Purificarea si detoxifierea organismului la inceputul primaverii – Leurda

  Denumirea ştiinţifică de Allium ursinum este datorata popoarelor nordice ale Europei, care susţineau că apariţia frunzelor de leurdă era mult aşteptată de urşi, pentru a o consuma ca medicament purificator după lungul repaus din perioada hibernării.

Popoarele germanice o denumeau «usturoiul ursului», «usturoiul ţiganului» şi «ceapa vrăjitoarei».

Denumita popular si ceapa vrajitoarelor sau usturoi de padure, leurda este o planta salbatica ce creste in padure sau in poienile dintre paduri la inceputul primaverii.

Avand o aroma puternica de proaspat, o combinatie intre cea de usturoi (aroma sa este mai blanda si mai putin iute decat a usturoiului) si de arpagic, frunzele de leurda, in stare proaspata, pot fi folosite cu succes in diferite salate de primavara sau in asezonarea diverselor mancaruri. Este indicata culegerea acestei plantei inainte de inflorire, cand poate deveni toxica daca este consumata intr-o cantitate prea mare.

Specialistii nutritionisti ne recomanda sa consumam cu incredere aceasta planta mai ales la inceputul primaverii pentru a asigura organismului necesarul de vitamine si minerale.

Frunzele de leurda contin vitamina A, vitamina C, carotenoizi, ulei eteric complex si anumite substante minerale precum fosfor, calciu, natriu, fier, cupru, etc.

Proprietatile leurdei fac din aceasta un excelent purificator general al organismului si un tonifiant remarcabil al sistemului imunitar.

Este de retinut si faptu ca leurda isi pastreaza calitatile medicinal deosebite daca este consumata doar in stare proaspata.

Mult mai activă decât usturoiul, leurda reliefează, în primul rând, capacitatea de curăţire a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor. Specialistii recomanda ca, în fiecare primăvară, să se facă o cură, de 4 săptămâni, cu frunze proaspete. În plus, sunt evidente efectele antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipo-tensive, antisclerotice, vermifuge şi stimulatoare ale peristaltismului intestinal şi ale contracţiilor uterine.

Leurda acţionează favorabil în numeroase afecţiuni: în bolile gastrointestinale are efecte în diaree acută şi cronică, dizenterie, indigestii, insuficienţă biliară, colici abdominale, balonări şi în distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici; curăţă sângele de substanţe toxice, reduce hipertensiunea arterială, intervine în ateroscleroză coronariană, hematurie, scăderea colesterolului datorită conţinutului în adenozină, previne accidentele vasculare, evitând apariţia trombozei şi tromboflebitei prin fluidificarea sângelui şi de dizolvare a plăcilor de colesterol; este benefică la persoane cu bronşite, tuberculoză pulmonară şi infecţii la nivelul căilor respiratorii superioare (gripe, răceli);întăreşte memoria prin mărirea capacităţii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ameţelile de dimineaţă, depresiile psihice, presiunea din cap şi stările de anxietate (frică) şi de nelinişte; curăţă rinichii şi vezica urinară, favorizează urinarea şi elimină excesul de acid uric, foarte dăunător la bolnavii de gută.

Cum putem folosi leurda?

            Leurda se poate folosi în multiple forme. Frunzele proaspete se consumă primă-vara, într-o cură de 3-4 săptămâni, fiind amestecate cu diferite preparate culinare: sala-te de crudităţi, supe, ciorbe, piure (în asociere cu urzica vie), găluşte, chiftele, perişoare, cartofi, tocane cu carne, având atât rol decorativ, cât şi condimentar foarte gustos, în locul usturoiului.

Tăiate mărunt, frunzele se consumă ca aperitiv, în amestec cu frunze de pătrun-jel verde, care se pune pe felia de pâine cu unt, margarină, brânză sau caşcaval ras, adăugând cimbrişor, boia de ardei şi piper măcinat.

Salata din frunze proaspete, consumată înainte de mesele principale, pe tot se-zonul de primăvară, are un rol evident în oprirea procesului de îmbătrânire. În stare uscată, frunzele se presară pe diferite mâncăruri, în amestec cu pătrunjel şi ceapă, având efect de condiment deosebit de gustos.

Bulbii recoltaţi în vară şi toamnă şi tocaţi mărunt au aceeaşi eficacitate ca şi frun-zele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepară un macerat în lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin înghiţituri rare.

Atât frunzele, cât şi bulbii sunt bine toleraţi de către ficat şi nu dau iz neplăcut pentru respiraţie, ca în cazul usturoiului.

Tinctura din frunze sau bulbi tocaţi mărunt se prepară în alcool de 38-40°, unde se macerează timp de 14 zile la soare; se strecoară şi se păstrează în sticle închise la culoare, în loc răcoros şi întunecos. Zilnic, se iau câte 10-15 picături, în puţin ceai sau apă, de 3-4 ori pe zi, având efecte deosebite în dobândirea unei memorii excelente.

Tinctura bine păstrată permite să se beneficieze tot timpul anului de puterea curativă a leurdei.

Infuzia de leurdă se prepară din două linguriţe frunze tocate la 200 ml apă cloco-tită; se beau 1-2 ceaiuri pe zi.

Vinul de leurdă se prepară dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi mărunţiţi care se fierb 5 minute în 50 ml vin alb; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se îndulceşte, după gust, cu miere sau sirop. Se bea dimineaţa câte un păhărel timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele în vârstă, chinuite de tuse rebelă, insuficienţă respiratorie, expectoraţii persistente şi tuberculoză pulmonară.