este un deal cu o floră spontană completă. De primăvara, de când înfloreşte alunul, salcia, cornul, până toamna tarziu, cu tot felul de floricele. Mai mult decât atât, în apropierea stupinei creşte o orhidee foarte rară, care seamănă perfect cu o tijă pe care s-a aşezat o albină. Oamenii din zonă îi spun albinuţă."  


marți, 5 martie 2013

Taierea pomilor fructiferi


Dupa plantare, in functie de forma pe care dorim s-o obtinem la coroana, facem taierile pentru formarea acesteia. De regula, formarea unei coroane se obtine in primii 3-4 ani de la plantare, prin diverse operatii de modificare a pozitiei de crestere a ramurilor si lastarilor prin : taieri propriu-zise, scurtari, suprimari de ramuri dar si aplecarea sau arcuirea acestora etc.
Dupa ce s-a format coroana, ea trebuie mentinuta prin taieri de intretinere si fructificare.
Experienta a stabilit ca nu toate anotimpurile sunt propice taierilor. Functie de parametrii climatici specifici fiecarui anotimp, dar si de faza de dezvoltare vegetala a plantelor, intr-un moment dat, putem vorbi de taierile de iarna (in uscat) si de taierile de vara (in verde).
Agrisul si coacazul pot fi taiati inca din ianuarie sau februarie. Chiar daca vor urma geruri serioase, acestea nu le vor provoca daune mari.
Murul este sensibil la ger si nu i se vor aplica taieri mai devreme de inceputul lunii aprilie. Tot la inceputul lui aprilie se pot scurta nuielele purtatoare de rod ale zmeurului care au crescut prea mult.
In cazul pomilor fructiferi, taierile in uscat trebuie sa inceapa atunci cand nu mai sunt asteptate geruri mari. Inceputul lunii martie poate fi favorabil inceperii lucrarilor de taiere in uscat, in livezile de pomi. Executate mai devreme, taierile  pot slabi rezistenta la gerurile care mai pot urma. 
Sensibilitate sporita la ger au urmatoarele specii: piersic, cais, par, prun. Marul este si el sensibil la ger.
Taierile anuale
Aceste taieri le facem pentru reducerea incarcaturii excesive cu muguri a pomilor fructiferi, pentru a se stabili marimea ramurilor, alungirea si intrepatrunderea lor.
In coroanele dese, in care nu patrunde destula lumina, bolile si daunatorii se vor dezvolta mult mai repede iar stropirile se fac mai greu si de regula, solutia  cu care se stropeste,  nu poate fi aplicata pe toate ramurile.
Prin taierile de intretinere urmarim echilibrarea vegetatiei intre baza si varf.
Este important sa retinem ca taierile sunt masuri de stimulare si nu de limitare a cresterii indiferent cât de drastic am tăia. Cu cât  vom  taia mai mult cu atât creşterea va fi mai vigoroasă.
Tăierile se efectuează la temperaturi de peste peste -5 C
De regula la toaletarea anuala vom urmari sa:
eliminăm ramurile uscate, rupte sau rănite
îndepărtăm ramurile afectate de boli ( când taiem ramuri taietura o vom face cat mai aproape de inelul acestora( baza ramurii) fara sa ranim scoarta
indepartam ramurile care se ating sau se intercaleaza.
indepartam ramurile care se indreapta spre interiorul coroanei
intotdeauna taiem la o ramificatie inlocuind lastarii batrani cu lastari tineri.
in cazul in care nu avem ramificatie (in general la taierile de formare) se taie oblic, deasupra unui mugure orientat spre exterior, fără a-l răni, dar nici prea departe de el:
ranile produse in timpul taierilor cu diametrul mai mare de 2 cm se acopera cu solutie speciala de obicei pe bază de ceară pentru  prevenirea infecţiilor şi stimularea vindecarii.
Dupa o taiere severa s-ar putea sa avem in primul an o recolta slaba sau chiar de loc care insa va compensa cu recolta din anul urmator.
Taierile de fructificare
Mentinerea pomilor, timp indelungat, intr-un echilibru fiziologic necesita efectuarea taierilor de fructificare. La pomii fructiferi aflati in plina rodire se urmareste normarea incarcaturii cu muguri floriferi in raport cu potentialul acestor pomi.
Taierile elementelor de rod au drept scop dimensionarea convenabila a acestora, formarea de noi elemente de rod, repartizarea uniforma pe ramurile de schelet (pastrarea unui raport de 2 :1 sau de 3 :1) intre elementele de rod florifere si cele neflorifere
Taierile elementelor vegetative au ca scop ramificarea acestora si formarea de noi productii florifere.
In cazul pomaceelor, pintenii si tepusele nu se taie niciodata, ci se raresc eventual la o distanta de 10-15 cm.
Smicelele se taie la 2-3 muguri bine dezvoltati numai cand acestea depasesc 20-25 cm lungime.Acest lucru nu este valabil si in cazul nuieluselor.
Mladitele nu se taie niciodata.
In cazul gutuiului, ramurile vegetative de 1 an se scurteaza doar cand sunt foarte slabe, iar maciuliile se raresc.
In cazul drupaceelor  taierile de fructificare se fac mult mai restrans.
La cires si visin ramurile buchet nu se taie, ramura mijlocie se scurteaza pentru a stimula formarea de noi formatiuni de rod.
Ramurile pleata necesita o taiere mica, la varf.
La prun si la cais ramurile buchet si ramurile mijlocii neramificate si ramificate nu se taie, doar cand sunt batrane se scurteaza deasupra primei ramificatii.
La piersic aceste taieri de fructificare se fac in fiecare an. La aceasta specie nu se taie buchetele de mai ; ramura mixta se scurteaza la 6-8-10 muguri (1-3 vegetativi la baza, 4-5 floriferi) intotdeauna ultimul mugure va ramane vegetativ pentru a se asigura o buna circulatie a sevei.
Taierile elementelor vegetative se fac asemanator la toate speciile cu exceptia piersicului. Se taie ramurile vegetative la 2-3 muguri, cand are diametrul de 2,5 cm ; se taie la 4-5 muguri cand are diametrul de 4-5 cm ; se taie la 6-7 muguri cand are diametrul mai mare de 6 cm.
Ramurile vegetative la piersic se scurteaza la 2 muguri bine dezvoltati, aceasta operatiune avand drept scop stimularea formarii de noi elemente de rod.
 O data cu trecerea timpului, pomii fructiferi au cresteri vegetative slabe precum si productii scazute. Pentru cresterea duratei de viata si a potentialului productiv se aplica la acesti pomi taierile de intinerire.
Taierile de intinerire
Dau rezultate bune atunci cand coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se intinereste in majoritate. Se recomanda ca taierea pomilor fructiferi sa se efectueze in perioada de repaus. Taierile se pot face si primavara tarziu dar doar atunci cand pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sanatosi de cei atinsi de ger. Toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata.
O lucrare care da bune rezultate la pomii batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea radacinilor.
Aceasta lucrare se face fie in toamna premergatoare regenerarii, fie primavara, inainte de intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular in dreptul proiectiei coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm.
Toate radacinile se taie cu fierastraul de pomi si se scot.
Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru un pom se socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, santul se umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina de grajd subtiata cu apa (1 parte urina si 3-4 parti apa). 


Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La pomii batrani se face o scurtare foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat jumatate din lungimea lor se taie. Trebuie insa sa respectam cateva reguli la taierea de intinerire:
1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie sa se afle deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale;
2) in locul unde se face taierea, ramura nu trebuie sa fie mai groasa de 8-10 cm.
3) pentru asigurarea unei incarcaturi normale de fructe pe pom, este bine sa se faca si rarirea ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta normala intre ele este de 10-20 cm. Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie laterala, acestea fiind considerate cele mai bune.
Urmeaza sa discutam despre taierile in verde

Curatati rinichii cu mai putin de 1 leu



Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru.  Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam. Cum se face asta?  Este foarte simplu.
Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine. Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute.  Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider . 
Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina. De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum. 
Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural!