Gradinarit ecologic in armonie cu natura

Totul a inceput dupa lectura cartii “Paradisul meu” scrisa de agronomul german Heinz Erven.

Am ramas placut impresionat de modul in care, acest agronom pragmatic,cu o experienta de peste 30 de ani, a reusit sa paraseasca canoanele agriculturii clasice, bazate pe recolte mari in urma folosirii fertilizatorilor si insecticidelor de sinteza si sa-si cultive terenul observand natura si folosind experienta astfel dobandita.

            ‘’Mai stiutoare decat natura nu poate fi nici o stiinta, acestea pot sa cerceteze natura, sa descopere lucruri noi, care pana atunci nu erau cunoscute, dar nu trebuie sa se ridice deasupra naturii si sa-si propuna schimbarea acesteia. Stiintele naturii –chimia, botanica, zoologia, medicina, agronomia, etc. - isi ating limitele cand inceteaza sa se mai orienteze dupa legile naturii.”

Pornind de la acest fapt am incercat sa –mi cultiv gradina cat mai aproape de ceea ce, in literature de specialitate se defineste ca agicultura organic-biologica si permacultura.

De-a lungul timpului in cadrul agiculturii biologice s-au manifestat mai multe curente.

Agricultura biodinamica introdusă de Rudolph Steiner în anul 1924, îmbrăţişează înţelesuri holistice şi spirituale ale naturii, se foloseşte de preparatele biodinamice si realizarea unei armonii cu ritmurile cosmice. Ea are la baza respectarea unităţii sol-plantă-animal-om.

Metoda biodinamica realizeaza echilibrul, dereglat de interventia omului pentru cresterea fortata a plantelor, prin utilizarea unui numar de 9 preparate biodinamice obtinute din plante medicinale (coada şoricelului, coajă de stejar, muşeţel, păpădie, valeriană, urzici,), gunoi de grajd şi siliciu. 

Planificarea activitatilor din gradina (ferma) are la baza ritmurile cosmice care, in conceptia sustinatorilor biodinamicii, influenteaza cresterea plantelor si contribuie la cresterea recoltelor. 

Agricultura biodinamica a intrat in atentia specialistilor prin faptul ca pune accent deosebit pe calitatea alimentelor si sanatatea solului.

Fermierii care practică agricultura biodinamică sunt organizaţi într-un sistem internaţional de certificare numit „Demeter”

Agricultura ecologică (denumită şi organică sau biologică) a apărut în Europa ca urmare a unor experienţe negative determinate de utilizarea excesiva a produselor chimice de sinteză,  a folosirii în cantităţi mari a pesticidelor.

Termenul de agricultură ecologică a fost utilizat pentru prima dată de Lord Northbourne si derivă din conceptul “ferma ca organism” fiind explicat în cartea sa “Priveşte spre pământ” (1940) unde descrie o abordare holistică şi ecologică a fermei.

Sir Albert Haward (1873-1947), numit uneori fondatorul mişcării “ecologice” a influenţat mult , înţelegerea fertilităţii solului printr-un management corect al humusului şi importanţa acestuia asupra productivităţii.

Fermierul japonez Masanobu Fukuoka practică în anii 1940 agricultura în care ''nu faci nimic- fără arat, fără fertilizat, fără control al ierburilor şi fără pesticide”. Cu această metodă el cultiva cereale cu producţii comparabile cu cele de la culturile intensive.

Metoda ajută pământul să susţină viata naturala, sa-si mentina fertilitatea, in conditiile obtinerii unor recolte eficiente economic -la nivelul recoltelor obtinute prin metodelor moderne. 

Cea mai cunoscuta cărte a sa este “Revoluţia unui pai”.

Agricultura ecologică, practicata in marea majoritate a tarilor, a produs , în ultima perioadă, o confuzie în ochii consumatorilor cauzata de, existenţa mai multor “şcoli” şi “filozofii” diferite, absenţa unei armonii a terminologiei folosite, prezentarea heterogenă a produselor, amestecul care se face între produsele ecologice, produsele de calitate, produsele naturale si nu in ultimul rand de folosirea in mod fraudulos de catre unii producatori a indicaţiilor pentru produse.

In anul 1978 apare, alaturi de agricultura organică şi biologică un nou concept, cel de „permacultura”.

Permacultura se bazează pe tradiţia agricolă din zonă, pe îngrăşăminte naturale, pe diversitatea biologică a plantelor cu rol alimentar şi pe respingerea totală a îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor, care are drept obiectiv ameliorarea producţiei pe timp îndelungat, cu un consum cat mai mic de energie

Initiatorii si promotorii permaculturii sunt Masanobu Fukuoka în Japonia, J.J. Rodale în SUA, Bil Mollisen şi David Holmgren în Australia, Sepp Holzer in Austria si multi altii.

Permacultura încurajează diversitatea speciilor, integrarea agriculturii cu cresterea animalelor, amenajarea zonala a fermelor si armonizarea acestora cu elementele naturale existente, mentinerea fertilitatii solului pe baza materiei organice iar, ca scop final asa cum arata Fukuoka 

„Scopul ultim al agriculturii, nu este de a cultiva terenul, ci acela de a cultiva şi perfecţiona fiinţa umană”.

Desi agricultura organică-biologică şi permacultura au nenumarati adepţi, nu sunt aplicate pe scară largă, nefiind agreate de unii specialişti, considerandu-se ca este imposibil la ora actuală, să se producă alimente suficiente fără utilizarea îngrăşămintelor chimice.

Pentru noi, cei care avem o suprafata mai mica sau mai mare de teren pe care o cultivam pentru nevoile proprii, cred ca nu este o problema sa ne organizam si desfasuram activitatile in baza principiilor agriculturii organice si permaculturii daca vrem sa obtinem fructe si legume sanatoase.

Grădinile noastre chiar daca imbina mai multe stiluri diferite de grădinărit trebuie, sa-si ia „instrucţiunile ” din modul în care lucrează natura.

O grădină ecologică nu numai că arată, dar trebuie sa si funcţioneze ca în natură. Acest lucru il putem realiza prin formarea unor conexiuni puternice între plante, viaţă din sol, insecte plus alte animale benefice şi grădinar.Fiecare organism se afla intro stransa legătură cu celelalte organisme. Nimic în natură nu are doar un singur atribut si nu face doar un singur lucru. Multitudinea de roluri, în care fiecare planta si animal sunt conectati si se sprijina reciproc face distinctia intre  grădina nostra ecologică de alte tipuri de grădini.

Priviti cerul pentru a vedea frumusetea astrelor si intrati in armonie cu rezonanta acestora, Folositi acest lucru cand va planificati munca in gradina si veti vedea diferenta.

Cu puţină ingeniozitate şi cu o schimbare a modului de a privi lucrurile, putem trece o parte din munca noastra acestui partener binevoitor care este natura.

Natura este si trebuie sa fie aliatul numarul 1 al oricarui gradinar.

Sa incercam sa aducem si sa folosim toate posibilitatile oferite de natura in gradina, chiar buruienile si insectele care pentru multi dintre noi inca reprezinta o pacoste.

Natura stie sa se echilibreze si sa isi gaseasca armonia chiar si atunci cand noi incercam sa o ’’ajutam”.

.